Suflete tari de Camil Petrescu
Camil Petrescu se numără printre întemeitorii romanului românesc modern, fiind unul dintre reprezentanții perioadei interbelice a literaturii. Activitatea sa literară este vastă, abordând genurile liric, epic și dramatic. Operele eseistice promovează ideea de innoire a literaturii române și de sincronizare a acesteia cu cea universală.
Dramartugia lui se remarcă prin abordarea unei specii lietrare noi, și anume drama e idei, cât și tematica ei, recurentă și în operele epice.
Genul dramatic cuprinde opere literare destinate reprezentării scenice. Acestea sunt divizate în acte, alcătuite, la rândul lor, din scene, prin care se marchează intrarea sau ieșirea unui personaj ori schimbarea locului acțiunii. Autorul prezintă, în mod direct, gândurile și sentimentele, prin intermediul personajelor, care comunică între ele, dialogul determinând înaintarea acțiunii. Intervenția directă a autorului este evidentă doar prin didascalii.
Drama este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, care dezvoltă un conflict puternic între date contradictorii ale realității create, având un final grav, care îndeamnă la meditație. Drama de idei este un tip de dramă de factura eseistică, în care se prezintă confruntarea între teze, luând aspect de dezbatere. Acțiunea acesteia este schematică, în favoarea prelungirii dialogului. Deșia este întemeietorul acestei specii literare în literatura română. Camil Petrescu îi neagă valoarea estetică, preferând denumirea de dramă de conștiință sau dramă a absolutului: „Teatru nu este și nu poate fi altceva decât o întâmplare cu oameni...Teatrul de idei e o nesfârșită confuzie. Ideile trec, oamenii rămân(...)Viața e mai cuprinzătoare decât Ideea.”
Piesa de teatru „Suflete tari” este jucată prima oară pe scenă în 1922, fiind ulterior publicată în 1925. ca tematică, ea prezintă drama autoiluzionării în iubire. Andrei Pietraru, personajul principal, face parte din aceeași categorie spirituală cu Ștefan Gheorghidiu, George Demetru Ladima, Fred Vasilescu, Gelu Ruscanu sau Pietro Gralla, aflat în căutarea iubirii absolute.
Titlul accentuează latura spirituală a protagoniștilor, Ioana Boiu-Dorcani și Andrei Pietraru, oameni superiori, care trăiesc o dramă la nivelul conștiinței.
Piesa de teatru este alcătuită din trei acte, care prezintă în mod gradat conflictul interior al conștiinței personajului principal. Andrei Pietraru, un spirit de excepție, dar care provine dintr-o categorie socială inferioară, aspiră la iubirea Ioanei, fiica boierului de viță veche. Matei Boiu-Dorcani. Coordonatele conflictului exterior derivă din imposibilitatea comunicării dintre membrii cuplului. Andrei și Ioana, generată de incompatibilitatea lor socială, fiind completate de conflicte secundare, între Andrei și tatăl Ioanei, între Andrei și prințul Bazil Șerban.