Mijloace didactice și suporturi tehnice de instruire utilizate în învatamântul primar și preșcolar
1. Delimitari conceptuale: metodologie, tehnologie, metoda, procedeu. Analiza interdependentelor.
2. Sistemul metodelor de instruire: clasificare, caracteristicile principalelor grupe de metode.
3. Descrierea metodelor didactice. Fundamente si posibilitate de aplicare eficienta, activizatoare, creativa.
4. Strategii didactice: concept, clasificare, caracteristici. Aplicatii la disciplina predata.
5. Mijloace didactice si suporturi tehnice de instruire: rol, functii, valente formative, limite.
6. Instruirea asistata de calculator- directie complementar strategica in valorizarea si potentarea metodologiei instruirii si invatarii.
1. Delimitari conceptuale: metodologie, tehnologie, metoda, procedeu. Analiza interdependentelor.
Termenul de tehnologie didactica poate primi doua acceptiuni:
- ansamblul mijloacelor audiovizuale utilizate in practica educativa (mai restrans);
- ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de invatare, al strategiilor de organizare a predarii-invatarii, puse in aplicatie in interactiunea dintre educator si educat, printr-o stransa corelare a lor cu obiectivele pedagogice, cu continuturile transmise, formele de realizare a instruirii, modalitati de evaluare.
Tehnologia didactica este un proces complex, integrat, ce include imbinarea resurselor umane si materiale antrenate in analiza problemelor, include instrumentarea, implementarea si evaluarea solutiilor privind toate aspectele invatarii.
Metodologia didactica vizeaza ansamblul metodelor si procedelor didactice utilizate in procesul de invatamant. Metodologia instruirii precizeaza natura, functiile si clasificarile posibile ale diferitelor metode de invatamant.
Metoda didactica se refera la calea ce se urmeaza, drumul care conduce la atingerea obiectivelor educatiei. (G. Vaideanu)
Metodele reprezinta calea sau modalitatea de lucru:
- selectionata de profesor si pusa in aplicare in lectii si activitati extrascolare cu ajutorul elevilor si in beneficiul acestora;
- care presupune cooperarea dintre profesor si elevi si participarea acestora la cautarea solutiilor;
- care-i permite profesorului sa se manifeste ca purtator competent al continuturilor invatarii si ca organizator al procesului de predare-invatare.
Metoda se aplica printr-o suita de operatii concrete numite procedee. Procedeul didactic reprezinta o secventa a metodei, un simplu detaliu. O metoda apare ca un ansamblu de procedee considerate a fi cele mai oportune pentru o situatie data de invatare.
2. Sistemul metodelor de instruire: clasificarea, caracteristicile principale, grupe de metode
Metoda are un caracter simultan sau succesiv la realizarea mai multor obiective instructiv-educative.
Functii specifice metodei:
- functia cognitiva (metoda devine pentru un elev un mod de a afla, de a cerceta, de a descoperi);
- functia formativ-educativa (metoda de predare nu este numai calea de transmitere a unor cunostinte, ci un proces educativ);
- functia instrumentala (metoda serveste drept tehnica de executie, mijlocind atingerea obiectivelor instructiv-educative);
- functia normativa sau de optimizare a actiunii (metoda arata cum trebuie sa se procedeze, cum sa se predea si cum sa se invete astfel incat sa se obtana cele mai bune rezultate);
Clasificarea metodelor de invatamant
- din punct de vedere istoric:
• metode traditionale;
• metode moderne;
- dupa extensia sferei de aplicabilitate:
• metode generale (expunerea, prelegerea, conversatia, cursul magistral etc);
• metode particulare (restranse la predarea unei discipline;
- in functie de modalitatea principala de prezentare a cunostintelor:
• metode verbale-bazate pe cuvantul scris sau rostit;
• metode intuitive-bazate pe observarea directa, concret-senzoriala a obiectelor, fenomenelor;
- dupa gradul de angajare a elevilor la lectie:
• metode pasive-centrate pe memoria reproductiva si pe ascultarea pasiva;
• metode active-necesita actiunea de explorare personala a elevilor;
- dupa functia didactica principala:
• cu functie principala de predare si comunicare;
• cu functie principala de fixare si consolidare;
• cu functie principala de verificare si apreciere a rezultatelor scolare;
- in functie de modul de administrare a experientei ce urmeaza a fi insusita:
• metode algoritmice-bazate pe secvente operationale stabile, construite inainte;
• metode euristice-bazate pe descoperirea proprie a elevilor;
- dupa forma de organizare a muncii:
• metode individuale-pentru fiecare element in parte;
• metode de predare-invatare in grupuri;
• metode frontale, cu intreaga clasa;
• metode combinate (alterneaza variantele de mai sus);
- in functie de axa de invatare mecanica (prin receptare)-invatare constienta (prin descoperire)
• sunt bazate pe invatarea mecanica (expunerea, demonstratii cu caracter expozitiv);
• metode care apartin preponderent descoperirilor dirijate (conversatia euristica, observatia dirijata, instruirea programata);
• metode de descoperire propriu-zisa (observarea independenta, rezolvarea de probleme, brainstormingul);
Caracteristicile principalelor grupe de metode
Cele mai importante metode clasice sunt: expunerea, conversatia, demonstrarea si experimentul.
