Unchiaşul şi Măgarul
Venea calare Mosul pe un Magar iabras, Dar se opri, lasându-l sa pasca pe imas.
Cum se vede sloboda,
Vita, - voda-n loboda - Sare, zburda fara frica,
Tavaleste, calca, strica, Prapadind grozav imasul. Între timp, poftim ca pica Din senin si pagubasul!
- Sa fugim! grai Unchiasul. - Daca esti cu frica-n sân,
Fugi doar tu! Eu mai ramân.
Mi-i totuna cin'ma are:
Mi-i dusman orice stapân.
Ori esti tu, ori nu stiu care, N-o sa-mi puneti trei samare!