Sfatul şobolanilor
Doar pripasit de câtiva ani,
Motanul casei, Roadeslana,
Un tartor crâncen, o satana, -
Bagase spaima-n sobolani
Si din atâtia câti mai sunt Zac multi lihniti pe subt pamânt.
Dar într-o buna zi, când blestematul
Si-a început pe-acoperis sabatul
În tambalau de nunta c-o pisica, - În mare taina, grijulii, cu frica,
S-au întrunit si ei sa-si tina sfatul.
Vorbi întâi, ca staroste, Gherlanul:
- "Asa si-asa... deoarece... si întrucât... Eu cred ca-mpielitatul nu ne-ar zvânta atât De i-am lega un zurgalau de gât.
Am auzi când vine la pânda capcaunul
Si n-ar mai prinde unul..." Mai leac ca zurgalaul, se-ntelege, Nici nu era. Dar cine sa i-l lege?
"Eu nu!" "Nici eu!" "Doar n-oi fi prost!"...
Vorbira multi cu foc în glas,
Dar fara rost,
Caci a ramas Tot cum a fost...
Am mai vazut eu sfaturi de stareti, de canonici, Tinute fara noima de vorbareti habotnici. Ca sfetnici, Multi sunt vrednici.
Dar câti,
Dintre atâti, Pot sa-si preschimbe-n fapta Povata înteleapta?