3. Descrierea metodelor didactice. Fundamente si posibilitate de aplicare eficienta, activizatoare, creativa
I. Expunerea reprezinta activitatea profesorlului de a transmite cunostinte noi sub forma unei
prezentari orale, sistematice si coerente.
Avantaje:
- permite transmiterea unui volum mare de cunostinte intr-o maniera sistematica si intr-o unitate redusa de timp;
- furnizeaza elevilor o modalitate corecta de abordare a unei teme si un exemplu de folosire a unui vocabular ales.
Dezavantaje:
- fluxul de informatii este univoc;
- solicita memoria in dauna gandirii;
- furnizeaza insusirea gandirii pe baza autoritatii profesorului.
S-a incercat perfectionarea expunerii prin:
- renuntarea la elementele descriptive in favoarea celor explicative;
- ancorarea unor idei in realitati economice, sociale, politice si culturale;
- sugerearea de probleme pe care sa le rezolve elevii;
- folosirea intrebarii retorice (ex: Oare vom reusi acest lucru? Dar daca vom incerca si altfel?);
- folosirea sondajului de opinie.
O alta cale de modernizare a expunerii o reprezinta utilizarea ei in noi variante:
- expunerea cu oponent: care consta in imbinarea prezentarii unui sistem de cunostinte de catre profesor cu intrebari puse de elevi sau de un alt profesor care sustine o teza contrara;
- expunerea-dezbatere in care subiectul sau teme sunt dezbatute impreuna cu elevii in scopul adancirii semnificatiei lor.
II. Conversatia reprezinta modalitatea de lucru in care elevii stimulati si indrumati de catre profesor participa cu fortele si cunostintele lor la insusirea de noi adevaruri.
Optimizarea conversatiei s-a facut prin perfectionarea intrebarilor dupa cum urmeaza:
- reducerea ponderii intrebarilor cu functie reproductiva in favoarea intrebarilor ce stimuleaza gandirea reproductiva;
- accente pe intrebari divergente care pretind elevilor raspunsuri originale cat mai diverse, solicita imaginatie si reactualizarea cunostintelor;
- un accent mai mare pus pe intrebari de evaluare care solicita elevilor sa faca judecari de valoare.
In paralel cu perfectionarea intrebarilor s-au modernizat si conditiile pedagogice de realizare a conversatiei prin:
- importanta mai mare acordata feed-back-ului;
- folosirea conversatiei inverse in care elevii intreaba si profesorii raspund.
III. Demonstrarea reprezinta actiunea de imbogatire a sistemului de cunostinte a elevului prin infatisarea directa, nemijlocita sau mijlocita a fenomenelor realitatii obiective. Demonstrarea are drept scop asigurarea unei baze perceptive bogate in invatare.
