TU CREZI ÎN MAGIE?

 

 

„Cine nu crede în magie nu o va descoperi niciodată

ROALD DAHL (1916-1990) scriitor

 

Îţi mai aduci aminte de perioada în care erai copil şi în care tot ce vedeai te umplea de fascinaţie şi de uimire? Viaţa ţi se părea magică şi încântătoare, şi chiar şi cele mai mărunte lucruri te umpleau de entuziasm. Priveai la fel de fascinat chiciura care albea firele de iarbă, fluturii care zburau prin aer sau o banală frunză căzută la pământ.

 

Căderea unui dinte te umplea de entuziasm, căci ştiai că noaptea Zâna Măseluţă va veni la tine, şi numărai nerăbdător zilele care au mai rămas până la noaptea magică a Crăciunului! Chiar dacă nu înţelegeai cum reuşeşte Moş Crăciun să ajungă în aceeaşi noapte la toţi copiii din lume, acesta nu te dezamăgea niciodată, lăsându-ţi darurile sale sub brad.

 

În acea perioadă magică a vieţii tale erai convins că renii pot zbura, că în grădina ta trăiesc zâne, că animalele de casă sunt la fel ca oamenii, că jucăriile au personalităţi, că visele se adeveresc şi că dacă ai dori, ai putea atinge stelele. Inima ta era plină de bucurie, imaginaţia ta nu cunoştea limite şi erai convins că viaţa este magică!

Foarte mulţi copii trăiesc în această lume magică, în care totul li se pare frumos şi în care fiecare nouă zi promite alte aventuri fabuloase. Nimic nu le poate răpi acestora bucuria pe care le-o oferă perspectiva magică asupra vieţii. Din păcate, pe măsură ce cresc şi se transformă în adulţi, responsabilităţile, problemele şi dificultăţile vieţii de zi cu zi sfârşesc prin a-i copleşi. Ei devin pe zi ce trece din ce în ce mai dezamăgiţi, iar magia în care credeau când erau mai mici păleşte şi dispare. Acesta este unul din motivele pentru care majoritatea adulţilor adoră să fie în compania copiilor, astfel încât să retrăiască pentru o clipă starea de spirit pe care au avut-o cândva.

 

Cartea de faţă îşi propune să îţi demonstreze că magia în care ai crezut cândva este cât se poate de reală, în timp ce perspectiva adultului dezamăgit de viaţă este falsă. Magia vieţii chiar este reală, cel puţin tot atât de reală ca şi tine. De fapt, viaţa poate fi infinit mai fabuloasă decât ţi-o imaginai tu când erai copil şi decât tot ce ai cunoscut vreodată până acum. Ea îţi poate tăia respiraţia şi te poate umple de inspiraţie şi de entuziasm. Dacă ştii cum să procedezi pentru a readuce magia în existenţa ta, tu poţi avea o viaţă de vis. Vei ajunge chiar să te întrebi cum a fost posibil să renunţi cândva să mai crezi în magia vieţii!

 

Chiar dacă nu vei vedea renii zburând, vei vedea cu siguranţă lucrurile pe care ţi le-ai dorit întotdeauna apărând în faţa ta, iar situaţiile la care ai visat dintotdeauna petrecându-se subit. Ce-i drept, nu vei înţelege niciodată pe deplin cum s-au legat lucrurile astfel încât să îţi îndeplinească visele, căci magia operează într-o lume invizibilă, ceea ce o face să fie cu atât mai fascinantă!

 

Te simţi pregătit să trăieşti din nou magia vieţii? Să trăieşti în fiecare zi plin de entuziasm şi de minunare, la fel ca un copil? Dacă da, pregăteşte-te să devii un magician!

 

Aventura noastră a început acum 2.000 de ani, când cunoaşterea capabilă să schimbe viaţa oamenilor a fost ascunsă într-un text sacru…

 

 

 

REVELAREA UNUI MARE MISTER

 

 

Pasajul care urmează provine din Evanghelia după Matei, una din cărţile Noului Testament, şi a creat foarte multă confuzie de-a lungul timpului, fiind înţeles şi interpretat greşit de mulţi oameni.

 

„Celui care are i se va mai da, şi astfel va trăi în abundenţă. Celui care nu are i se va lua chiar şi ceea ce are.”

