Abdicarea regelui Mihai- apusul democrației în România
Pe 15 octombrie 1947 Mihai I rostea ultimul său discurs în Parlament. Cu acest prilej spunea că este “convins de sentimentele domniilor voastre de dragoste și devotament pentru popor”. Planurile comuniste erau însă altele.
Pe 12 noiembrie PCR și PSD pregăteau deja fuziunea și un program politic al noului partid. “Scopul final al Partidului Unic Muncitoresc este înfăptuirea societății socialiste”. În aceeași zi regele pleca în Anglia pentru a asista la serbările legate de căsătoria reginei Angliei. Petru Groza în frunte cu restul guvernului îl conduceau pe Mihai până la aeroportul Băneasa în speranța că suvernaul nu se va mai întoarce din Anglia. Pe tărâm britanic regele a sondat diverse personalități cu privire la situația României. Majoritatea se eschivau iar alții îl sfătuiau să nu se întoarcă în țară. Churchill i-a spus: “Eu am apucat întotdeauna drumul cel curajos”. Fostul prim-ministru știa însă că România era deja inclusă în sfera de influență comunistă. Pe 21 decembrie regele se întoarce la București. În gară este așteptat de membrii guvernului. În afară de Ana Pauker care l-a întâmpinat cu un amabil “Bine ați venit acasă” restul miniștrilor l-au tratat cu răceală. Pătrășcanu s-a prefăcut că se uită în spatele regelui când acesta i-a strâns mâna, alții i-au întins degetele fără vlagă ținând buzele foarte strânse.
Pe 22 decembrie regele a avut o discuție cu Petru Groza. Președintele Consiliului de Miniștri a pronunțat cuvinte precum: “lumea s-a schimbat”, “socialism și libertate” plus faptul că “monarhia este trecătoare”. Mihai era deja pus în fața faptului împlinit. Monarhul a spus că “Nu țin la asta (la coroană) și când este nevoie, spune”. În cadrul acestei întrevederi a mai spus că nu vrea “să trăiască în hoteluri, ca regele Iugoslaviei, și nici la priramide ca cel al Italiei. Văd ce e în jurul meu. N-am avut copilărie, tinerețe și mama va trebui să înțeleagă. Dar nu spune la nimeni. Între noi mergem înainte. Eu mă voi conforma sfaturilor d-tale. Dar între noi”. Groza i-a promis că după abdicare, regele își va păstra cetățenia, castelele, averea. Emil Bodnăraș (agent sovietic) a fost numit ministru al apărării în aceeași zi. Petru Groza a afirmat că acest act al schimbării de al Apărare “era determinat de rosturi mult mai adânci, rosturi care aparțin întregului popor”. Pe 27 decembrie toți ofițerii importanți care nu erau loiali cauzei comuniste au înlocuiți cum unii obedineți. Pe 29 decembrie PCR a adoptat un plan de măsuri de securitate și măsuri politice pentru înlăturarea monarhiei. Juristul Grigorie Geamănu, fost țărănist a întocmit textul abdicării:
“În fața dezvoltării țării noastre sub raport politic, economic și social în sensul democrației populare, concretizată printr-un șir de schimbări. Schimbările survenite de la 23 august 1944 în viața statului român pe plan politic, economic și social ca urmare a afirmării tot mai accentuate în viața statului a forțelor politice reprezentante ale intereselor maselor largi populare- muncitori, țărani și intelectuali- care au creat noi raportruri între principalii factori ai vieții de stat. Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condițiilor stabilite în pactul fundamental- Constituția țării- ele creând o grabnică și fundamentală schimbare, cu atât mai mult cu cât România se dezvoltă spre formele de viață reprezentante de statul democrației populare. În fața acestei situațiuni, în deplină înțelegere cu factorii de decizie ai țării, conștient de răspunderea ce îmi revine, consider că instituția monarhiei nu mai corespunde actualelor condițiuni ale vieții de stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea dezvoltării României. În consecință, pe deplin conștient de importanța actului ce-l fac în interesul poporului român, abdic pentru mine și pentru urmașii mei la tron, renunțând pentru mine și pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca rege al României. Ulterior, textul a fost comprimat, iar la sfârșit s-a a dăugat următoarea frază: “Las poporului libertatea de a-și alege noua formă de stat”.
Pentru 30 decembrie Petru Groza a stabilit o audiență la rege. La ora 12 Mihai vine la Palat. Peste 15 minute sosește și Groza împreună cu “prietenul Dej”. Deși venise neanunțat, Dej a fost primit și el. Urmează apoi o serie de informații divergente asupra zecilor de minute care au determinat soarta României pentru următoarea jumătate de veac. Redăm doar punctele care concordă în toate relatările.
”Ei bine, Majestate, a venit timpul să aranjăm o despărțire prietenească. Am venit în problema importantă pe care am discutat-o cu câteva zile înainte.. Problema de a pune capăt monarhiei. Regele este uluit. Se aștepta la un asemenea eveniment, dar nu așa brusc. “Nu dv. îmi puteți spune să plec, doar poporul”. Dej intervine și spune că România este coaptă pentru a deveni republică. Regele este învinuit de a fi simbolul reacționarilor. Într-un final Groza scoate actul abdicării. “Este nevoie doar de o semnătură”. “Îmi trebuie 48 de ore” spune regele. “Este imposibil. Poporul nostru (!?) așteaptă știrea abdicării. Dacă nu vom avea în curând semnătura dv., se vor ivi neplăceri”. Groza cu un zâmbet larg și foarte jovial îl roagă pe rege să îi pipăie buzunarul. Avea un pistol. Groza se întoarce spre regina-mamă și spune: “Ca să nu mi se întâmple și mie ce i s-a întâmplat lui Antonescu”. Regele merge în camera alăturată pentru a citi documentul. Acolo constată că liniile telefonice erau tăiate. Garda Palatului era arestată și înlocuită cu alte regimente. Era ținta unor trupe de artilerie grea. Deziluzionat regele semnează la ora 15 actul de abdicare și astfel cortina de fier cădea și asupra României.
sursa: istoriepescurt.ro