Recomandari:
- crearea pe parcursul demonstrarii a unor situatii conflictuale pe care elevii sa le rezolve observand, actionand cu obiectele, fiind solicitati sa gandeasca si sa interpreteze;
- demonstrarea cu metode similare;
- demonstrarea cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-video;
IV. Experimentul reprezinta actiunea de insusire a cunostintelor de catre elevi pe calea investigatiilor practice in laborator, in cabinete sau ateliere (sau pe cale experimentala)
Alte tipuri de experimente:
- experimentul cu valoare de exercitiu;
- de formare a deprinderilor;
- experiment de cercetare;
Valente formative de experimente:
- dezvoltarea spiritului de observatie;
- dezvoltarea gandirii euristice;
- dezvoltrea imaginii creatoare;
- formarea spiritului stiintific;
- dezvoltarea trasaturilor de vointa si caracter;
- spirit de cercetare;
Cele mai importante metode moderne sunt: invatarea prin descoperire, problematizarea, algoritmizarea, modelarea didactica, dezbaterea, studiul de caz, instruirea programata, brainstorming.
4. Strategii didactice
Invatarea prin descoperire reprezinta metoda de invatare prin care elevul descopera cu propriile forte intelectuale cunostinte noi. Ca si problematizare, descoperirea didactica este o metoda de tip euristic, diferenta dintre cele doua fiind: in cazul problematizarii ponderea cade pe aflarea solutiilor pornindu-se de la elemente deja cunoscute.
Exista trei tipuri de descoperiri:
- descopererea spontana-se produce intamplator, fara investigatii prealabile;
- descoperirea stiintifica (opusa descoperirii spontane);
- descoperirea didactica-elevul nu descopera ceva nou, ci redescopera informatii cunoscute in stiinta, tehnica.
Descoperirea didactica, ca si cea stiintifica are la baza o motivatie (urmareste un obiectiv), formuleaza si verifica ipoteze, foloseste diverse metode de cercetare. Descoperirea didactica angajeaza plenar elevii in invatare. Rolul principal revine elevilor (ei se documenteaza si realizeaza tot efortul pentru descoperire).
Aplicarea acestei metode presupune o pregatire specifica a temei respective, o pregatire realizata de profesor.
Valente formative ale descoperirii didactice:
- dezvolta spiritul de observatie;
- dezvolta procesele psihice;
- dezvolta calitatea de vointa;
- cultiva sentimentul de admiratie si respect fata de stiinta;
- introduce elevii in tehnica cercetarii;
- pregateste elevii pentru educare permanenta.
5. Mijloace de invatare care faciliteaza transmiterea informatiilor didactice:
- instrumente, aparate de laborator;
- echipamente tehnice pentru laborator;
- calculatoare;
- jocuri didactice.
Mijloacele de invatare se dovedesc a fi utile in masura in care sunt integrate organic in contextul lectiilor si se imprima o finalitate explicit pedagogica, fara suprasolicitari sau exagerari. Mijloacele de invatare nu pot inlocui niciodata actul predarii in care rolul principal il joaca profesorul.
Orice apel la mijloacele audio-vizuale va pune in balanta o serie de:
- avantaje:
• suplimenteaza explicatiile verbale;
• mijlocesc elevilor e realitate mai greu accesibila pe o cale directa;
• consolideaza cunostinte si abilitati.
- dezavantaje:
• predispune la o anumita standardizare si uniformizare a perceperii si interpretare a realitatii;
• imbie la receptare pasiva.
Stabilirea si integrarea mijloacelor de invatare trebuie racordate la obiectivele instruirii, continuturile concrete ale lectiilor, metodele si procedele didactice. Eficienta utilizariia cestora tine de inspiratia si experienta didactica profesorului in a alege, a combina, a doza.
6. Instruirea asistata de calculator-directie complementar strategica in valorizarea si potentarea metodologiei intruirii si invatarii
Invatarea asistata de calculator:
- procesul este inevitabil in conditiile informatizarii invatarii;
- este o organizare a invatarii, este o forma moderna de instruire cu accent pe individualizare;
- este o metoda bazata pe un mijloc complex si polivalent (calculatorul).
