PDF Sistemul autoreglarii cîmpurilor de Lazarev 1 carte de citit

CAPITOLUL I

Concepţia sistemului de autoreglare a câmpurilor şi istoria dezvoltării acesteia.

„Când un călugăr, care in decursul a zece ani încheiaţi s-a rugat la Dumnezeu să-i deci darul vindecării, primindu-l, s-a dus să-i .comunice stareţului vestea, acesta i-a poruncii să se întoarcă în chilie şi să se roage la Dumnezeu să-i ia acest dar şi să ti-l dea  pe acela de a-şi vedea propriile păcate".

Rezultatele cercetărilor mele în domeniul bioenergeticii au fost determinate de o activitate de peste douăzeci de ani, de o înţelegere filosofică a lumii cât şi de confirmarea tară echivoc în activitatea practică a principalelor premise teoretice şi filosofice.

Despre ce este vorba în această carte? în prezent în faţa omenirii stau probleme foarte serioase şi de rezolvarea sau nerezolvarea acestora depinde viitorul nostru al tuturor, îndeobşte se consideră că principalele probleme se datoresc dezechilibrului ecologic, pericolului nuclear şi altor zeci de factori externi. în realitate însă cauza principală a răului stă chiar în om şi pentru ca să putem schimba lumea, mai întâi ar trebui să ne schimbăm noi înşine. Să te schimbi pe tine însuţi este multmai dificil decât să schimbi lumea înconjurătoare. Noi nu dispunem în prezent de pârghiile, mijloacele şi sistemele necesare pentru modificarea radicală a modului nostru de gândire, a concepţiilor noastre, a spiritualităţii noastre. Căile propuse de filosofii contemporani sunt, în cel mai fericit caz, o încercare de reconsiderare a bagajului cunoştinţelor noastre, în timp ce eforturile ar trebui canalizate spre înţelegerea lumii, spre căutarea căilor de autoperfecţionare. Ca să poţi schimba lumea, ca să poţi exercita o influenţă asupra ei, trebuie mai întâi s-o înţelegi întrucât înţelegerea lumii reprezintă începutul schimbării ei. Adeseori avem o reprezentare deformată despre lume încercând să o subordonăm orbeşte când de fapt noi o distrugem distrugându-ne, totodată, şi pe noi. Ar trebui să ne conştientizăm gradul dependenţei noastre faţă de lume şi, legat de aceasta, să cunoaştem legile după care fiinţează şi se dezvoltă lumea.

Cercetările pe care le efectuez sunt orientate în primul rând asupra înţelegerii a ceea ce reprezintă omul, conştiinţa, subconştiinţa, Universul.

Este timpul să renunţăm la reprezentarea materialistă primitivă conform căreia omul începe şi se sfârşeşte cu existenţa sa fizică. Omul este un sistem informativ-energetic foarte complex din care doar câteva procente îl constituie corpul fizic, 95-98% reprezentând-o straturile informativ-energetice ale subconştientului, atât de necunoscute nouă ca şi Universul însuşi.

Ocupându-mă de problemele sănătăţii umane şi de prevenirea bolilor, caut în primul rând cauzele apariţiei acestora şi de fiecare dată mă conving de necesitatea perfecţionării spirituale şi intelectuale a omului. Din păcate în prezent nu dispunem de un sistem unitar de cunoştinţe care să ne permită să descifrăm virtuţile bioenergetice tară să pricinuim rău oamenilor. Posibilităţile bioenergeticii sunt atât de mari, încât pătrunderea în acest domeniu trebuie făcută cu multă prudenţă în mod gradat şi trebuie începută prin promovarea eticii umane. Etica şi înţelegerea lumii constituie cel mai bun sistem de securitate, însă anume aceste cunoştinţe sunt încă mult prea firave.     Fiecare     proces     serios     trebuie     bine     pregătit.

Desconsiderarea acestei cerinţe, în locul rivirimentului spiritual şi al transformărilor benefice, poate duce la degenerare şi la pjeire. Din păcate astfel de tendinţe, astfel de procese există deja în stare embrionară.

Am să încerc să desluşesc cauzele stării fizice alarmante a oamenilor, să indic posibilităţile şi modalităţile de modificare a acesteia prin intermediul corecţiei structurilor fine ale câmpurilor, să definesc raportul corect faţă de bioenergie, faţă de creşterea posibilităţilor umane. înţelegerea lumii înconjurătoare şi o înaltă autodisciplină trebuie să stea la temelia schimbării spiritului nostru şi a sufletului. Acum aceasta reprezintă condiţia obligatorie a supravieţuirii. Informaţiile conţinute în această carte ne ajută să ne dăm seama de complexitatea problemelor care stau astăzi în faţa fiecărui om, mai ales că în ultimii câţiva ani s-au intensificat procesele energetice pe pământ şi acum ceea ce se numeşte karma în bioenergetică, o adevărată Lege a talionului, acţionează de zece ori mai repede ca înainte.

Noua mea concepţie asupra lumii s-a clădit de-a lungul întregii mele vieţi. încă din copilărie api simţit în mine nişte disponibilităţi uriaşe însă le-am dirijat în mod intuitiv nu în direcţia intensificării lor ci asupra conştientizării lumii pentru că am simţit întotdeauna că înţelegerea e mai importantă decât acumularea şi dezvoltarea capacităţilor.

Am auzit de multe ori despre puterea blestemului, că acesta poate fi transmis în familie din tată în fiu. în literatura beletristică pot fi găsite multe astfel de exemple. Asupra mea a avut un impact foarte puternic întâmplarea descrisă de E. P. Blavatskaia în cartea „Din peşterile şi hăţişurile Industanului", pe care am citit-o prin anii şaptezeci.

într-una din localităţile Indiei, Blavatskaia a discutat cu urmaşul unui rege foarte puternic şi temut cândva care i-a povestit următoarele: într-una din călătoriile sale, regele, după cum o cereau obiceiurile pământului, a făcut nişte daruri foarte bogate înţelepţilor care l-au întâmpinat însă 1-a omis pe unul din cei prezenţi care, jignit de moarte, 1-a blestemat pe rege. îngrozit, regele i s-a aruncat la picioare şi 1-a implorat să-1 ierte. Şi   atunci   s-a întâmplat,  după  părerea  mea,   lucrul   cel   maiinteresant. înţeleptul i-a răspuns că era deja prea târziu. Blestemul a început să acţioneze şi nu mai putea fi oprit. Regele urma să-şi piardă tronul iar înţeleptul i-a promis să facă tot ce-i stătea în putinţă pentru a-i fi cruţată viaţa suveranului şi a descendenţilor săi.

Ulterior aşa s-a şi întâmplat: regele şi-a pierdut tronul iar urmaşii săi s-au risipit prin întreaga Indie.

Drumul meu către bioenergie a trecut prin cunoaşterea metodelor magiei şi vrăjitoriei, şi a practicilor tămăduitorilor populari şi ale vracilor. Am călătorit mult prin ţară şi i-am studiat.

De fiecare dată când analizam o informaţie nouă doream să cunosc cauza primordială, să înţeleg care este izvorul nenorocirilor familiale, de ce există familii care se sting şi boli ereditare...

Pentru mine era absolut clar că genele nu pot constitui sursa acestei informaţii. Ea trebuie să se fi păstrat şi transmis urmaşilor numai prin intermediul câmpurilor. Când această convingere a atins un anumit riivel, nu mi-a mai rămas decât un „fleac": să găsesc în biocâmpurile umane acele structuri care îndeplinesc acest rol, păstrează şi transmit informaţia din generaţie în generaţie. Aceste structuri în existenţa cărora credeam cu fermitate, le-am numit grupări informative stabile şi de pe la mijlocul anilor optzeci m-am căznit să le identific în câmpul bioenergetic uman.

Am reuşit acest lucru abia la începutul anului 1990 absolut întâmplător. La institutul de medicină Nr. 1 unul din bioenergeticieni m-a . rugat să-1 ajut să lămurească un caz complicat. Bolnavul avusese câmpul energetic frânt care s-a refăcut după terapie, pentru ca, după o anumită perioadă de timp, să apară din nou ruptura.

Ceea ce s-a întâmplat în continuare poate fi numit „iluminare'". Câmpul moale, „de vată" al bolnavului, pe care l-am interpretat întotdeauna ca porţiune vidă, a devenit dintr-o dată elastic, am simţit că reacţionează la intervenţia mea. Simţeam cu mâinile nişte structuri puternice care traversau locul sincopei câmpului.

Momentan mi s-a schimbat întreaga reprezentare ce-o avusesem până atunci: ceea ce înainte luam drept ruptură a devenit pentru mine o structură stabilă care producea deformarea câmpului prin care se produceau pierderile de energie.

Mi-am dat seama că în acel câmp am găsit ceea ce numim boală, ceea ce determină starea fizică a omului. Acest fapt a marcat o schimbare calitativă a cunoştinţelor mele fiindcă îmi dădea posibilitatea de a diagnostica bolile până ca ele să se materializeze la nivel fizic şi deci îmi permitea nu numai să tratez, ci să şi previn bolile.

Am decis că se poate forma un grup de operatori care să fie

instruiţi în această metodă şi care să se ocupe de profilaxia

, multor maladii, mai ales că pentru acest lucru nu se cerea nici un

fel de medicamente, ci doar o bună stăpânire a metodei. „Fericiţi

acei ce cred"...

Am tratat în acest fel în decurs de un an şi am considerat că aceste structuri determină numai starea corpului. încetul cu încetul însă au început să se acumuleze fapte care nu se circumscriau acestei reprezentări. în procesul terapiei pacienţilor li se modifica în mod sesizabil caracterul şi destinul. Analizând aceste modificări, am observat că boala, caracterul şi destinul se găsesc într-un fel de interdependenţă şi că această conexiune este extrem de variată. Deformările observate ale structurilor câmpurilor se produc în chip diferit. Acestea pot fi diverse boli. devieri psihice, deformarea patologică a caracterului, traumatisme, insuccese în viaţă. Când m-am aplecat mai cu atenţie asupra acestor fapte, am ajuns la concluzia că sănătatea, caracterul şi chiar soarta omului sunt determinate de structurile karmice. Toată informaţia legată de om şi de starea corpului său este cuprinsă în câmpul bioenergetic, existând o legătură dialectică între câmpuri şi structuri fizice care se influenţează reciproc. Destinul şi caracterul omului sunt de asemenea codate în structurile câmpurilor bioenergetice şi, dacă se va acţiona asupra acestora, cu timpul ele ar putea fi ameliorate. Cu cât mă adânceam mai mult în acest studiu, cu atât apăreau fapte mai senzaţionale. Am să încerc să dezvălui diapazonul de posibilităţi ale metodei pe exemplele terapiei diverselor boli, ale corecţieiunor situaţii complicate din viaţa oamenilor, să demonstrez virtuţile metodei pe exemplul testării unor evenimente, al unor obiecte din lumea nevie şi al altor cercetări.

La început am lucrai cu metodele tradiţionale ale influenţării bioenergetice.