 

Trebuie să recunoşti că este greu să citeşti acest pasaj fără să ţi se pară nedrept, întrucât mesajul pare să fie că bogaţii se vor îmbogăţi şi mai tare, iar săracii vor sărăci şi mai mult. În realitate, pasajul conţine un mister care trebuie dezlegat. Dacă vei înţelege acest mister, în faţă ţi se va deschide o lume nouă.

 

Misterul care le-a scăpat oamenilor secole la rând poate fi rezumat într-un singur cuvânt: recunoştinţă.

 

„Celui care îşi exprimă recunoştinţa i se va mai da, şi va trăi în abundenţă. Celui care nu îşi exprimă recunoştinţa i se va lua chiar şi ceea ce are.”

 

Iată cum, prin revelarea unui singur cuvânt, un text aparent criptic îşi dezvăluie cât se poate de limpede semnificaţia. Au trecut 2.000 de ani de la notarea în scris a acestor cuvinte, dar ele au rămas la fel de adevărate astăzi cum au fost odinioară. Dacă nu îţi vei face timp pentru a fi recunoscător, nu numai că nu vei primi mai mult decât ai, dar vei pierde chiar şi ceea ce ai la ora actuală. Pe de altă parte, promisiunea magiei care apare odată cu exprimarea recunoştinţei este descrisă în cuvintele: dacă vei fi recunoscător, vei primi mai mult şi vei trăi în abundenţă!

 

Promisiunea recunoştinţei este exprimată la fel de limpede şi în Coran:

 

„Şi [aminteşte-ţi] cuvintele lui Dumnezeu: «Dacă eşti recunoscător, îţi voi da mai mult; dar dacă vei fi nerecunoscător; pedeapsa mea te va lovi cu asprime».”

 

Nu contează ce religie urmezi, şi nici măcar dacă ai sau nu o natură religioasă. Cert este că aceste cuvinte din Sfânta Scriptură şi din Coran sunt cât se poate de adevărate inclusiv în cazul tău şi al vieţii tale, căci ele descriu o lege fundamentală a ştiinţei şi a Universului.

 

Legea universală

Recunoştinţa operează la unison cu o lege universală ce guvernează întreaga viaţă. Aceasta este legea atracţiei, care gestionează întreaga energie a Universului, de la formarea atomilor şi până la mişcarea planetelor. Ea spune că „principiile similare se atrag”. Celulele unui organism viu sunt menţinute laolaltă, la fel ca şi substanţa unui obiect material, numai datorită legii atracţiei. Aceeaşi lege operează inclusiv asupra gândurilor şi sentimentelor tale, care reprezintă în egală măsură manifestări energetice. De aceea, tu atragi către tine tot ceea ce gândeşti şi tot ceea ce simţi.

 

Spre exemplu, dacă gândeşti: „Nu-mi place slujba pe care o am”, „Nu am destui bani”, „Nu-mi pot găsi un partener perfect”, „Nu-mi pot plăti facturile”, „Nu cred că o să reuşesc în ceea ce mi-am propus”, „Cutare nu mă apreciază”, „Nu mă înţeleg cu părinţii mei”, „Copilul meu are o problemă” sau „Am dificultăţi în căsnicie” – tu vei atrage din ce în ce mai mult aceste experienţe de viaţă.

 

În mod similar, dacă te gândeşti la lucrurile pentru care te simţi recunoscător, cum ar fi: „Îmi iubesc slujba”, „Familia mea mă sprijină în tot ceea ce fac”, „Am avut o vacanţă excelentă”, „Mă simt uimitor de bine astăzi”, „Fiscul mi-a returnat o sumă incredibil de mare de bani, considerând-o deductibilă din impozitele pe care le-am plătit” sau „Am petrecut un weekend minunat în natură, alături de fiul meu”, şi dacă simţi sincer starea de recunoştinţă, tu vei atrage din ce în ce mai mult aceste motive de satisfacţie în viaţa ta. Legea atracţiei este imuabilă, operând de fiecare dată, la fel cum fierul este întotdeauna atras de un magnet. Recunoştinţa ta are o calitate magnetică, şi cu cât ţi-o vei manifesta mai abundent, cu atât mai mare va fi prosperitatea pe care o vei atrage în viaţa ta. Această lege este universală!