Facilitati oferite de calculator in educatie:
- calculatorul poate indeplini operatii variate, dificile, atat in grup cat si individual;
- calculatorul poate furniza informatii solicitate de un numar mare de educati;
- asigura asistenta pedagogica de calitate prin oferta de programe de invatare, respectandu-se sistemul celui educat, asigurand succesul scolar, asigurand programe de evaluare si a unor activitati de recapitulare, exercitii de stimulare a creativitatii etc.
Prin invatarea asistata de calculator profesorul este eliberat de o serie de sarcini si devine intr-o masura mai mare un formator, el devine mai mult un ghid, animator, evaluator, se poate ocupa tot mai mult de identificarea, cunoasterea si cultivarea capacitatii intelectuale si morale ale elevilor.
Invatarea asistata de calculator concorda un program de instruire care este un produs pedagogic si care este transpus intr-un program informatic (softul educational).
In contextul modernizarii si perfectionarii invatamantului contemporan si mai ales al scolii viitorului apare ca necesara si obiectiva aplicarea informaticii in invatare, utilizarea calculatoarelor, a programelor si limbajelor informatice, indeosebi prin sistemul educational modern, denumit, invatamant asistat de calculator.
Invatamanatul asistat de calculator necesita dotarea invatamantului si a tineretului studios cu cele mai moderne calculatoare, creative, capabile sa ia decizii in situatii complexe, pentru ca ele vor deveni unelte eficace indispensabile pentru obtinerea de performante ridicate in invatare, in munca intelectuala si profesionala. Invatamantul asistat de calculator necesita invatarea cu programele si sistemele codificate ale limbajelor informatice. Informatizarea invatamantului este ceruta de viata, peste 75% dintre profesori necesita utilizarea calculatorului.
Sistemul educational bazat pe invatamantul asistat de calculator a realizat trecerea de la invatarea indusa sau receptata – bazata pe intelegere, la invatarea interactiva – bazata pe dialogul inteligent cu calculatorul, care poate amplifica capacitatea de prelucrare si asimilare a informatiilor, poate spori performantele intelectuale.
Sistemul de invatamant informatizat va favoriza elevul, sa organizeze baza de date, fisiere tematice si problematice, sa elaboreze si sa multiplice lucrari personale cu scop didactic sau stiintific, diminuand intr-o oarecare masura rolul si locul bibliotecii, a cartilor, a stiloului si caietelor de notite.
Cele doua tipuri de invatare (indusa si interactiva) pot coexista, avand in vedere atat rezistenta traditiei cat si nevoia de progres, dezvoltare. Problema informatizarii sistemului educational este strans legata si de nivelul performantelor economice, stiintifico – tehnice. Informatizarea invatamantului poate sa ofere situatii de simulare de procese, permite vizualizari ale unei realitati virtuale in spatiu tridimensional, dinamizand intr-o masura importanta autoinv si autoevaluare, contactul permanent cu profesorii, perfectionarea personalul didactic.
Imbinarea armonioasa dintre inteligenta umana si cea artificiala a calculatoarelor se transforma intr-o sursa intelectuala doesebita pentru generarea de noi idei, solutii, tehnologii care sa duca la ridicarea performantelor invatarii si a profesiunilor.
Instruirea programata pe un calculator asigura o invatare indvidualizata, oferind posibilitatea realizarii concomitente si imediate a mai multor evenimente si obiective didactice – receptarea, intelegerea, intarirea, aplicarea si evaluarea, pe baza careia se realizeaza reglajul (autoreglajul), adica feed- back – ul (conexiunea inversa).
Programarea in instruirea programata pe calculator implica rezolvarea urmatoarelor evenimente – obiective didactice:
1) stabilirea obiectivelor operationale de specialitate si educative ale invatarii;
2) stabilirea continutului materiei de studiu, in ansablul ei;
3) stabilirea materiei de studiu, in asamblul ei; impartirea materiei de studiu pe pasi (secvente), informationali (teme, subteme, demonstratii si explicatii, exercitii si probleme;
4) controlul asupra informatiilor dobandite si realizarea feed –back
Principiile invatarii programate:
a) principiul pasilor mici, care determina divizarea materiei de studiu in pasi informationali si actionali relativ mici, pentru a usura succesul invatarii individuale.
