Dincolo de nisipuri de Fanus Neagu – rezumat
Nuvela Dincolo de nisipuri a fost publicată în volumul Cantonul părăsit din 1964, fiind, aşa cum o numea Eugen Simion, „o naraţiune aproape fantastică., povestea, pe scurt, a unui miraj într-un cadru de viaţă debordantă”. În creaţiile lui Fănuş Neagu, faptele mărunte ale vieţii capătă importanţă şi valoare, devenind adevărate evenimente care determină destinele eroilor, iar acţiunile şi obsesiile lor reliefează puternic trăsăturile lor de caracter.
Semnificaţia titlului
Titlul Dincolo de nisipuri sugerează existenţa unui ideal spre care tinde să ajungă eroul principal, Şuşteru, eşecul fiind determinat de nesiguranţa şi de speranţa iluzorie redate prin metafora nisipurilor.
Personajul principal este Şuşteru, care se trezise târziu căci stătuse la priveghit şi observacă familia era plecata prin sat dupa mancare. Se trezise stăpânit de pofta de a mânca olegătură de lăptuci, căci în timpul nopţii visase că i-a înverzit grădina.Ieşi în drum dupăce îşi umplu luleaua cu iederă uscată şi îl vede pe invatatorul satului stând ca de obicei pemarginea şanţului spunand rugaciuni. Se spunea despre el că şi-a pierdut minţile dincauza foamei.
Şuşteru avea ochii cârpiţi de somn, era mic şi slab cu cămaşa atârnându-i peste pantaloni.Şuşteru zăreşte un călăreţ apărut ca din senin şi care alergând în goana mare spre satanunţă că a plouat la munte şi vine gârla. Apoi, fără ca Şuşteru să aibă timp să-şi revinădispare ca o nălucă pe sub arcadele podului vopsit în roşu, după ce până acum peisajulera dominat de culori şterse, astă menţiune a culorii roşii este ca un avertisment asuprastării de sănătate a personajului.
Din punctul de vedere a doctorilor rosul este culoarea nebuniei. Sosirea apei ii sperie pe oamenii satului. Asa incep oameni sa isi intre in ritm. Clopoteleîncep să sune strângând toată suflarea satului pe mal. Şuşteru coboară luntrea din pod, bărbaţii curăţă şanţurile, femeile îşi ţineau copiii lângă ele să nu le ia vâltoarea apei, unele pregătiseră deja nişte bolovani pentru spălat rufe, un bătrân întindea cârligele pentru peşti, o fată se pieptena murmurând un cântec trist.
Desfăşurarea acţiunii
Desfăşurarea acţiunii este declanşată de această veste vitală pentru toată suflarea acestor meleaguri şi se stârneşte o agitaţie electrizantă între săteni, prin gesturile şi acţiunile eroului: „Dascăle, strigă Şuşteru, vine gârla, mă! Trebuie să dau luntrea la apă şi să curăţ şanţurile. Peste o săptămână mâncăm lăptuci”.
Clopotele bisericii au adunat satul întreg pe malul gârlei, toţi locuitorii erau cuprinşi de frenezie: bărbaţii sapă, sparg movilele de pământ, femeile îşi ţin strâns copiii din teama de a nu fi luaţi de viitură, iar un bătrân îşi pregăteşte cârligele pentru pescuit, intrând în conflict cu Şuşteru, care-l acuză că sperie peştele. Bărbaţii îşi suflecaseră pantalonii până mai sus de genunchi, „ca să nu li se ude mai târziu îmbrăcămintea”, pentru că „restul boarfelor le schimbaseră pe mălai la bogătanii şi morarii din satele de sus”. Şuşteru scoate luntrea din şopron, o duce la râu şi se apucă să cureţe şanţurile.
Agitaţia care a cuprins tot satul devenise absurdă, reflectând letargia de care fuseseră cuprinşi oamenii din cauza secetei apăsătoare. Ei sunt energizaţi acum de un optimism exagerat, din dorinţa acumulată atâta vreme ca natura să-şi reia cursul normal. Înserarea amplifică nerăbdarea, din ce în ce mai greu de stăpânit, a sătenilor, iar Şuşteru pune urechea la pământ să audă venirea apei şi brusc, încă cinci oameni se trântesc pe burtă, dornici să asculte sunetul apei. Sigur pe intuiţiile sale, Şuşteru emite ideea că „morarii din satele de sus ne-au tăiat apa” şi-i acuză de hoţie.
Oamenii se uită la el şi îşi amintesc că şi în alţi ani avuseseră probleme cu morarii şi înclină să-i dea dreptate. Revoltaţi, sătenii se avântă pe cai şi pornesc, cuprinşi de un fel de disperare, „ca o unitate de cavalerie”, spre satele dinspre munte, ca „să aducă gârla, altfel piereau”. Lumina fantastică şi ciudată a lunii creează o imagine halucinantă: „în faţă răsărise luna. Era galbenă şi vălurită ca obrazul unei bătrâne. Nisipul scânteia. Dunga lui albicioasă, ca de sidef, se isprăvea în lună. Sau poate de-acolo curgea în albia râului”.
Şuşteru călărea în fruntea cetei, care se împuţinează treptat, deoarece caii cădeau „stinşi de oboseală, slăbiţi din pricina foamei”. Drumul este anevoios şi lung. Ajunşi cu greu la prima moară constată că iazul este secat. La a doua moară, ceata se redusese la jumătate, iazul este, de asemenea, gol, iar jgheaburile sunt „pline până la jumătate cu ţărână. Nici un fir de apă nicăieri”. Morarul pândea în spatele uşii, speriat că e călcat de hoţi.
Speranţa că apa va veni îi face pe oameni mai generoşi: Şuşteru capătă tutun, iar acesta îi dădu şi dascălului să tragă un fum.Se înserase şi apa nu apăruse. Tot Şuşteru este cel care găseşte explicaţia: morarii din susul Buzăului probabil că opriseră apa în iazurile lor. Nu e timp de pierdut, aşa că imediat se formează o ceată de călăreţi care să pornească în susul apei. La prima moară nu e nici urmă de apă, pornesc spre cea de-a doua, timp în care o parte dintre călăreţi abandonează pentru că nici oamenii şi nici caii nu mai rezistă. La cea de-adoua moară este aceeaşi situaţie, după care un alt număr de călăreţi abandonează.
La un moment dat ajung într-un loc de unde se zărea albia uscată a râului „o dâră de cretăce nu se mai isprăvea nicăieri”. In cele din urma Susteru ramane singur, ceilalti abandonandu-l unul cate unul.Sfarsitul consta in drumul singuraticului Suster care punand capul pe cal si dandu-i pinteni a ramas doar cu impresia ca in fata lui se simte usuara briza a valurilor.
Tragismul nuvelei
Tragismul nuvelei Dincolo de nisipuri reiese din măiestria lui Fănuş Neagu de a contura - prin naraţiune - imaginea terifiantă, dezolantă a satului de pe malul Buzăului. Faptele mărunte capătă semnificaţii majore, declanşează evenimente care marchează viaţa eroilor. Monologul interior, dialogul, gesturile şi faptele personajelor, dar mai ales obsesia secetei scot în relief trăsături caracteriale deosebite.
descarcati docs....