In.spital era internată o femeie cu o supuraţie a plămânilor, fiind într-o stare gravă. Medicii curanţi au încetat să mai spere în însănătoşirea ei. La rugămintea fiicei bolnavei am început s-o tratez de la distantă. După un anumit timp de la începerea acţiunii.mele, bolnava a renunţat la masca de oxigen. Medicii nu puteau pricepe ce se întâmplă. Femeia se însănătoşea văzând cu ochii. I-a revenit culoarea în obraji. S-a ridicat din pat şi a cerul să mănânce, deşi de câteva zile refuza hrana.

Un alt caz s-a întâmplat cu fratele meu. Fiind chirurg şi operând o femeie în vârstă, cu organismul foarte slăbit, el s-a tăiat la mână. 1 s-a umflat mâna şi ganglionii limfatici, a începui infectarea sângelui. Starea lui era destul de gravă. Antibioticele nu scădeau infecţia. Atunci am încercat să-1 tratez eu. După câteva minute de la începerea şedinţei a simţit înţepături ca de ac în ganglioni după care a început să se retragă tumefacţia iar peste o oră temperatura a scăzut până la normal, semrf că intervenise ameliorarea sănătăţii.

Cum am început să vindec oamenii? Aproximativ zece ani mi i-am petrecut cercetând şi studiind literatura consacrată tehnicilor orientale şi mi-am făcut o părere despre acţiunea bioenergetică asupra omului. Odată am început să tratez. M-a îndemnat către aceasta un episod care m-a frapat din biografia lui Rasputin. Autoarea evocărilor despre Rasputin a venit la acesta într-o stare deprimantă fiindcă la Kiev era pe moarte prietena ei. Aflând despre acest lucru, Rasputin i-a promis că o va salva. HI s-a dus în mijlocul încăperii şi, sub ochii vizitatoarei, a început să pălească până când s-a făcut alb ea varul. A stat aşa vreo două minute după care şi-a recăpătat culoarea normală şi i-a spus: ,.Totul e în regulă. Prietena ta va trăi". După câteva zile femeia a primit o telegramă prin care era anunţată că prietena ei a început să se însănătoşească; medicii erau uimiţi însă viaţa ei era în afara pericolului.

Când s-a îmbolnăvit fetiţa unor prieteni, mai întâi de pojar, apoi au început complicaţiile - meningită şi congestie pulmonară. - mi-am amintit de Rasputin şi am decis să-mi încerc influenţa. Voiam foarte mult s-o ajut, era o dorinţă imensă de a-mi face datoria şi. dacă erau şanse măcar una la mie, eram hotărât s-o fructific. Luni, în jurul orei doiiă, după amiaza, ra-am concentrat şi am transmis fetiţei dorinţa mea sinceră ca ea să se însănătoşească. Am simţit în mod fizic că ceva s-a întâmplat eu mine. am reuşit s-o influenţez. De atunci am căpătat convingerea că pot II de folos în acest fel. Când miercuri m-am întâlnit cu tatăl fetiţei, am aliat că era ceva mai bine.

• Când s-a produs ameliorarea? am întrebat eu.
• Acum două zile, pe la două după masă, a fost răspunsul,
  în 1988 am fost solicitat de mama unei fetiţe a cărei vedere a

început să scadă vertiginos. Fetiţa a fost internată la Institutul de medicină Nr. 1 însă. în pofida tuturor eforturilor medicilor, nu s-a putut stabili cauza bolii iar vederea continua să se înrăutăţească. Nu a fost evidenţiată vreo infecţie iar tratamentul eu antibiotice nu dădea nici un fel de rezultate. Vederea la ochiul stâng era şase. iar la cel drept de cincizeci la sută, continuând să scadă. Am început să lucrez cu fetiţa de la distanţă. După prima şedinţă am observat o ameliorare şi am propus să continui tratamentul cu încă două-trei şedinţe. După două săptămâni fetiţa s-a vindecat şi a fost externată cu vederea restabilită în totalitate. Cauzele bolii nu le-am depistat nici eu însă am reuşit sâ-i restabilesc vederea.

A trecut timpul. Fetiţa avea vederea normală însă peste câteva luni a început, dintr-o dată, să acuze dureri la rinichi, fia a fost adusă la spital cu o criză acută de colici renali. 1 s-au administrat antibiotice şi, din nou, nici un fel de ameliorare. După un timp a fost externată cu analizele proaste şi cu dureri de rinichi, fiu am efectuat cu ea patru şedinţe şi din nou am vindecat-o complet. Eram fericit: medicina era neputincioasă, nici un medicament nu a putut s-o ajute, antibioticele n-au avut nici un efect, în timp ce eu - am -reuşit.

Pe atunci însă nu înţelegeam cât de stâns interacţionează organele, nu ştiam că boala se poate muta dintr-un organ într-altul şi cu atât mai puţin ştiam că din această înlănţuire fac parte şi caracterul, destinul, spiritualitatea şi alţi parametri ai omului.

Prin urmare, fata era sănătoasă. Au mai trecut doi ani. Când nivelul cunoştinţelor mele a mai crescut, am constat că organismul uman - este un sistem unitar în care sănătatea, destinul, caracterul, psihicul sunt indisolubile. întâlnind-o pe mama fetiţei am aflat cu amărăciune că aceasta, deşi perfect sănătoasă, are un destin nefast. La testare, valoarea parametrului destin era profund negativă. Aceasta poate duce, de regulă, la mari neplăceri.

Atunci am înţeles că. gândindu-mă numai la sănătate, concentrându-mă numai asupra corpului, eu am promovat un singur punct nodal ăl sistemului „om" şi le-am distrus pe toate celelalte. Eu am vindecat omul însă nu am îndepărtat cauza bolii sale şi ea s-a mutat asupra parametrilor destinului. Am înţeles că trebuie să mă ocup de tratamentul organismului ca sistem unitar. Aceasta mi-a permis să văd acele „sirhptome", acele cauze reale care vor influenţa în mod direct totul.

După cum au demonstrat-o testele, cauza tuturor, neplăcerilor pacientei mele a constituit-o o supărare puternică a mamei pe tatăl său în timpul sarcinii. Acest lucru a determinat deformaţia structurilor câmpurilor bioenergetice responsabile de sănătatea şi destinul fiicei.

în decursul câtorva ani m-am ocupat de terapia de la distanţă şi am lucrat cu mâinile. Prima oară am înţeles imperfecţiunea acestei metode cu vreo cinci ani în urmă. Tratam copiii într-o familie şi, atrăgându-mi atenţia starea precară de sănătate a bunicii acestora, i-am propus să mă ajute. Bunica m-a refuzat. Mi-a spus că din cauza stenocardiei ei îi vine salvarea la uşă de câte cinci - şase ori pe săptămână, dar că ea s-a resemnat şi nu mai crede că poate exista vreo ameliorare. Cercetându-i câmpul, am văzut că are inima sănătoasă. Am făcut cu ea câteva şedinţe şi de fiecare dată starea de sănătate a femeii se îmbunătăţea. La a treia şedinţă am simţit la mână o deformaţie a câmpului în regiunea inimii. Am trecut de câteva ori cu mâna pe deasupra şi defor'maţiile au dispărut, câmpul s-a uniformizat. Dar peste câteva zile criza s-a repetat.

Atunci am presupus că trebuie să fie vorba de un mecanism care îmi era necunoscut. Trebuia să-1 descifrez. Analizând starea pacientei am simţit că aceasta este determinată de un eveniment din viaţa ei.

• Ce vi s-a întâmplat acum doi ani? am întrebat-o eu.
• Mi-a murit sora.
• Ce aţi simţit atunci?

—  Era atât de sănătoasă, de puternică şi a murit iar eu.
bolnavă, cum mă vedeţi, trăiesc.

Am înţeles care era cauza bolii: în subconştient a rămas un stres colosal care-i provoca crizele de stenorcadie. Pentru a-1 anihila trebuia schimbată optica femeii, atitudinea ei faţă de viaţă şi moarte. I-am explicat că moartea e o trecere într-o altă stare şi că ea nu trebuie privită atât de tragic. Nu trebuie să regreţi trecutul fiindcă, regretându-1, omul încearcă, în subconştient, să-1 schimbe, să dizloce ceea c^în nici un caz nu trebuie mişcat din locul său. Acest lucru cere o uriaşă cheltuială necontrolată de energie. Pentru a stopa scurgerile de energie care pot duce la urmări din "ele mai grave, organismul le blochează prin intermediul bolii la nivelul fizic. Am efectuat eu femeia câteva şedinţe de antrenament autogen şi crizele cardiace n-au mai reapărut.

Un stres puternic, un dezacord în privinţa unui lucru sau regretarea trecutului susţinute emoţional, se depozitează în subconştient şi provoacă maladii grave întrucât creează deformaţii ale structurilor câmpurilor bioenergetice. Printr-o corecţie energetică poate interveni nivelarea acestor structuri însă nu întotdeauna şi, ceea ce-i mai important, cauza bolii nu dispare şi. în orice moment, ea poate acţiona într-un alt loc. Cazul evocat a confirmat că, fără o metodă precisă de diagnosticare, fără înţelegerea cauzei care a generat boala, tratamentul pe dibuite este lipsit de orice perspectivă. Dacă eunu pot să explic în ce mod vindec şi cu ce vindec, aceasta nu-i altceva decât o orbecăială prin întuneric.

Perfecţionarea ulterioară a metodei a avut loc în cadrul Institutului de medicină Nr. 1 unde m-am ocupat de tratament şi unde am fost preocupat de rezolvarea problemei protecţiei terapeutului împotriva acţiunii câmpurilor negative. Am lucrai luni în şir însă progresele erau nesemnificative. Odată, tratând o femeie de deochi, am văzut structura acestei maladii în câmpul biorilmic şi am înţeles că. îndepărtând structura, poate II îndepărtai deochiul. Atunci n-am bănuit că era vorba de o structură karmică considerând-o un rezultat al influenţei patologice din partea unei alte persoane asupra biocâmpului. Pe toţi cei care au prezentai astfel de deformaţii i-am tratat prin îndepărtarea mecanică a structurilor respective şi pacienţii s-au simţit mai bine. Apoi însă au apărut pacienţi la care deformaţiile biocâmpurilor nu puteau fi rezultate ale deochiului.

Vine, de exemplu, la mine o femeie cu un copil mic. Văd că atât ea-cât şi copilul prezintă deformaţii identice ale structurilor bioenergetice. determinate de un eveniment concret în viaţa femeii, deformaţiile mamei apărând cu câţiva ani mai devreme. Ştiam deja că deformaţiile de acest gen sunt legate de tulburări de ordin etic şi că ele apar atunci când omul urăşte sau e foarte supărat pe cineva. Puteam să îndepărtez aceste deformaţii prin mijloace magice de tipul vrăjitoriei cu privirea sau cu mâinile, înţelegerea faptului că mă aflam nu în faţa unui câmp fizic ci a unui câmp informativ a venit mai târziu şi de aceea metoda de tratament a rămas cea tradiţională pentru bioenergetician: m-am concentrai, am trecut cu palmele pe deasupra şi deformaţiile s-au corectat. Exact atunci m-am decis să-mi verific capacitatea de efori maxim şi am început să primesc zilnic câte treizeci-patruzeci de pacienţi. Voiam să ştiu cât pot rezista. Senzaţiile erau neobişnuite. Peste o săptămână am început să obosesc. Veneam acasă mai mult mort decât viu, culoarea feţei îmi devenise verzuie. Apoi am observat că ceva se întâmplă cu bioenergia mea. Aveam senzaţia că îmi ..fierb" creierii. Am procedat însă ca un cercetător: am continuat experimentul. Eram curios să aflu cum se va descurca organismul meu într-o atare situaţie. Şi organismul n-a găsit calea cea mai bună... Am înţeles acest lucru nu dintr-o dată.