 

Probabil că ai auzit zicători de genul: „Omul culege ce a semănat”, „Cine seamănă vânt, culege furtună” sau „Omul primeşte ceea ce dăruieşte”. Acestea descriu aceeaşi lege universală a atracţiei, dar şi un principiu universal pe care l-a descoperit marele savant Sir Isaac Newton.

 

Newton a descoperit legile fundamentale ale mişcării în Univers, iar una dintre acestea spune:

 

Oricărei acţiuni i se opune o reacţie egală şi contrară.

 

Dacă aplicăm acest principiu conceptului de recunoştinţă, obţinem următoarea ecuaţie: orice acţiune de dăruire generează inevitabil o reacţie opusă de primire. Iar ceea ce primeşti este întotdeauna egal cu cantitatea de recunoştinţă pe care ţi-ai exprimat-o. Cu alte cuvinte, însăşi acţiunea recunoştinţei generează o reacţie a primirii! Şi cu cât te simţi mai recunoscător şi mai sincer (altfel spus, cu cât oferi mai multă recunoştinţă), cu atât mai mult vei primi.

 

Firul de aur al recunoştinţei

Puterea recunoştinţei a fost propovăduită şi practicată de mii de ani, fiind transmisă de la o generaţie la alta de-a lungul secolelor şi răspândindu-se de pe un continent pe altul şi de la o civilizaţie la alta. Marile religii ale lumii: creştinismul, islamul, iudaismul, budismul, sikhismul şi hinduismul – toate au în centrul lor conceptul de recunoştinţă.

 

Profetul Mohamed a afirmat că recunoştinţa pentru abundenţa primită reprezintă cea mai bună poliţă de asigurare că abundenţa va continua să curgă în viaţa ta

 

La rândul lui, Buddha a spus că omul nu are decât motive de bucurie şi de recunoştinţă.

 

Lao Tzu a declarat că întreaga lume îi aparţine celui care se bucură de realitate aşa cum este aceasta.

 

Krishna a afirmat că acceptă întotdeauna cu bucurie tot ceea ce i se oferă.

 

Regele David le-a recomandat supuşilor săi să mulţumească pentru întreaga lume, adică pentru tot ceea ce există între pământ şi cer.

 

În sfârşit, Iisus obişnuia să spună mulţumesc înainte de orice miracol pe care îl realiza.

 

De la aborigenii australieni şi până la triburile africane maasai şi zulu, de la indienii americani navajo, shawnee şi cherokee, şi până la tahitieni, eschimoşi şi maori, practica recunoştinţei reprezintă însuşi nucleul central al tuturor tradiţiilor indigene.

 

„Când te trezeşti dimineaţa, mulţumeşte pentru lumina zorilor, pentru viaţa ta şi pentru vitalitatea de care te bucuri. Oferă mulţumiri pentru hrana pe care o consumi şi pentru bucuria de a trăi pe acest pământ. Dacă nu găseşti niciun motiv de recunoştinţă, vina îţi aparţine ţie, nu Universului.”

TECUMSEH (1768-1813)

Lider nativ american al tribului Shawnee

 

Cărţile de istorie sunt pline de personaje ilustre care au practicat recunoştinţa şi ale căror realizări le plasează în rândul celor mai măreţi oameni care au trăit pe acest pământ: Gandhi, Maica Tereza, Martin Luther King Jr., Dalai Lama, Leonardo Da Vinci, Platon, Shakespeare, Esop, Blake, Emerson, Dickens, Proust, Descartes, Lincoln, Jung, Newton, Einstein şi foarte mulţi alţii.

 

Descoperirile lui Albert Einstein au schimbat radical perspectiva noastră asupra Universului. Ori de câte ori era întrebat cum a reuşit să obţină aceste realizări monumentale, marele savant nu făcea altceva decât să le mulţumească altora. Una din cele mai geniale minţi ale tuturor timpurilor le mulţumea celor din jurul său de peste o sută de ori pe zi pentru munca lor!

 

În aceste condiţii, nu este de mirare că atâtea mari mistere ale vieţii i-au fost revelate lui Albert Einstein. Nu este de mirare că el a făcut o serie de descoperiri dintre cele mai importante în istoria ştiinţei. Einstein a practicat recunoştinţa în fiecare zi din viaţa sa, primind în schimb abundenţă în numeroase forme.

