„Prezent la Arad, acolo unde Consiliul Naţional Român a negociat organizarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia şi delegat titular din partea circumscripţiei Sânnicolau – Mare la Marea Adunare Naţională, Coriolan Băran povesteşte în memoriile sale cum l-a cunoscut pe Iuliu Maniu şi ce discuţii a purtat Maniu cu mai mulţi tineri în noaptea premergătoare Marii Uniri. Băran, decedat în 1979 relatează că mai mulţi tineri doreau „unirea fără condiţiuni“, în timp ce Iuliu Maniu încerca să îi convingă că „actul unirii nu va suferi nimic dacă se vor impune conditiuni”. „Acum dupa 57 de ani imi dau seama ca bătrânii cu experientă si cunostintele lor au avut dreptate”, scrie Coriolan Băran în memoriile sale. Redăm mai jos un fragment din Memoriile lui Coriolan Băran.
Pe Iuliu Maniu l-am cunoscut personal in ziua de 22 octombrie 1918 la Budapesta la o sedintă tinută la “Jägerhorn”. După cuvântarea epocală din 18 octombrie 1918 a lui Alexandru Vaida Voivod tinută in Camera Deputatilor, conducerea partidului a convocat o sedintă restransă la care au fost si cei patru delegati ai studentimii române de la Universitatea din Budapesta si Politechnica budapestiană. Unul din cei patru era subsemnatul. Maniu in acea vreme era sublocotenent de artilerie in K.u.K. si făcea seviciul la o unitate din Viena. A fost rugat să participe si el la acea consfătuire, cu toate că nu avea functie de conducere in partid.
In timpul cât au durat discutiile si până am fost noi prezenti nu s-a amestecat in dezbateri, desi s-a ivit o controversă foarte aprigă de mare importantă intre Goldis si Cicio Pop. A doua oară l-am intalnit la Arad, cam cu o luna mai târziu, când lucram la pregatirea Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia. Cum presedintele de atunci al patidului Gheorghe Pop de Băsesti era foarte bătrân, avea 84 de ani, nu putea participa direct la lucrările pregătitoare, l-a incredintat pe Maniu ca in colaborare cu arădenii să facă demersurile necesare. In Arad am luat de câteva ori masa cu dânsul si cu multi altii. Chestiunea de la ordinea zilei care ne preocupa era organizarea adunarii nationale. Toată discutia se invârtea in jurul acestui punct.
La Alba Iulia in noaptea premergătore zilei de 1 decembrie ne-a invitat la hotelul “Hungaria” (“Dacia” de mai tarziu) pe mai multi tineri, care agitam pentru unirea fară conditiuni. A căutat să ne convingă ca actul unirii nu va suferi nimic dacă se vor impune conditiuni, ci metoda sau mai precis o procedură de a prelua puterea pe teritoriul Transilvaniei. N-a reusit să ne convingă. Tineri care eram cu mandate in regulă la adunare si cu femeile, făceam agitatia cea mai mare pentru unirea făra conditiuni. Desi hotarârea s-a luat in acest sens, in practică totusi s-a infiintat Consiliul Dirigent, care urma cu chibzuială să facă treptat unirea cu tara mamă. Argumentul era destul de logic si bine gândit. S-a unit Vechiul Regat cu Basarabia, Transilvania si Bucovina. Deci teritorii cu patru legislatii diferite. Trebuia sa treacă timp până se vor unifica legislatiile pentru a putea asigura o administratie bună. Acum dupa 57 de ani imi dau seama ca bătrânii cu experientă si cunostintele lor au avut dreptate.„
sursa: stiri.latimp.eu