Aveam la tratament o femeie tânără. în două şedinţe i-am eliminai durerile şi i-am spus să mai vină o dată, la un control de rutină. Când a venit data următoare, am observat la ea nişte modificări ciudate: devenise palidă, i-au apărut nişte reacţii alergice şi devieri de ordin psihic. Nu mai înţelegeam nimic, l-am cerut telefonul de acasă şi am încercat s-o tratez de la distanţă. Prin telefon am rugat-o pe mama tinerei să noteze absolut tot ce se întâmplă cu fiica sa. Era un caz ieşit din comun: pentru prima dată mi se întâmpla ca starea pacientului să se înrăutăţească după intervenţia mea. Şi încă în mod considerabil. Prin locurile peste care trecusem cu mâna, la o distanţă de 20-30 cm de corp, fetei i-au apărut erupţii şi mâncări mi. Când am citit însemnarea mamei mi-am dat seama cu groază de ceea ce se întâmplă. Am înţeles că ceea ce fac este vampirism. îi furam energia. Suprasolicitându-mi organismul mi-am provoca! un vampirism subconştient şi am început să le fur' energia pacienţilor mei: Trebuia să întrerup tratamentele deoarece organismul meu acum în orice situaţie critică va alege această cale - furtul bioenergiei de la o altă persoană. întrucât lucrez la distanţă, pot fura bioenergie de la orice om. Era o situaţie fără ieşire.

M-am decis să renunţ pentru totdeauna la bioenergetică fiindcă activitatea mea ulterioară n-ar fi avut nici un sens. Nu m-am îndepărtat de principiile clasice de lucru ale bioenergeticienilor contemporani însă, creindu-mi o stare ele suprasolicitare, am constatat că metoda acumulării energiei şi masajul fără contact nu sunt eficiente. Ele nu duc la acea terapie către care am tins toată viaţa. Eu poţ trata prin intensificarea voinţei, de la distanţă, cunosc toate tipurile de masaj punctural, stăpânesc bine metodele de tratament prin tehnicile respiratoriişi prin regimul alimentar. însă am înţeles că toate aceste metode pot constitui simple paleative care nu-1 pot vindeca pe om.

Am fost atunci sprijinit moral de doctoriţa împreună cu care lucram. Ea m-a rugat să nu trag concluzii pripite, să mă odihnesc şi să reflectez. Exact în acea perioadă am primit invitaţia de la medicul spitalului din satul Voznesenie de a veni la ei de Paşte. Era o ocazie cât se poate de potrivită. M-am gândit că. odihnindu-mă şi analizând în detaliu situaţia, voi fi în măsură să iau o hotărâre. Speram în subconştient să primesc un semn oarecare dacă trebuie sau nu să-mi continui activitatea şi dacă voi găsi soluţia.

Am plecat la locul Onega. Am vizitat bisericuţa din lemn din secolul al şaisprezecelea. Ziua de Paşti a fost ciudată, cu schimbări rapide în starea vremii: mai întâi a nins, apoi a plouat, s-a înseninat şi, deodată, chiar deasupra capetelor noastre a apărut curcubeul. M-am scăldat în lac şi m-am simţit ca un nou născut. Mi-a revenit încrederea în (aptul că trebuie să continui activitatea. Trebuia însă găsită o metodă care să permită tratarea omului tară a-1 influenţa energetic. Şi eu am început s-o caut.

Am încercat să acţionez asupra structurilor karmice pe care le vedeam în însuşi omul din faţa mea. Găsind cauzele care au determinat deformarea structurilor karmice le-am explicai pacientului." Am renunţat total la utilizarea mâinilor. A fost o perioadă chinuitoare pentru că la început nu stăpâneam chiar foarte bine metoda şi rezultatele erau cu mult mai slabe faţă de cele obţinute prin acţiunea mâinilor. Câteva luni bune le-am pierdut cu perfecţionarea metodei după care, încetul cu încetul, au început să apară şi rezultatele la care nu puteam ajunge acţionând cu mâinile. Atunci am înţeles că viitorul aparţine acestei metode, că mai întâi şi întâi trebuie găsite cauzele tulburărilor karmice, cercetate, trebuie studiată informaţia şi transmisă oamenilor pentru că de vindecat pot vindeca sute. pe când de explicat cauzele bolii şi căile de a scăpa de ea o pot face pentru milioane de pacienţi. Din acel moment eu am devenit cercetător şi numai cercetător. Manifestarea vampirismului în procesul activităţii terapeutice m-a determinat să înţeleg faptul că apariţia bolii este legată de dezechilibrul semnelor eticii, deaceea şi remediul ei trebuie orientat către conştientizarea acestor dezechilibre, către schimbarea concepţiei individului. Boala reprezintă unul din mecanismele dezvoltării spiritului.. Acest adevăr ne este cunoscut de multă vreme. Noi doar l-am ignorat un timp. El este expus în Cărţile Sfinte. Principalul e să înţelegem propriile noastre greşeli să . ni le conştientizăm şi, prin spovedanie, să intrăm în armonie cu Universul, cu Divinitatea'.

Văzând structurile karmice ale omului eu pot aprecia orice intervenţie terapeutică. Eu văd cum se modifică structura fizică şi bioenergetică a omului prin conştientizarea faptelor sale întrucât corpul depinde de spirit şi în acelaşi timp influenţează spiritul. De aceea actul terapeutic trebuie îndreptat şi asupra trupului şi asupra sufletului. în primul rând asupra sufletului şi spiritului pentru că ele sunt primordiale.

îndepărtarea deformaţiei structurilor bioenergetice prin conştientizare, prin căinţă dă rezultate uimitoare în restabilirea sănătăţii oamenilor la nivelul fizic. Şi întrucât între apariţia deformaţiei biocâmpurilor şi apariţia bolii la nivelul fizicului există un anumit interval de timp, metoda este de neînlocuit pentru un diagnostic precoce.

Fiecare caz a constituit o încercare de a pătrunde în problemele de fond ale holii, o tentativă de înţelegere a ceea ce reprezintă în fapt starea de boală, de unde a apărut şi ce rol joacă în viaţa omului. Am explorat biocâmpul cu ajutorul mâinilor, al ramei şi al pendulei. în 1986 am făcut cunoştinţă cu V.B. Polikov. şeful laboratorului de măsurători biologice. Unul din meritele şcolii lui Polikov consta în faptul că el aplica în mod constant şi cu mult succes metoda ponderomotorografiei în diagnosticarea bolilor, ajungând la un înalt grad de precizie a diagnosticului expres al câmpurilor fizice ale obiectului, atât la distanţă cât şi prin contact. în metoda de lucru a lui Polikov eu am descifrat ceea ce era cel mai important pentru mine: pe primul plan era pus diagnosticul, iar influenţarea pe planul al doilea.

Asimilând ponderomotorografia am continuat totuşi un timp să   investighez   doar   boala,   nu   însă   şi   cauzele   acesteia.

ocupându-mă insistent de depistarea câmpurilor informaţionale. La finele anului 1990 mi s-a cristalizat impresia că izvorul maladiilor îl constituie dezechilibrul câmpurilor bioenergetice şi că trebuie tratat nu organul bolnav, ci câmpul. Doctrinele filosofice ale Orientului confirmau faptul că baza o constituie structurile fine ale câmpurilor bioenergetice care sunt în legătură cu spiritul nostru, lucru pe care eu îl simţeam în subconştient. Vedeam deformaţiile câmpurilor care înrâureau starea fizică a omului, Vedeam structurile informaţionale apărute în cazul ■jii.tiitoior boli şi, acţionând ■tsupra lor. făceam corecţiile de

 modificarea na niu'.ai a stării fizice ci şi a altor parametri informatico-energetici ai sistemului uman. încetul cu

, încetul se cristalizau elementele unui sistem ce permitea practicarea unei puternice influenţe în sensul vindecării nu numai a bolilor prezente ci şi a celor viitoare întrucât deformaţia structurii câmpurilor începe cu cinci - zece ani înainte de apariţia bolii la nivel fizic.

Convingându-mă de faptul că deformaţiile câmpului determină diverse deviaţii la nivel fizic, mi-am impus să nu mai acţionez bioenergctic. Sarcina mea consta în diagnosticarea precisă. în ştiinţa de a analiza situaţia şi de a găsi cauza primordială. Boala este un „bec roşu" care avertizează asupra faptului că omul se află „pe un drum greşit". întotdeauna noi am privit boala ca pe o catastrofă şi am încercat s-o eliminăm în timp ce ea constituie în fapt un avertisment în legătură cu nişte erori şi acţionează spre a ne salva. Omul bolind şi chinuindu-se trebuie să-şi conştientizeze erorile comise, trebuie să se perfecţioneze spiritual, să caute noi căi de dezvoltare. Acest fapt m-a îndemnat să studiez parametri spiritualităţii umane.

Metoda mea de cercetare a karmei poate fi numită „premoniţie practică". Eu văd nu atât evenimentele ca atare, cât legile care au fost încălcate, văd, într-o formă abstractă, ceea ce s-a întâmplat. Cunoscând dependenţa omului de structura câmpurilor, am analizat legăturile dintre comportament, instanţele etice, sănătate, forma deformâţiei structurilor şi, prin conştientizarea acestor dezechilibruri  am  aplicat tratamentul.

M-am prevalat de noţiunea clasică de Karma considerând că în viaţa prezentă sau într-una din cele trecute omul a încălcat ceva şi acum este bolnav. întrucât cercetarea vieţilor trecute ale omului este deosebit de dificilă, m-am mulţumit cu cercetarea celei prezente şi efectul a fost superior celuia obţinut prin acţionarea cu mâinile. E drept că au fost unele nuanţe. Când mi se aducea câte un copil de două - trei luni cu o boală gravă era, desigur, uşor de spus că el a păcătuit într-o viaţă trecută şi că acum trebuie să plătească. însă eu vedeam că deformaţia structurilor câmpurilor copilului corespunde cu deformaţia structurilor câmpurilor mamei şi de aceea se impunea concluzia că structurile câmpurilor se transmit de la părinţi la copii.

Era descoperirea unui nou mecanism al transmiterii informaţiei congenitale. Când corectam deformaţiile câmpului mamei, copilul se însănătoşea văzând cu ochii. Am înţeles cât de mult depinde sănătatea copilului de comportamentul mamei în special din ultimii câţiva ani de dinaintea naşterii sale. O ură puternică., nutrită în timpul sarcinii, de regulă constituie motivul traumatismului copilului sau al îmbolnăvirii organelor dispuse în regiunea capului: pot apărea tulburări ale vederii sau auzului. O supărare puternică a mamei îl face pe copil să fie supărăcios. Faptele mamei determină soarta şi sănătatea viitorului om. Liniei paterne iniţial nu i-am dat atenţie, abia mai târziu am înţeles că responsabili pentru corpul- şi spiritul copilului sunt în egală măsură ambii părinţi. Părinţii le transmit copiilor o informaţie completă a comportamentului lor şi al strămoşilor lor. Această informaţie stă la baza formării destinului copilului, a corpului, caracterului şi spiritului acestuia.

