Intamplari din gradina mea de Ana Blandiana
Intr-o zi pe cind lucram
Intr-o zi pe cind lucram
In gradina, pe sub geam,
Ingrijind un trandafir,
Vad ca intra-un musafir:
Era mic c-abia-l vedeai,
Dar cu mustati ditamai;
Incapea printre uluci,
Dar avea blanita-n dungi;
Si-ntr-un capat, dintr-o dunga
Ii crestea o coada lunga;
Era numai cit o floare,
Dar avea patru picioare;
Ochii-albastri ii clipeau
Si stia sa zica 'miau'.
Ba sa vezi si sa te bucuri
sarea-n aer dupa fluturi
Si stia chiar sa se joace
Cu citeva ghemotoace.
Oare, ce-ati fi facut voi
Cu-acest musafir de soi?
Eu oaspele important
L-am tratat cu lapte cald;
Ca sa-l conving sa ramina,
I-am dat si-un pic de smintina;
Si, pentru ca era mic,
L-am botezat Arpagic.
Ana Blandiana biografie
Este pseudonimul literar al Otiliei Coman, nascuta la Timisoara in 25 martie . isi face studiile gimnaziale si liceale in Oradea, la fostul liceu „Oltea Doamna".
Debuteaza in revista „Tribuna" din Cluj in 1959, cu poezia Originalitate, semnata Ana Blandiana.
Va redebuta, dupa o tacere „silita" de patru ani, in revista „Contemporanul" condusa de George Ivascu. intre 1963 Si 1967 urmeaza cursurile Facultatii de Filologie din Cluj, timp in care (1964) debuteaza editorial cu volumul Persoana intaia plural. Din 1967 lucreaza ca redactor la revista „ Viata studenteasca"sustine timp de trei ani, in revista „Amfiteatru"', o rubrica de eseuri destinata evocarii poetilor morti tineri. Semneaza, de-a lungul timpului, rubrici permanente in reviste de prestigiu: „Contemporanul", „Romania literara", in 1969 (cand lucreaza ca redactor la revista „Amfiteatru") ii apare volumul A treia taina, investit cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor.
Volumul antologic Cincizeci de poeme aparut in 1970 este incununat cu Premiul Academiei. Personalitatea sa proteica se manifesta multilateral: scrie proza fantastica, eseistica, face traduceri, insemnari de calatorie, literatura pentru copii (volumul intamplari din gradina mea, 1980, va si primi Premiul de literatura pentru copii al Uniunii Scriitorilor). Timp de sase luni (decembrie 1973 - mai 1974)participa, impreuna cu sotul, Romulus Rusan, la Programul Scriitoricesc International al Universitatii din Iowa-City (S.U.A.), cu largi si benefice repercusiuni in plan cultural-literar. Opera sa ii este tradusa tot mai frecvent si in tot mai multe limbi straine, facand-o cunoscuta, alaturi de alti poeti, ca reprezentanta de marca si autorizata a liricii romanesti actuale. O rezultanta fireasca a acestei recunoasteri este decernarea, in 1982, la Viena, a premiului international „Gottfried von Herder". Dupa cutremurul din 1977 (blocul unde locuia s-a prabusit) locuieste mai mult la tara, „intr-un sat din Campia Dunarii". incepand din 1984 pana in decembrie 1989, cu intermitente, i se ia dreptul de semnatura (punctul de plecare este publicarea in revista „Amfiteatru " a unui grupaj de poezii „subversive"). In ianuarie 1997, in biserica Uspenia din Botosani, i se decerneaza Marele Premiu pentru Poezie „Mihai Eminescu". Este participanta activa la viata literara si culturala internationala, ca si la viata politica interna.
Poeta Ana Blandiana este mereu egala cu sine. Neinsemnata ar fi evolutia liricii sale, atat in plan formal cat si in plan tematic. Am putea vorbi mai degraba de o anume vointa de implinire, de perfectionare continua a unui program liric vizibil de la primele volume. Cateva dimensiuni ale acestuia au fost permanent reliefate, ca de exemplu spiritul reflexiv - apropierea de reflexivitatea blagiana s-a facut ades si pe buna dreptate-, expresia metaforica pornita dintr-o luciditate de tip existential, setea de puritate, increderea in poezie si construirea acesteia ca spatiu relevant, creator si menit supravietuirii. Aceste putine dimensiuni ale creatiei poetei, amintite aici, se dezvolta apoi, individual, devenind un univers, parte integranta a universului ei liric. Astfel, criticul literar Nicolae Manolescu sintetiza, vizand expresia stilistica a poetei, ca „Blandiana scrie o lirica esential metaforica, in care imaginea concentreaza mesajul asa cum o picatura de apa reflecta un intreg peisaj inconjurator."