 

Când Isaac Newton (declarat recent, în urma unui sondaj, savantul care şi-a adus cea mai mare contribuţie la progresul ştiinţei şi al umanităţii) a fost întrebat cum a reuşit să ajungă la marile sale descoperiri ştiinţifice, el a răspuns că a stat tot timpul pe umerii marilor giganţi. Cu alte cuvinte, el se simţea recunoscător faţă de oamenii de ştiinţă care au trăit înaintea lui.

 

Savanţii, filozofii, inventatorii, exploratorii şi profeţii care au practicat recunoştinţa au cules roadele acesteia, marea majoritate fiind perfect conştienţi de puterea ei inerentă. În mod paradoxal, cei mai mulţi dintre oamenii moderni ignoră această putere, căci numai cine o practică poate experimenta magia recunoştinţei în viaţa sa de zi cu zi!

 

 

Descoperirea mea personală

Povestea mea reprezintă un exemplu care ilustrează perfect cum arată viaţa celui care ignoră puterea recunoştinţei, dar şi ceea ce se întâmplă atunci când omul integrează această putere în viaţa sa.

 

Dacă m-ar fi întrebat cineva acum şase ani în ce măsură eram o persoană recunoscătoare, aş fi răspuns: „Sigur că sunt o persoană recunoscătoare. Spun întotdeauna mulţumesc atunci când primesc un dar de la cineva, când cineva îmi ţine uşa deschisă sau când altcineva face ceva pentru mine.”

 

În realitate, nu eram deloc o persoană recunoscătoare. De fapt, nici nu ştiam ce înseamnă adevărata recunoştinţă, iar faptul că spuneam mulţumesc în situaţiile adecvate, cu siguranţă nu mă făcea să devin o persoană recunoscătoare.

 

Viaţa mea lipsită de recunoştinţă s-a dovedit a fi destul de dificilă. Aveam datorii, iar acestea creşteau puţin câte puţin în fiecare lună. Munceam foarte mult, dar situaţia mea financiară nu reflecta niciodată acest lucru. Încercând să fac faţă acestor datorii şi celorlalte obligaţii pe care le aveam, trăiam într-o stare de stres continuu. Relaţiile mele oscilau ca un pendul între agonie şi extaz, căci nu aveam niciodată suficient timp pentru ceilalţi oameni.

 

Deşi eram relativ „sănătoasă”, la sfârşitul fiecărei zile mă simţeam epuizată şi nu ratam nicio epidemie de gripă fără a „lua virusul”. Aveam momentele mele de fericire, când ieşeam cu prietenii sau când plecam în vacanţă, dar acestea erau urmate de perioade şi mai intense de muncă pentru a plăti facturile acestor plăceri.

 

Pe scurt, nu trăiam cu adevărat, ci doar supravieţuiam de la o zi la alta şi de la un salariu la altul, şi de-abia reuşeam să îmi rezolv o problemă că din senin apăreau altele.

 

În această perioadă mi s-a întâmplat ceva care mi-a schimbat pentru totdeauna viaţa. Am descoperit un secret şi am început să practic zilnic recunoştinţa. Peste noapte, întreaga mea viaţă s-a schimbat, şi cu cât practicam mai intens recunoştinţa, cu atât mai miraculoase mi se păreau rezultatele pe care le obţineam. Pe scurt, viaţa mea a devenit cu adevărat magică.

 

Pentru prima dată în viaţă am scăpat de datorii, după care am primit toţi banii de care aveam nevoie pentru a-mi satisface orice dorinţă. Problemele mele obişnuite din domeniul relaţiilor, cel profesional şi cel al sănătăţii au dispărut, şi în loc să mă mai confrunt cu obstacolele zilnice care îmi erau familiare, zilele mele s-au umplut numai de bucurii. Starea mea de sănătate şi nivelul meu energetic s-au îmbunătăţit dramatic şi am început să mă simt mai bine decât la 20 de ani. Relaţiile mele au devenit mult mai profunde şi am ajuns să mă bucur mult mai mult de timpul petrecut în mijlocul familiei şi al prietenilor mei decât o făcusem în toţi anii anteriori.

 

Mai presus de orice însă, am devenit infinit mai fericită decât mi-aş fi imaginat vreodată că pot fi. Trăiam o stare de fericire beatifică cum nu mai cunoscusem vreodată până atunci. Recunoştinţa m-a transformat, iar viaţa mea s-a schimbat ca prin magie.