Cercetările pe care le efectuez, prin fiecare fapt concret, confirmă unitatea lumii înconjurătoare a naturii vii şi nevii, a organismelor inferioare şi superioare.

Trebuie să mărturisesc că acest lucru l-am intuit dintotdeauna şi tot ce se petrecea în jur confirma această unitate.

Copilăria mi-am petrecut-o la Marea Azov. Priveam cum deasupra bancurilor de nisip se învârtoşeau peştişori mărunţi sărind în cârduri din apă pentru a-şi executa dansurile lor, alunecând pe suprafaţa apei sprijiniţi în vârfurile codiţelor. Lafel se pot înverşuna copiii diferitelor fiinţe necunoscute nouă şi neînţelese de noi.

Odată, când eram la pescuit am avut ocazia să observ un peşte .,sinucigaş". Apropiindu-mă de mal am văzut un peşte nu prea mare care respira cu greutate. Am vrut să-1 pun în apă însă el a sărit dintr-o dată şi a dispărut în adâncul râului. După câteva minute saltul pe uscat s-a repetat, după aceea din nou în apă.

Eram uimit şi am început să-1 urmăresc atent. Era unul şi acelaşi peşte care, prin această manieră curioasă, căuta să descifreze ceva anume în lumea înconjurătoare.

El sărea cu încăpăţânare pe uscat şi după aceea în apă, riscându-şi viaţa întrucât exista posibilitatea de a i se slei puterile pentru a se putea reîntoarce în apă sau să greşească şi să sară într-o altă direcţie. îşi continua însă salturile fără să greşească vreodată.

Cine dintre noi n-a cunoscut măcar o dată în viaţă avertismentul animalelor?

Când lucram ca ghid pe lacul Riţ'a, am văzut într-o zi pe cărare un şarpe bătut cu pietre. Mi s-a tăcut milă de el şi l-am pus într-o pungă de polietilenă pentru a-i da drumul undeva în pădure, cât mai departe de oameni. Şarpele nu era prea mare, avea pielea albicioasă şi eu, nu ştiu de ce, am zis că nu e veninos. El zăcea fără vlagă pe fundul pungii fără să dea semne de înviorare. Am început să mă deprind cu el şi!, uitând că e periculos, îl atingeam din când în când cu mâna. El a rămas mult timp inactiv după care, pe neaşteptate, printr-o răsucire agilă a capului, a muşcat punga şi a găurit-o.

Am înţeles că era un avertisment, l-am dus mai departe de cărare şi i-am dat drumul în iarbă. Şarpele a început să se mişte încet târându-se spre nişte pietre iar eu, în joacă, am început să-1 ţin de coadă. El şi-a întors capul spre mine privindu-mă răbdător, aşteptând să-i dau drumul. Eu continuam să-1 ţin şi, dintr-o dată, cu viteza fulgerului, şarpele s-a răsucit şi capul său a apărut lângă mâna mea. Mă privea fără să mă muşte, dar av^rtizându-mă.

'•! va imaginaţi cât de mare mi-a fost mirarea când peste ia un instructaj, ni s-a prezentat planşa în care erafigurată cunoştinţa mea. Era vorba de vipera Koznakov, originară din Munţii Kaukaz şi a cărei muşcătură veninoasă este mortală.

Unul din primele cazuri când am reuşit, să modific nu numai starea fizică a omului ci şi pe cea psihologică a fost următorul: O fată iubea puternic un tânăr, însă ei n-au putut rămâne împreună şi s-au despărţit. După câţiva ani de la despărţire fata a fost urmărită de această dragoste, poate nu chiar de dragoste, însă de ceva indescifrabil, foarte chinuitor. Ea îşi dădea seama că nu trebuia să fie ataşată de el, însă acest ataşament exista şi pur şi simplu o distrugea. Aducea mai mult a blestem decât a dragoste. Fata a făcut cunoştinţă cu alţi tineri în speranţa că îi va plăcea vreunul din ei. însă, nimic!.. Am început să analizez dacă ea are vreo vină.

Rezultatul testărilor a fost negativ. Cine-i de vină? O femeie. O rudă. Chiar bunica ei.

Spre marea mea uimire, fata ştia despre ce-i vorba. în tinereţe bunica ei a iubit foarte mult un om, dar s-a căsătorit cu un altul, din interes. Bunica a ucis iubirea din ea şi din omul iubit iar nepoata trebuia să plătească prin chinurile sale ceea ce făcuse bunica. După discuţia cu bunica şi conştientizarea de către aceasta a faptului că şi-a omorât dragostea, că a încălcat legile supreme, fata a scăpat de suferinţe. Eu am înţeles că prin această metodă se poate nu numai vindeca ci şi ajuta sufletele oamenilor, destinele lor.

Cel care cunoaşte cât de cât literatura ezoterică sau filosofia Orientului, sigur a auzit de cele o sută opt legi care guvernează Universul. Eu am încercat nu o dată să le depistez în bibliografie însă, din păcate nu le-am găsit nicăieri expuse în totalitate. Probabil că încă nu se cuvine să le cunoaştem pe toate...

Experienţa mea de bioenergetician confirmă faptul că printre nenumăratele păcate pe care oamenii le comit în viaţa pământeană de zi cu zi, este unul care-i cel mai grav: uciderea iubirii din noi înşine, în cele mai variate forme. Toate celelalte păcate sunt secundare şi sunt o urmare firească a lipsei de iubire

faţă de Dumnezeu, de Univers, de cei apropiaţi, de copii, de natură, de oameni...

Următoarea întâmplare mi-a întărit convingerea că diagnosticul karmic permite vindecarea sufletelor oamenilor. Odată m-a solicitat o femeie care, din când în când, avea nişte momente cumplite de criză când simţea cu acuitate imboldul de a se defenestra. de a se sinucide, nutrind dorinţa insurmontabilă de a muri. Ea i-a rugat pe cei apropiaţi: „Legaţi-mă de pal. ţineţi-mă!" Crizele s-au intensificat şi au început să se repete din ce în ce mai des. Femeia se temea că nu va mai putea rezista şi că va avea un sfârşit tragic. Investigaţiile mele au scos la iveală faptul că cea care încălcase legile fusese mama femeii. Mama a fost iubită extraordinar de mult, de un om de care ea îşi bătea joc. îi procura o imensă satisfacţie când vedea că cineva depinde de ea. Mama a ucis iubirea şi viaţa din bărbatul care o diviniza. Cuvintele, gândurile şi faptele ei au creat un program de omucidere care s-a întors ea un bumerang însă nu asupra ei. ci asupra fiicei.

întoarcerea programelor negative uneori se produce înt-un ritm lent şi nu întotdeauna asupra autorului ci. foarte des, asupra copiilor sau a rudelor. După discuţia dintre fiică şi mamă şi după conştientizarea de către aceasta a vinei pe care o purta, crizele au încetat. Am înţeles cât de strânsă este legătura dintre moralitatea părinţilor noştri, a fraţilor, surorilor şi ale rudelor şi sănătatea, psihicul şi soarta noastră.

Fiecare nouă comunicare cu pacienţii mei mă ducea la descoperirea de noi elemente ale sistemului pe care eu îl numesc acum sis le mul autoreglării câmpurilor.

Sistemul autoreglării câmpurilor reprezintă o conexiune inversă a Universului. Esenţa lui consta în aceea că orice faptă a omului, bună sau rea. se reîntoarce la acesta în virtutea unităţii câmpului informativ al Universului.

Auzim de fiecare dată că faptele bune sunt răsplătite iar cele rele se pedepsesc însă. cu toate acestea, în lumea ce ne înconjoară nu se înmulţesc faptele bune, iar cele rele nu scad. Una din explicaţii ar fi, după părerea mea, cea dată de preafericitul Augustin: Dumnezeu pedepseşte întotdeauna răul. dar, cum acest lucru se întâmplă cu întârziere, omul până la primirea pedepsei, are suficient răgaz pentru a mai păcătui. Această explicaţie corespunde pe deplin funcţionării mecanismului de transmitere a informaţiilor prin intermediul structurilor câmpurilor.

Pentru mecanismul autoreglării câmpurilor nu există indivizi, există doar procesul negativ care trebuie stopat şi mecanismul de blocare al acestui proces se declanşează automat.

înainte mecanismul punitiv se întindea pe parcursul câtorva generaţii făcându-se simţit prin apariţia bolilor şi nenorocirilor la nepoţi şi strănepoţi sau în vieţile ulterioare ale celor vinovaţi. Acum viteza acestor procese a crescut atât de mult încât omul are timp să plătească pentru faptele sale încă în această viaţă atâi cu sănătatea proprie, cât şi cu cea a copiilor săi.

Răscumpărarea păcatelor prin sănătatea copiilor pare absurdă din punctul de vedere al individului însă la nivelul câmpurilor nu există indivizi ci idei, fiecare om fiind o sumă a unor anumite programe iar mecanismul blocării funcţionează împotriva ideilor şi, programelor nocive. Copilul intensifică toate programele părinţilor de aceea şi este nevoit să dea un tribut mai greu. Este drept că în ultimii cinci - zece ani a crescut brusc şi responsabilitatea individuală a omului. Motivele ticestui fenomen îmi sunt deocamdată neînţelese.

Copiii sunt ca o lupă pentru păcatele din lumea celor adulţi. Mulţi au observat că copilul are un comportament mult mai rău în prezenţa părinţilor decât în prezenţa străinilor, când el devine cuminte şi ascultător. în majoritatea cazurilor acest fapt este un efect al mecanismului karmic. în timpul comunicării copilului cu părinţii are loc o intensificare şi o activizare a programelor, atâl a celor pozitive cât şi a celor negative care i-au fost transmise de părinţi în mod ereditar prin intermediul câmpurilor. în ultimul timp. cercetând multiple probleme, am descoperit că nu numai copiii moştenesc, karma părinţilor ci şi părinţii suportă, la nivelul câmpurilor, consecinţele comportamentului şi faptelor copiilor. Încă de la vârsta de opt ani şi jumătate gândurile, vorbele şi comportamentul copilului influenţează starea câmpurilor, adicăspiritul, destinul şi sănătatea părinţilor. Cu două mii de a»i în urmă acest proces începea de la vârsta de treisprezece -paisprezece ani.

începând să mă ocup de studiul şi purificarea karmei am încetat să mai fiu bolnav, însă a apărut o altă problemă.

Mi-a crescut brusc bioenergia şi forţa de influenţare şi mi-a fost extrem de greu să mă echilibrez. Cea mai mică supărare pe cineva aducea prejudicii sănătăţii şi destinului persoanei pe care mă supăram.

Speram că voi rezolva această problemă şi totul va fi în regulă. Printr-o permanentă autoeducare am reuşit să mă debarasez de ranchiună, de ură, de trăiri negative însă a apărut o problemă cu mult mai gravă. Acum trebuia să-i controlez pe cei ce mă înconjurau fiindcă orice supărare a acestora pe mine. oricât ar fi fost ea de mică constituia un pericol fizic pentru cel ce se supăra.

Acest fapt m-a condus la înţelegerea unuia din motivele tragediei ţării noastre. Omul cu karma purificată sau închisă este strâns legat de divinitate de aceea agresiunea îndreptată împotriva sa acţionează împotriva Universului.