Opera literară
- Persoana întâia plural, prefaţă de Nicolae Manolescu, Bucureşti, 1964;
- Călcâiul vulnerabil, Bucureşti, 1966;
- A treia taină, Bucureşti, 1969;
- Calitatea de martor, Bucureşti, 1970;
- Cincizeci de poeme, Bucureşti, 1970;
- Convorbiri subiective (în colaborare cu Romulus Rusan), Bucureşti, 1971;
- Octombrie, noiembrie, decembrie, Bucureşti, 1972;
- Poezii, Bucureşti, 1974;
- Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie, Bucureşti, 1976;
- O discuţie la Masa Tăcerii şi alte convorbiri subiective (în colaborare cu Romulus Rusan), Bucureşti, 1976;
- Cele patru anotimpuri, Bucureşti, 1977;
- Somnul din somn, Bucureşti, 1977;
- Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, Bucureşti, 1978;
- Poeme, prefaţă de Alexandru A. Philippide, Bucureşti, 1978;
- Întâmplări din grădina mea, Bucureşti, 1980;
- Ochiul de greier, Bucureşti, 1981;
- Proiecte de trecut, Bucureşti, 1982;
- Poeme - Poems, ediţie bilingvă, traducere de Dan Duţescu, prefaţă de Dumitru Micu, Bucureşti, 1982;
- Alte întâmplări din grădina mea, Bucureşti, 1983;
- Ora de nisip, Bucureşti 1983;
- Coridoare de oglinzi, Bucureşti 1984;
- Stea de pază, Bucureşti, 1985;
- Autoportret cu palimpsest, Bucureşti, 1986;
- Oraşe de silabe, Bucureşti, 1987;
- Întâmplări de pe strada mea, Bucureşti, 1988;
- Poezii, prefaţă de Eugen Simion, Bucureşti, 1989;
- Arhitectura valurilor, Bucureşti, 1990;
- Poeme fără Arpagic, pentru cititorul cel mai mic, Bucureşti, 1991;
- 100 de poeme, Bucureşti, 1991;
- Sertarul cu aplauze, Bucureşti, 1992; ediţie prefaţată de Rumiana Stanceva, Cluj Napoca, 2002;
- Imitaţie de coşmar, Bucureşti, 1995;
- În dimineaţa de după moarte, Bucureşti, 1996;
- Balanţa cu un singur talger - Die Waage mit einer einzigen Schab - La Balance a un seul plateau - The Balance Scale with a Single Pan, ediţie plurilingvă, Bucureşti, 1997;
- La cules de îngeri, Bucureşti, 1998;
- Cartea albă a lui Arpagic, Bucureşti, 1998;
- Geniul de a fi, Bucureşti, 1998;
- Soarele de apoi, Bucureşti, 2000;
- Ghicitul în mulţimi, Bucureşti, 2000;
- Cine sunt eu? (Un sfert de secol de întrebări), Cluj Napoca, 2001.
Rezumat
Intr-o zi pe cand autoarea ingrijea un trandafir in gradina, a vazut strecurandu-se pe sub uluci un pisoi mic cat o floare, cu ochi albastri cu blanita dungata si coada lunga. Era foarte jucaus, sarea dupa fluturi si se juca cu cateva ghemotoace.
L-a hranit cu lapte cald si cu smantana si i-a pus numele Arpagic.
Din ziare:
În 1980, Ana Blandiana a publicat volumul de versuri pentru copii “Întâmplări din grădina mea” şi îl inventează ca personaj literar pe motanul Arpagic.
În 1988, aceasta publică un alt volum “Întâmplări de pe strada mea” în care și l-a imaginat pe Arpagic purtându-se ca Ceauşescu. Volumul i-a adus o nouă interdicție din partea regimului comunist.
„Interdicţia era pentru o poezie pentru copii şi care făcuse să se schimbe numele lui Ceauşescu în Arpagic, numele motanului în care îl parodiam pe Arpagic. Nu consideraţi că am făcut un act de curaj, cel mult se poate considera că am făcut un act de iresponsabilitate. Această poveste cu Arpagic este importantă nu pentru că am scris eu o poezie în care făceam băşcălie de Ceauşescu, ci pentru că reacţia publică a fost uluitoare. Cartea a dispărut din librării în câteva ore. Lui Ceauşescu, căruia mereu i se schimbă numele, i s-a spus Arpagic. Eu nu mi-am găsit dosarul de la Securitate, ci doar câteva foi din alte dosare. A fost o filă interesantă cu un ordin semnat de şeful Securităţii către şefii regionali să retragă cartea.