AnnaE
#0

Noapte de vara-George Cosbuc

 

Coşbuc este al doilea mare pastelist din literatura română după Vasile Alecsandri. Spre deosebire de Alecsandri, în pastelurile căruia domină stagnarea, nemişcarea, chiar gravitatea, în pastelurile lui Coşbuc domină mişcarea, culoarea, veselia.

 

Tablourile statice ale lui Vasile Alecsandri erau realizate mai ales prin contrastul alb-negru. În contrast cu acesta, pastelurile lui Coşbuc cuprind o mare varietate de forme şi culori. Dacă Vasile Alecsandri a preferat iarna, Coşbuc preferă vara, realizând un adevărat ciclu al verii. Anotimpul vara este prezentată în diferite momente ale zilei. Un pastel excelent este Noapte de vară care prezintă cufundarea satului şi a naturii în întuneric şi somn. Acest pastel seamănă şi cu Sara pe deal de Mihai Eminescu şi cu Zburătorul de Ion Heliade Rădulescu.

 Primul tablou surprinde spectacolul plin de mişcare al venirii de la câmp. Zgomotele specifice sunt redate prin verbe la gerunziu:

Care cu poveri de muncă

Vin încet şi scârţâind;

Turmele s-aud mugind,

Şi flăcăii vin pe luncă

                                                                                    Hăulind.

 

Poetul foloseşte imagini vizuale şi auditive pentru a reda zgomotele satului la lăsarea nopţii. Un alt moment prezintă liniştea: zgomotele s-alină, opaiţele au murit. Pe scufundarea în somn a lumii reale se ridică o altă lume de taină, făcută din linişte, adierea vântului printre brazi, căderea muzicală a valurilor. Punctul culminant este apariţia lunii: Iat-o ! Plină, despre munte

Iese luna din brădet Şi se înalţă, încet-încet, Gânditoare ca o frunte de poet.