Dacă omul atacă individual, el plăteşte individual, dacă atacă în calitate de reprezentant al societăţii, plăteşte întreaga societate.

De aceea exterminarea în anii douăzeci, din ordinul lui Lenin, a clerului, demolarea bisericilor şi mănăstirilor era tot una cu atentatul asupra Universului. După aceasta trebuia să urmeze în mod inevitabil explozia de violenţă şi crime. Societatea a plătit cu milioane de vieţi pentru încălcarea legilor supreme alr eticii.

Amintirea erorilor societăţii se găseşte în fiecare din noi şi toate păcatele şi nenorocirile societăţii se păstrează în subconştientul omului, în karma acestuia.

încă n-am apucat să uităm cuvintele unui cântec funest „Să fiarbă-n inimi răzvrătirea"... Iată că acest cântec conţine, din punct de vedere energetic, un colosal program distructiv orientat împotriva viitorului şi a Universului.

Sunt de multe ori solicitat în cazurile de enureză la copii. Eu explic că enureza este doar vârful aisbergului. De regulă enureza apare ca urmare a faptului că mama copilului şi-a reprimat dragostea pentru un anumit bărbat. Dacă aceasta a fost puternică şi pe o perioadă de timp mai îndelungată, atunci femeii i se deformează structura câmpului la nivelul primei ceakre¹. Ca urmare,'la copil poate apărea nu doar enureza ci şi tulburări şi probleme în viaţa privată, maladii cardio-vasculare, diverse maladii în regiunea capului. Enureza poate fi şi un rezultat al întreruperii sarcinii deoarece femeia în acest caz nu face altceva decât să ucidă o iubire. Necunoscând acest lucru, mamele se adresează adeseori medicului psihiatru sau hipnotizorului, acesta, dispune şi copilului îi dispare enureza însă rămâne programul de distrugere a iubirii şi vieţii şi, întrucât sistemul de blocare al comportamentului aberant este eliminat, se poate presupune că el în viaţă va îndeplini programul de distrugere a iubirii' la proporţii mult mai mari comparativ cu mama sa.

O femeie s-a adresat de mai multe ori medicilor acuzând o stare proastă a sănătăţii sale însă investigaţiile nu au dus la nici un rezultat: concluzia medicilor a fost că nu există nici un fel de motive de boală. Nici umblatul pe la „babe" nu i-a adus nici o ameliorare. Deochiul puternic pe care acestea l-au presupus nu a putut fi îndepărtat, ba mai mult chiar ele s-au îmbolnăvit după comunicarea cu bolnava. Cercetând cauza, am văzut că era vorba de un „deochi invers" şi care într-adevăr nu poate fi eliminat prin descântecele populare.

—   I-aţi  dorit foarte mult răul  colegei de servici  - i-am
explicat eu femeii. Acesta este motivul stării dumneavoastră
proaste. Programul dumneavoastră de dorinţă a răului s-a întors
împotriva dumneavoastră şi v-a deformat câmpul. Cum se simte
colega dumneavoastră?

— E în concediu de boală, dar nu-i bolnavă ea, ci copilul.

—        Şi  în  câmpul  ei  şi în cel  al  copilului  este prezent
programul răului ce i l-aţi dorit. Din această cauză copilul ebolnav întrucât el este mai puţin imun decât mama sa. Dumneavoastră sunteţi vinovată de boala copilului. Aveţi şi dumneavoastră copii?

— Da, un tiu.

I-am investigat câmpul fiului pacientei mele şi am constatat aceleaşi deformaţii puternice, provocate de programul dorinţei

de a face rău.

Este un exemplu tipic de modul cum noi, fără să ştim ce facem, ne ruinăm pe noi înşine, pe copiii noştri şi pe oamenii cu care intrăm zilnic în contact.

Când mă aflam încă la începutul activităţii de cercetare a structurilor karmice, a venit la mine la control o pacientă. Ea prezenta puternice dureri de cap, se simţea rău.

• Acum cinci zile i-aţi "dorit răul soţului dumneavoastră şi
  încă foarte puternic.
• Este exclus, mi-a răspuns femeia. îmi iubesc foarte mult
  soţul şi nu pot să-i doresc răul.

Eu am insistat.

• l-aţi dorit răul. Constat o foarte mare, foarte puternică
  dorinţă de a i se întâmpla ceva rău pe care aţi avut-o în urmă cu
  cinci zile, seara.
• Cum aş fi putut să-i doresc răul, dacă el a întârziat vreo
  două ore după servici iar eu eram foarte neliniştită?

Atunci am înţeles.

• Ce aţi simţit?
• Mă obseda o tâmpenie.
• Ştiţi ce se întâmplă? Când vă gândiţi că se poate întâmpla
  ceva rău, dumneavoastră atrageţi nenorocirile. Şi cu cât vi le
  reprezentaţi într-un mod mai real, cu atât mai mare e răul pe
  care-1 provocaţi.

Disciplinarea conştiinţei acum, când oamenii au ajuns la un înalt nivel bioenergetic, joacă un rol foarte important. Una din legile Universului este aceea de a nu face rău nici măcar cu gândul. Această lege, mai ales acum, nu este un simplu principiu abstract, ea trebuie să devină un mod de existenţă. Investigaţiile pe care le efectuez zilnic prin diagnoza bioenergetică m-au dus la convingerea că respectarea normelor etice este o condiţie esenţială şi un mijloc unic de supravieţuire şi, în acelaşi timp, cel mai bun,sistem de apărare. Noi căutăm mereu primejdia în jurul nostru, când cel mai mare pericol ce ne pândeşte se află chiar în noi şi ne macină pe nesimţite. Rădăcinile primejdiei se găsesc în lipsa de înţelegere a lumii, în lipsa de înţelegere a tot ce se întâmplă, în comportamentul nostru greşit care duce la ruinarea noastră din interior. Catastrofele, coşmarurile cu care ne luptăm în permanenţă sunt consecinţe ale imperfecţiunii noastre spirituale. Eforturile îndreptate către lupta cu umbra, cu efectul, nu pot elimina cauza principală - decăderea spirituală ce se manifestă în prezent şi pe care prea puţini o pun în legătură cu toate nenorocirile noastre.

Cazul următor a deschis o nouă perspectivă în cercetările pe care le-am efectuat. M-a sunat o femeie şi mi-a spus că are nişte complicaţii grave legate de un lucru _v ciudat, de un fenomen nebulos. Toţi cei care au încercat s-o ajute, aveau parte de neplăceri,   necazviri   sau   se   îmbolnăveau.' Femeia   avea   o cunoştinţă care se ocupa de bioenergie şi a început să o trateze. Ea simţea o permanentă presiune psihică. S-a dus la o „babă", o prezicătoare, dar aceasta, privind-o, i-a spus: „Nu cred că ţi-aş putea fi de vreun folos." Pentru o zi aceasta a reuşit s-o facă pe femeie să se simtă mai bine însă după aceea totul s-a reluat de la capăt. Am început s-o tratez. Ameliorarea a venit destul de repede, au încetat efectele secundare însă eu am observat că au început să mi se îmbolnăvească rudele şi toate cu simptome identice: dureri în articulaţii şi anemie. Am început să caut cauza şi am descoperit că este vorba de o persoană care acţionează malefic asupra pacientei mele. întrucât mă ocup destul de multă vreme de bioenergetică, în momentul când s-a produs atacul împotriva mea şi a rudelor mele, am avut dorinţa de a recurge la ceea ce se cheamă magie, la mijloacele acesteia pentru a-1 opri pe cel vinovat. Atunci am fost pus în faţa situaţiei de a alege drumul pe care trebuia să-1 urmez.

Nu mi-a fost uşor să renunţ la metoda violenţei, cu atât mai mult cu cât îndelungata mea practică în domeniul bioenergeticii. studiul   literaturii  ezoterice,  îmi  dădeau un  avantaj   larg  deinfluenţe de acest gen.  Eu însă am încercat să răspund nu printr-o lovitură care să-i facă omului un rău, ci să-1 ajut.

Când un om este supus unui atac bioenergetic, cauza poate fi culpa personală sau culpa ascendenţilor săi. Dacă răspunzi printr-o lovitură bioenergetică, apare o reacţie în lanţ întrucât lovitura este o încălcare grosolană a legilor Universului căreia, în mod firesc, îi va urma o nouă pedeapsă.

Putea fi oare salvat omul? Testele bioenergetice au arătat că omul care a acţionat asupra femeii era el însuşi nevinovat. Cauza principală a ceea ce se întâmpla cu femeia era cuprinsă în karma acesteia. Bunica femeii, în anii săi de tinereţe, a iubit un om însă nu a dorit copilul şi a făcut avort. Uciderea iubirii şi a copilului a dus la situaţia că pentru aceste fapte au trebuit să plătească fiica şi nepoata, urmaşii ei adică. Această plată a păcatelor ancestrale a îmbrăcat cele mai diverse forme: dureri ale trupului, deformarea destinului, tulburări psihice. Renunţând la contralovitura bioenergetică eu am obţinut o victorie asupra mea însumi pentru că în acea situaţie complexă când simţeam imboldul de a răspunde prin forţă, eu n-am mers pe această cale ci am reuşit să mă stăpânesc. A fost o victorie în urma căreia am înţeles o dată pentru totdeauna că n-am niciodată dreptul ca la violenţă să răspund tot prin violenţă. Studiind mai în detaliu principiile sistemului autoreglării câmpurilor bioenergetice, am văzut la ce poate duce folosirea, în aparenţă justificată, a metodelor violenţei la nivelul câmpurilor.

Legile civile de cele mai multe ori nu corespund cu legile Universului. Dacă cineva mă loveşte, mă simt îndrituit să ripostez cu pumnul. Aceasta nu înseamnă însă că pot face acelaşi lucru şi la nivelul bioenergiei. Sunt niveluri absolut diferite. în cazul loviturii cu pumnul suferă unul singur - cel care primeşte, în cazul loviturii bioenergetice, întrucât omul este, la nivelul biocâmpurilor, într-o conexiune directă cu toate rudele sale, cu copiii săi, lovitura traversează întregul lanţ al rudeniei.. Şi. ca recul, vine pedeapsa împotriva agresorului şi a familiei acestuia.

Mi-am dat seama că ridicarea puterii de influenţare bioenergetică a omului îi cere acestuia o atenţie mai mare faţă deacţiunile, gândurile şi stările sale emoţionale: nu trebuie rostită nici o frază categorică până când aceasta nu e bine cântărită deoarece ea reprezintă un act de influenţare. Am înţeles de ce se spune în Biblie despre blajinitate şi smerenie: este în primul rând vorba de ţinerea în frâu a propriilor posibilităţi bioenergetice.

De ce atunci magicienii şi vrăjitorii pot folosi diverse metode de influenţare, inclusiv violenţa? Meditând asupra acestui lucru am înţeles că aceştia văd nu întregul, ci doar o mică parte şi ei vindecă straturile inferioare şi trupui, transferând toate deformaţiile de pe un anumit sector asupra întregului. Procedând astfel ei nu fac altceva decât să „amâne" bolile. Spre deosebire de sfinţi, care prin etica lor superioară se ridicau până la înţelegerea şi viziunea adevăratelor cauze şi conexiuni ale legilor vieţii, care aveau viziunea întregului, vrăjitorii acţionează numai într-o anume nişă ce le-a fost permisă şi de aceea mulţi dintre ei au o „specializare" îngustă.