b) principiul participarii si invatarii active; care determina pe fiecare elev sa recepteze si sa inteleaga materia parcursa si sa participe la darea de raspunsuri la intrebari si la rezolvarea de exercitii in cadrul fiecarei teme studiate, altfel nu poate continua studiul;
c) principiul repetarii integrate si intaririi imediate a cunostintelor, care determina repetarea materiei anterioare si fixarea materiei noi, ca urmare a programarii in cadrul fiecarei teme noi a unor intrebari si exercitii de rezolvat, care cuprind informatii din temele anterioare ca si din tema nou studiata; prin aceasta metoda se elimina studiul „in asalt”, asigura studiul ritmic, sistematic si continuu.;
d) principiul respectarii ritmului individual de invatare, care nu delimiteaza timpul de studiu al unei teme noi, elevul avand posibilitatea sa reia studiul pana reuseste sa recepteze, sa inteleaga si sa aplice cunostintele noi in corelatie cu cele anterioare; acest principiu stimuleaza abordarea unor programe de studiu adaptive (pentru incepatori, nivel mediu, avansati);
e) principiul asigurarii progresului gradat al performantelor in pregatire si al inlaturarii treptate a unor informatii suplimentare(asa – numitele puncte de sprijin); acest principiu prevede introducerea gradata, progresiva a complexitatii si dificultatilor materiei de studiu;
f) principiul feed – back – ului este un principiu fundamental al programarii si reglarii procesului de invatamant, care asigura conexiunea inversa, modificand fluxul de intrari, cu o marine de corectare ca urmare a abaterii fluxului de iesire fata de intrare.
Invatamantul programat foloseste urmatoarele tipuri de programare :
1.Programarea liniara, denumita si cu raspunsuri construite a fost initiata de Skinner. Se foloseste, indeosebi, in scoala primara si in gimnaziu. Fragmenteaza materia de invatat si stanjeneste sinteza cunostintelor, ea are avantajul ca prin secventele mici de materie informationala, usureaza intelegerea prin studiu independent.
2.Programarea ramificata, denumita si cu raspunsuri la alegere a fost initiata de N. Crowder. Divide materia de studiu in secvente mai mari. Se foloseste in liceu si in invatamantul superior, considerandu-se ca la aceste grade de invatamant exista o mai mare putere de intelegere. Programarea ramificata usureaza sinteza cunostintelor.
3.Programarea combinata foloseste imbinat cele 2 tipuri de programare prezentate mai sus.
Invatarea programata se realizeaza prin intermediul :
1. Manualelor de invatarea programata carea au avantajul ca elaborarea lor este mai putin costisitoare, elevii nu au retineri in a studia cu ele si pot relativ usor sa invete algoritmul de lucru. Au dezavantajele ca sunt voluminoase, realizeaza cu greutate generalizarile, elevii pot gasi algoritmul de aflare a raspunsului corect, fara a-l mai alege prin eforturi intelectuale personale.
2. Masinile de invatarea programata sunt in general calculatoarele. In acest caz se foloseste programarea liniara, ramificata sau combinata. Calculatorul de instruire poate fi integrat unui centru de calcul, cu o banca de date, compus din calculator, echipamente de transmitere, console si terminale. Alegerea raspunsurilor se face cu ajutorul unor taste alfanumerice. Raspunsurile sunt procesate si analizate si vor fi comparate cu raspunsurile corecte din programe, urmand a fi evaluate.
Caracteristicile invatarii programate:
1) asigura unitatea organica intre functiile de comunicare, stocare si control, determinand ameliorarea invatarii prin manifestarea feed –back – ului.
2) sporeste ritmul invatarii si se reduce timpul de studiu;
3) scuteste profesorul de o serie de acte didactice de rutina, pe care le pot indeplini cu succes masinile (de exemplu predarea, repetarea, evaluarea);
4) instruirea programata necesita imbinarea studiului prin intermediul manualului sau masinii cu lectura altor materiale bibliografice si cu experimentul, precum si cu mentinerea relatiei profesor – elev.