Este de reţinut faptul că de magie s-au ocupat oamenii cu anumite aptitudini şi cu o karmă bună, de aceea greşelile comise de ei în timpul practicilor magice se acumulează şi se vor răsfrânge asupra urmaşilor lor.

Am testat o singură acţiune şi anume ceea ce se întâmplă când vrăjitorul sau bioenergeticianul scoate din bolnav energia negativă. Metode pentru acest lucru există foarte multe: dirijarea ei în apă, în plante, în figuri de ceară, în animale domestice, asupra unei companii de soldaţi sănătoşi şi puternici, în centrul Pământului, în Cosmos sau arderea prin diverse modalităţi. La nivelul câmpului această energie care conţine încărcătura de agresivitate intră în câmpul obiectului asupra căruia a fost orientată. îl deformează şi se întoarce automat în câmpul -vindecătorului" şi a persoanelor apropiate acestuia.

De aceea orice metodă de vindecare care nu se bazează pe promovarea spiritului uman duce la degradare. îndepărtarea unor anumite simptome nu constituie nici pe departe semnul unei însănătoşiri reale.

Nu de muk a venit la mine o femeie:

• Acum trei luni aţi tratat o cunoştinţă de a mea şi i s-a
  resorbit total  un fibrom. Nu mi-am imaginat că,  cerându-ţi
  iertare, poţi să scapi de o asemenea boală!
• Pentru mine, nu-i nimic de mirare în acest caz. Metoda se
  perfecţionează continuu şi acum nu numai că se ameliorează
  starea funcţională a pacienţilor dar.  adeseori  sunt eliminate
  deformările organice. De ce depinde rezultatul tratamentului? în
  primul rând de găsirea şi interpretarea corectă a cauzelor bolii,
  de starea mea fizică şi sufletească în momentul tratamentului, de
  starea  karmei   bolnavului   şi   de   gradul   de   conştientizare, a
  greşelilor comise de acesta.

Când mi-am început practica terapeutică, duceam un mod de viaţă obişnuit: mâneam carne, beam vodcă, adeseori îmi ieşeam din sărite. Pe atunci vindecam prin masajul tară contact. Ulterior, analizând rezultatele activităţii mele mi-am schimbat în * chip substanţial modul de viaţă şi comportamentul. Cu o zi înainte de a da consultaţii bolnavilor mă mulţumesc cu un minimum de hrană iar în zilele de consultaţie şi tratament nu mănânc absolut nimic.

Pasionat de diagnosticare, de evidenţierea unor noi posibilităţi ale metodei, uneori uit de pericol. Iar în munca la nivele de o asemenea fineţe este necesar să-ţi păstrezi tot timpul

vigilenţa trează.

Recent un cunoscut m-a rugat să consult o femeie. Aveam vreo patruzeci de minute libere, aşa că am fost de acord. A intrat o femeie extrem de frumoasă şi foarte plină de sine. s-a aşezat şi a început să mă măsoare plină de curiozitate. Probleme avea foarte multe. Egoismul ei exacerbat şi o tendinţă extremă spre avantajele materiale erau motivele unor boli aflate într-un stadiu incipient. Astfel de oameni sunt foarte greu de tratat pentru că sunt despărţiţi de mine prin scepticismul lor şi prin neîncredere. Eu îi explic motivele iar femeia transformă întâlnirea noastră într-o conversaţie. Eu însă trebuie s-o conving cu orice preţ şi astfel de cazuri dificile mă ajută să găsesc noi dovezi şi explicaţii ale cauzei bolii unui om.

— Dacă celula ia totul numai pentru sine, îi  explic eu pacientei, un timp oarecare ea se simte bine, însă după aceeaacţiunile ei distrug organismul şi odată cu el piere şi celula. Până la un anumit punct egoismul este normal, însă omul care nu se <jândeşte decât la sine, încearcă să ucidă Divinitatea şi Universul. Sigur, acest lucru nu poate continua multă vreme. Mai devreme sau mai târziu programul de nimicire a Universului trebuie să fie blocat prin intermediul bolilor, al traumatismelor şi al nenorocirilor.

• Dumneavoastră nu cumva vreţi să mă faceţi să cred în
  Dumnezeu?
• Credinţa în Dumnezeu este problema dumneavoastră
  personală.   Eu   descriu   cauzele   îmbolnăvirii   dumneavoastră.
  Puteţi să nu credeţi în Dumnezeu însă sunteţi obligată să iubiţi
  Universul şi sufletul acestuia. Egoismul, lăcomia nemărginită
  pentru bunurile materiale ucid sentimentul cel mai important -
  iubirea.   Purtaţi   în   câmpul   dumneavoastră   un   program   de
  distrugere a Universului şi, ceea ce-i mai trist, nu vreţi să-1
  stopaţi.

Duelul verbal reîncepe. Nu mai găsesc argumente pentru a o convinge pe femeie însă încep să fac ceea ce se cheamă „purificarea karmei". Câmpul a fost curăţat însă eu nu numai că nu simt nici o satisfacţie, dar îmi apare un simţământ neplăcut.

Femeia ia totul ca pe o distracţie.

• Spuneţi că nu-i bine să te ocupi numai de problemele
  materiale, dar viaţa te obligă la aşa ceva.
• Am avut multe posibilităţi de a câştiga o grămadă de bani
  dar am preferat să mă dedic cercetărilor. Acum am patruzeci de
  ani, locuiesc într-o cameră de paisprezece metri pătraţi într-un
  apartament comun cu o familie compusă din patru membri, în
  schimb   am   posibilitatea   de   a   vă   ajuta.   Şi   nu   numai   pe
  dumneavoastră, ci şi pe mine. Când bunăstarea materială este
  mai presus de cerinţele spirituale, această satisfacţie de moment
  este  clădită pe  moartea  sufletească.   Imaginaţi-vă că  sunteţi
  într-un   restaurant,    unde   totul   în   jur   arde   în   timp   ce
  dumneavoastră vă vedeţi în linişte de farfuria din faţa dvs.

Pentru mulţi oameni acum este mult mai important ceea ce se află în farfuria lor, decât ceea ce se întâmplă înjur.

• Şi cum, dumneavoastră îi vindecaţi în felul acesta pe
  pacienţi?
• Da, în primul rând cu ajutorul înţelegerii. Insă în ciuda
  simplităţii aparente, este o ocupaţie foarte serioasă.
• Pentru dumneavoastră sau pentru mine?
• în primul rând pentru mine.
• Cum să înţeleg acest lucru?
• Uitaţi cum: aţi avut programul de distrugere a Universului
  de cinci sute de unităţi, boala de trei sute cincizeci de unităţi.
  Acum boala e zero, iar programul de distrugere de trei sute
  cincizeci. Aceasta înseamnă că eu v-am vindecat corpul, nu însă
  şi spiritul, adică am încălcat principiul cel mai important -
  vindecarea prin intermediul înţelegerii.

Acum îmi rememorez cum am fost înainte de întâlnirea cu acea femeie şi după. La nivelul câmpului mi s-a înnegrit total plămânul stâng, ficatul şi partea inferioară a abdomenului.

—   Trebuie să plătesc pentru faptul că n-am reuşit să vă
explic motivele bolii dumneavoastră.

• Şi ce veţi face acum?
• Am să încerc să găsesc mijlocul de a vă convinge. Dacă
  voi găsi motivul pentru care nu v-am putut convinge, voi fi
  sănăios. dacă nu, va trebui să plătesc.

în acel moment am înţeles ce greşeală am făcut în discuţia cu femeia.

• Eu trebuia să vă aduc la cunoştinţă întreaga informaţie
  legată de starea dumneavoastră însă v-am cruţat. V-am spus că
  pot apărea alte boli dacă nu va fi restabilită armonia?
• Da.
• Ştiţi că aveţi un început de cancer uterin?
• Am simţit-o întotdeauna şi m-am împăcat cu acest gând.
  Suni gata să mor liniştită.

—- Moartea dumneavoastră „eroică" nu va schimba nimic. Programul de dezagregare a Universului îl veţi lăsa moştenire copiilor. I rebuie să vă gândiţi nu la o moarte demnă ei la salvarea spiritului din copiii dumneavoastră.

Am tăcut amândoi un tmip şi am văzut cum. în sfârşit, au . c■.   >u :>e îndrepte structurile karmice deformaie ale femeii. Aura femeii, până atunci acoperită aproape în totalitate de o pată neagră a început să se inunde de o lumină aurie.

— Iată că acum programul de distrugere a Universului este
la zero, boala de asemenea la zero. Acum şi plămânii şi ficatul
îmi sunt curaţi.

Nu i-am mai spus nimic femeii, dar am văzut că în câmpul ei nu mai există manifestări oncologice. Ea trebuia să ştie că nutrind dragoste faţă de Univers şi Dumnezeu, renunţând la pretenţiile sale faţă de lumea înconjurătoare, ea se va salva de orice maladie gravă

A venit la mine la consultaţie o femeie şi mi-a povestit cu lacrimi în ochi:

— M-am despărţit de soţ. Am trăit foarte rău cu el. Simţeam
că are o influenţă negativă asupra mea şi că ceva e în neregulă cu
psihicul meu. Când m-am despărţit, deşi am rămas cu trei copii,
m-am simţit uşurată din punct de vedere moral, am început chiar
să cânt. Nu ne-am văzut o jumătate de an însă nu de mult el s-a
întors. Eu am început dintr-o dată să mă simt rău, fiica a început
să se manifeste isteric, fiului i-a apărut enureza, cealaltă fiică se
simţea râu. Pot fi toate acestea în legătură cu yenirea lui?

Aici n-au fost necesare investigaţii de lungă durată.

— Din păcate faptul că întreaga familie a început să se simtă
rău nu este întâmplător. Soţul dumneavoastră e vampir, el le fură
copiilor energia, soarta, sănătatea, are o influenţă nefastă asupra
caracterului lor, include programele sale negative în structurile
câmpurilor copiilor. Este un om destul de egoist. Un astfel de
furt masiv de energie de la proprii copii atestă faptul că el are
karma foarte negativă. Judecând după energie, el are o puternică
deconectare faţă de Cosmos, de dragoste, are o mare agresivitate
interioară, egoism, destrămare spirituală, fapt pentru care este
nevoit să fie vampir. Este un caz clasic. Vampirismui soţului
dumneavoastră îi vine atât pe linie paternă, cât şi  pe  linie
maternă. Ceea ce s-a întâmplat cu copiii, se poate remedia foarte
uşor, dar de acum încolo ei n-ar mai trebui să-şi vadă tatăl.

Analiza mea arată că vampirismui eo boală gravă, pentru că ea distruge sufletul omului şi se transmite urmaşilor. Urmările ei se manifestă nu dintr-o dată, deteriorarea continuîndu-se de-a lungul câtorva generaţii.

La baza vampirismului stă o înţelegere incorectă a lumii. O tânără m-a întrebat dacă se încarcă în mod corect cu energie imaginându-şi un şuvoi de flăcări albastre care intră în ea. Observându-i structurile karmice în timpul exerciţiilor sale, am observat că este o încălcare a legilor. Orice furt premeditat de energie: din natură, din Cosmos, de la Soare, este o dovadă grăitoare a faptului că individului nu-i ajunge energia şi că acesta trebuie s-o ia de undeva. Aceasta constituie premisa vaiVj.instaului. Principala eroare a acestui comportament consta în faptul că omul nu asociază energia cu spiritualitatea ci o disociază. Când nutrim dragoste faţă de Univers, noi primim o uriaşă cantitate de energie. Trebuie căutate sferele superioare ale bioenergeticii: spiritualitatea, ndbleţea sufletească, dragostea pentru a primi suficientă energie, acest mod de înţelegere trebuie să constituie un principiu de conduită 'în viaţă. De îndată ce începem să ne gândim la energie separat, disociind aceasta noţiune de noţiunile de „spiritualitate" şi de „etică", ne condamnăm structurile spirituale la sărăcie, umplând de energie doar corpul fizic. Omul trebuie să ştie că energia pe care el o primeşte prin intermediul unor simţăminte superioare îi vindecă trupul, destinul şi sufletul. Tratarea mecanică a problemei şi orientarea spre energia brută duce la deformări ale structurilor spirituale fine iar consumul sub orice formă duce la degradare.

îmi amintesc de un alt caz. Un tânăr a fost învăţat să se încarce cu energie din Cosmos. El exersa de câteva ori pe zi şi. în cele din urmă, a devenit vampirul celui care-1 învăţase. Rezultatul a fost deplorabil: au început deformările structurilor sale spirituale. Mi-a venit ideea să,testez modul în care îşi exercita acest procedeu influenţa asupra omului în urmă cu 2000 de ani. Testul a evidenţiat nişte parametri foarte înalţi. Prin urmare, înainte vreme acest exerciţiu dădea rezultate excepţionale, însă aşa cum nu poţi fi în două locuri în acelaşi timp, tot aşa nu te poţi folosi la infinit de vechile tehnici. Uităm că s-a schimbat nu numai omul, ci şi lumea care-1 înconjoară. Metodele fizice de perfecţionare sunt acum neeficiente. Trebuie să ne orientăm în mod obligatoriu spre îmbogăţirea spirituală. Timpul este o categorie nelineară şi, dacă s-a modificat într-atât viteza tuturor proceselor, înseamnă că trebuie să se modifice şi structura energetică a lumii înconjurătoare. Iar noi ne comportăm de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în lume căutând sprijin în vechile metode şi cunoştinţe.

Cu cât descopeream mai multe posibilităţi ale metodei de testare, cu atât înţelegeam cu mai multă claritate complexitatea acesteia. Mi-am dat seama că nu-i chiar atât de simplu, pe cât mi se părea la începutul activităţii, să aduni un grup de oameni şi să-i înveţi cum să lucreze. Metoda este într-atât de strâns legată de moralitate, de etică, de parametri spirituali, încât impune omului nişte privaţiuni uriaşe, pe care doar puţini sunt în stare să le suporte.

în contactul cu structurile karmice ale omului, dacă eu prezint tulburări asemănătoare celor pe care trebuie să le elimin la pacientul meu, trebuie mai întâi să le elimin de la mine. De aceea înainte de începerea tratamentului mă verific întotdeauna să văd dacă am dreptul să vindec şi dacă nu, atunci cu ajutorul unei rugăciuni îmi purific şi îmi închid karma. După câteva luni de consultaţii şi tratamente trebuie să efectuez o purificare radicală şi un post sever. Dar nici acest lucru nu e suficient. Pentru a vindeca în mod eficient fără a produce un rău nici sieşi, nici pacienţilor vindecătorul trebuie să acţioneze cu karma blocată, închisă, ceea ce nu are nimeni din numeroasa armată a vindecătorilor de astăzi. Karma nu se poate închide cu ajutorul diplomei, este necesară o permanentă purificare şi fortificare a spiritului, deconectarea de tot ceea ce-1 „trage pe om la pământ". Acest lucru îi este necesar nu numai vindecătorului ci şi oricărui om şi în special în ultimul timp.

într-o dimineaţă a fost la mine la consultaţie o femeie iar peste o zi i s-a făcut foarte rău; prezenta simptome de greaţă, dureri de cap.

,— V-aţi supărat pe soţ aseară, în jurul orei şapte?

— Da, în cursul zilei el a făcut un accident şi a bqţit maşina.
Eu am reacţionat normal în acel moment însă seara i-am spus tot
ce mi-a venit la gură.

—  în   diagnosticarea   şi   tratamentul   karmic   are   loc   o
influenţare foarte puternică şi foarte profundă. Cât timp câmpul
nu se stabilizează şi nu intervine echilibrul, omului i se interzice
cu desăvârşire să aibă reacţii emoţionale negative. în momentul
contactului cu Divinitatea se restabileşte armonia structurilor
câmpurilor    şi    orice    emoţie    negativă    produce    puternice
contorsiuni. întoarcerea către Dumnezeu nu este o bucată de tort
care  trebuie  să-ţi  aducă întotdeauna plăcerea,  ci  un  proces
complex şi plin de răspunderi, chiar dacă este necesar.

Vreau să povestesc- o întâmplare interesantă care are un raport direct cu situaţia actuală din lume.

• în mine a sălăşluit întotdeauna o mare atracţie pentru
  Divin şi, dacă mă îndepărtam de el, apăreau situaţii dificile: de
  două ori era cât pe ce să mor, povestea cineva. Legătura dintre
  negarea Divinului şi pedeapsă era atât de evidentă încât ea nu
  putea ii  explicată printr-un lanţ întreg de concidenţe.  Eram
  absolut sigur: mă pedepsea Dumnezeu.
• Ai dreptate, i-am răspuns eu. îţi pot explica în amănunt
  sistemul   punitiv,   cauza   neplăcerilor   tale,   i-am   propus   eu
  conlocutorului meu.

Cineva spunea că ceasul 1-a inventat omul, dar asta nu înseamnă că el însuşi este vârât în fiecare mecanism de ceasornic. Universul este creat şi controlat de Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că fiecare pedeapsă vine de la Dumnezeu. Există un mecanism uimitor al autoreglării câmpurilor. Ceea ce oamenii atribuie adeseori domeniului misticului, poate fi în fond analizat.

Tu ai fost al treilea copil din familie, neplanificat şi nedorit,.

de aceea părinţii, tară voia lor ţi-au dat un puternic program de

anihilare. încă din copilărie ai avut un fond vital scăzut şi ai fost

'iar     des bolnav. Te-ai născut în aceste condiţii fiindcă în

xute te-ai dezis de dragostea pentru copii, aşa că. judecând după bioenergia şi structurile tale karmice, nu ai zile multe de trăit. Te-ar putea salva doar aspiraţia către Divin şi sentimente înalte. Subconştientul tău ştie acest lucru din totdeauna şi te-a îndreptat pe calea cea dreaptă în timp ce conştiinţa urma un alt program. De îndată ce părăseai calea salvatoare, ţi se năruiau structurile destinului şi te apropiai de moarte. De ce n-ai murit? Tu îl părăseai pe Dumnezeu şi spiritualitatea numai la nivelul conştiinţei, de aceea era cât pe ce să fii omorât într-o încăierare, era gata să mori într-un accident rutier. Acest lucru atestă faptul că programele de negare n-au trecut şi în subconştient. Asta înseamnă că structurile destinului n-au fost iremediabil distruse. Dacă mecanismul de negare a Divinităţii s-ar fi instalat, el ar fi trecut şi în subconştient şi ar fi început blocarea destrămării structurilor destinului fie printr-o boală incurabilă, fie printr-un traumatism cu chinuri îngrozitoare.

De ce moartea trebuia să fie cumplită? Pentru că chinurile spirituale şi fizice purifică subconştientul.

Cum are loc acest lucru? Singurul mijloc de a suporta Chinurile este înălţarea spiritului deasupra acestora, transferarea punctelor de sprijin din trupul care se chinuie asupra sufletului. Acest proces natural are loc în mod automat. Omul care se chinuie devine mai spiritualizat.

Investigarea mecanismelor de transmisie a informaţiei câmpurilor îmi dă dreptul să afirm că întreaga omenire se află acum într-o situaţie asemănătoare celei descrise mai sus. Şi faţă de omenire are loc acum conectarea unui mecanism analog.

Am cercetat karma omenirii. E drept că intrarea în aceasta este un lucru extrem de periculos. Principala încălcare a legilor pe care o comite omenirea o constituie îndepărtarea de Divin (începută încă în secolul al X-lea) şi alunecarea într-un pragmatism sălbatic. Această încălcare este prezentă în câmpul fiecărui om care trăieşte acum pe pământ.

Karma „societăţii socialiste" conţine, pe lângă toate acestea, câteva pachete de programe negative: programul de anihilare a oamenilor (bărbaţi şi femei) din cauza ataşamentului lor puternic faţă de bunurile materiale; programul urii faţă de oameni, inclusla sfârşitul secolului trecut, şi programul de distrugere al tatălui, fratelui şi-fiului, de asemenea din cauza ataşamentului puternic faţă de bunurile materiale. De aceea e şi atât de grea viaţa în ţara noastră.

Dacă noi nu vom analiza şi nu vom conştientiza aceste programe şi nu vom reuşi să le eliminăm, vom împărţi la infinit fabricile şi uzinele până când nu vom plăti aceste programe prin chinuri şi suferinţe.

Iată calea pe care am străbătut-o de la studierea magiei şi vrăjitoriei prin intermediul medicinei şi eticii până la filosofia lumii contemporane. La baza existenţei Universului stau procesele informaţionale. „La îneput a fost Cuvântul".

Ceea ce noi numim Univers, din punctul meu de vedere, putea apărea prin detaşarea dintr-un început Unic, care a existat dintotdeauna şi pe care noi îl numim Dumnezeu, a două componente: una - materia, cealaltă - câmpul informativ. în fiecare din ele componenta contrarie se găseşte în stare latentă. Condiţia existenţei contrariilor o constituie trecerea lor permanentă dintr-una într-alta. Câmpul tinde să devină materie, iar materia să devină câmp. •

Acumularea conexiunilor energetice în materie este o manifestare a procesului trecerii componentei materiale în cea informaţională. Procesul revers poate avea loc sub forma creşterii densităţii materiei, a masei acesteia sau prin apariţia unor organizări mâi complexe.

Dacă luăm, de pildă, sistemul solar, constatăm că ţelul existenţei acestuia îl constituie crearea unor elemente tot mai complexe în Soare, crearea unor conexiuni informative complexe pe seama apariţiei unor noi planete, crearea pe planete a unor structuri informative complexe pe baza organicului ca o nouă treaptă a creşterii densităţii informative. Scopul existenţei oricărui sistem solar îl constituie crearea Vieţii în interiorul său. Ceea ce noi numim spirit, se află deasupra câmpului informativ şi a materiei.

La atingerea unei anumite densităţi, materia se transformă în informaţie. Unicitatea (starea materiei concentrată cândva într-un punct unic) este Universul. Nivelurile fine ale câmpuluisunt reprezentate de absenţa materiei, timpului şi spaţiului, adică de punct. Punctul tinde să se transforme în infinit, iar infinitul să devină punct. în fiecare punct al câmpului Universului există o informaţie latentă în legătură cu întreg universul. Cu alte cuvinte, punctul este un infinit latent iar infinitul - un punct latent. Există două teorii privind originea stelelor. Conform primei, a lui Kant - Laplace, acestea au apărut ca urmare a condensării materiei interstelare. Cea de-a doua, a academicianului Ambarţumian, susţine că stelele au apărut din „găurile negre''. Instabilitatea comportamentului tinerelor stele, puternici le procese eruptive care au loc într-însele, din punctul de vedere al autorului teoriei, ar atesta existenţa în acestea a protomateriei. In lumina acestei concepţii ce concură cu investigaţiile mele, apariţia unei stele poate fi privită ca un proces dialectic al trecerii informaţiei în materie, ca un rezultat al „fecundării" materiei interstelare de către blocul informaţional, materializat ca substanţă a „găurii negre". Apariţia stelelor este un rezultat al interacţiunii a două începuturi: al Universului treaz şi a celui latent. Procesele care au loc în adâncul stelelor şi în organismul viu sunt identice. Sunt procesele de trecere a energiei în substanţă şi univers. Dezvoltarea Universului este ruptura unităţii la nivel fizic, material şi intensificarea unităţii la nivelul informativ şi al câmpurilor, diferenţierea şi varietatea tot mai mare la nivelul fizic şi unitatea tot mai mare la nivelul câmpurilor. într-o anumită etapă de dezvoltare, între componenţa fizică şi cea informaţională dispar diferenţele şi începe o nouă etapă de dezvoltare.

Există o contradicţie. Universul rămâne punct la nivelul fix al câmpului şi în acelaşi timp se extinde, creând o nouă substanţă, un nou timp şi spaţiu. Dezvoltarea urmează principiul pendulei: sensul se schimbă dinspre unitatea informativă spre sectorul fizic.

Orice obiect din Univers poate fi considerat proces şi. în acelaşi timp, orice proces este un obiect. în fiecare proces şi obiect au loc mişcări oscilatorii dinspre unitatea informativă spre diferenţierea fizică. Diferenţierea fizică trebuie să corespundă strict unităţii spirituale. Condiţia dezvoltării acestor două fenomene contrarii o reprezintă existenţa unui al treilea elementcare asigură existenţa latentă a unui contrariu în celălalt. Acest rol îl îndeplineşte energia care acţionează ca intermediar, care determină dezvoltarea Universului.

Informaţia, energia şi substanţa reprezintă un tot unitar. Această concepţie există de multă vreme, de exemplu în creştinism, noţiunea de Sfântă Treime (Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu Fiul, Sfântul Duh).

Orice obiect în dezvoltarea sa repetă ciclul dezvoltării Universului. Rămânând absolut unitar la acest nivel al câmpului, el se diferenţiază la nivel fizic. Pentru diferenţierea la nivel fizic este necesar un proces anterior la nivel spiritual care să garanteze o înaltă rezistenţă în cazul disocierii fizice. Este evidentă prioritatea spiritului. în acest mod legea unităţii şi luptei contrariilor arată în felul următor: nimicul existent emană din sine contrariul său pentru ca apoi să se transforme în ceva absolut nou.

Acum să trecem la problema originii vieţii. Pe măsura diferenţierii lumii fizice trebuiau să crească tendinţele de ridicare ale unităţii la nivelul câmpurilor, de Fa cele mai fine straturi până la cele mai rudimentare. Gradul de unitate se manifestă la acele nivele la care acesta nu s-a manifestat anterior.

O dată cu acumularea diversităţii, gradul de unitate, într-un anumit sector al spaţiului, creşte într-atât de mult încât obiectul se detaşează de Univers. Aducerea lui la nivelul unităţii din jur ar însemna distrugerea lui. Densitatea informaţiei creşte într-atât, încât apare o contradicţie între obiect şi lumea înconjurătoare. Viaţa este o unitate strategică a obiectului cu Universul prin negarea tactică a acestuia. Putem spune că viaţa a apărut în Univers concomitent în întreg corpul său şi reprezintă un organism unitar care îşi continuă diferenţierea într-o permanentă conexiune şi interacţiune a tuturor componentelor sale. Dezvoltarea acestui proces, diversitatea fizică, sunt posibile numai printr-o orientare "către procesele informaţionale primare ale întregului. Substanţa, timpul şi spaţiul reprezintă forma exterioară, informaţia şi spiritul constituie conţinutul. Conţinutul se realizează prin formă iar forma generează conţinutul.

La baza vieţii oricărui obiect al Universului stau mişcările oscilatorii, orientarea intermitentă spre procesele informaţionale şi cele fizice. întrucât viaţa omului este o reflectare în miniatură a Universului, procesele trecerii informaţiei în substanţă au loc în viaţă mult mai rapid decât în univers. Un obiect viu se deosebeşte prin gradul de unitate şi prin viteza de trecere a informaţiei în substanţă. Este probabil ca ridicarea gradului de unitate şi al vitezei de migrare reciprocă să constituie raţiunea de a fi a obiectului viu.

Cu cât este mai ridicat gradul de unitate internă şi cel al densităţii informaţiei, cu atât mai mult se detaşează organismul de lumea înconjurătoare. Este ceea ce noi numim dezvoltarea conştiinţei şi a personalităţii. Procesul detaşării fizice faţă de mediul înconjurător este posibil doar în condiţiile creşterii simbiozei cu Universul. Procesul simbiozei cu Universul este ceea ce îndeobşte se cheamă cultură. Procesul detaşării reprezintă civilizaţia. Cultura naşte civilizaţia. Civilizaţia la început respinge cultura iar apoi, ca să nu dispară, se întoarce la ea ca un fiu rătăcitor pentru a repeta acest proces la un nivel superior şi cu o amplitudine mai mare. Dacă întoarcerea la cultură se realizează la un nivel necorespunzător, acest lucru duce la distrugerea civilizaţiei. Negarea tendinţei de unitate şi a sentimentelui care o. realizează în Univers, a dragostei adică, duce la dispariţia civilizaţiei.

în general se consideră că esenţa legii unităţii şi luptei contrariilor ar constitui-o împăcarea acestora tară o distrugere reciprocă. Principala condiţie a reconcilierii contrariilor o constituie viteza trecerii lor dintr-unul într-altul. Deosebirea esenţială a materiei vii faţă de materia nevie stă în viteza de trecere a contrariilor unul în celălalt. Prin urmare scopul vieţii este intensificarea revelării spiritului în materie pe seama creşterii vitezei acestei tranziţii.

Să ne amintim de pendul. La o anumită viteză a oscilaţiei există două stări care se exclud reciproc: rnişcarea pendulului dinspre centru spre stânga şi spre dreapta. Aceste stări contrarii pot coexista tară să se anihileze una pe cealaltă numai pentru că ele sunt decalate în timp. încercarea de a le suplini, de exemplu în decursul unei secunde, la o viteză de oscilaţie de 5 secunde, înseamnă încetarea mişcării, oprirea dezvoltării. Acum să neimaginăm că viteza pendulului s-a mărit până la câteva oscilaţii pe secundă. înseamnă că cele două stări contrarii pot fi interschimbate, tară anihilarea lor reciprocă.

Viaţa pe pământ a apărut ca un mijloc de păstrare a nivelului unităţii ei cu Soarele care a emanat planetele, coborând în acest fel gradul de unitate fizică şi urmărind unitatea informativă pentru compensarea rupturii fizice. Prin urmare, în planul general, separarea nu s-a produs. Orice obiect al Universului tinde să emane din sine ceva opus lui în plan fizic şi să crească unitatea în planul informaţional pentru dezvoltarea sistemului. Mama care naşte un copil şi steaua care naşte planete fac unul şi acelaşi lucru. Emanarea fizică trebuie compensată prin unitatea spirituală. Viaţa pe pământ este o confirmare a procesului realizării unităţii noii planete cu Soarele. Sistemul solar tinde pe de o parte către o maximă diferenţiere fizică iar pe de altă parte către unitatea informaţională. Viaţa care a apărut pe Pământ s-a dezvoltai după aceleaşi legi. La nivel fizic are loc apariţia de noi specii, creşte diversitatea formelor iar la nivelul câmpurilor creşte gradul de unitate. Viaţa pe Pământ nu numai că a apărut ca un organism unitar şi continuă să existe ca un organism unitar, ci este dirijată de un sistem de autoreglare care apare la nivelul informaţional - energetic. Scopul acestui sistem este susţinerea corespondenţei dintre comportamentul părţii şi interesele întregului. Cu cât sunt mai mari posibilităţile energetice ale unei verigi, cu atât mai mult ea trebuie să fie orientată către centru. Dacă legătura cu centrul întârzie şi creşte autonomia verigilor, sistemul poate să piară. De aceea este inevitabilă pedepsirea verigilor care întrerup unitatea sistemului.

Comportamentul obiectului trebuie să corespundă structurilor informaţionale ale întregului organism. Dacă însă comportamentul fizic, emoţional şi informativ al obiectului diferă de programul instalat în câmpul informaţional al sistemului, atunci câmpul sistemului reacţionează atacând câmpul obiectului. Are loc deformarea câmpurilor obiectului cu introducerea unor programe de distrugere, adică întoarcerea la starea iniţială. Un asemenea obiect poate fi atât un organismindividual, cât şi un grup care încalcă legile unităţii. Vorbind în termeni medicali - sănătatea spiritului determină sănătatea corpului.

Câmpul informaţional este primordial în raport cu corpul şi îi determină soarta acestuia, caracterul şi starea fizică. Prin urmare se poate spune că principala condiţie a sănătăţii fizice o constituie cunoaşterea şi respectarea legilor câmpului informaţional al Universului, a legii întregului, a legilor Spiritului şi ale Dragostei.

Acum viteza tuturor proceselor pe Pământ a crescut într-atât, încât reclamă o neîntârziată adaptare fizică. Biogenosfera se schimbă cu rapiditate.

întrucât procesele informaţionale în Univers sunt primordiale în raport cu cele fizice, problemele adaptării fizice sunt legate în primul rând de influenţarea structurilor informaţionale, spirituale ale omului. Aşa se explică recrudescenţa magiei, ocultismului, practicilor yoga şi a diferitelor curente religioase. Oamenii salută cu entuziasm apariţia a câte unui nou „mesia" sau „guru" care le promit mântuirea şi un nou adevăr. Toţi aşteaptă soluţii de-a gata uitând de faptul că principala condiţie pentru renaştere este o muncă istovitoare a cărei esenţă îi este cunoscută omenirii din cele mai vechi timpuri; este vorba de tendinţa de a înţelege lumea înconjurătoare, de a cerceta legile ei şi de a avea un comportament corespunzător acestor legi.

Nivelul energetic al oamenilor în ultimii ani a crescut enorm. Ceea ce înainte se realiza în decursul mai multor ani, acum poate fi realizat în câteva luni. Posibilităţile omului au crescut aşa cum cresc, de pildă, posibilităţile biciclistului care se aşează în carlinga unui aVion. Dacă însă psihologia lui a rămas tot aceea a unui biciclist, şi nu a unui aviator, acestuia îi va fi greu să fructifice avantajul ce i s-a oferit.

Nivelurile psihologice ale omului obişnuit şi ale omului care are acces la influenţarea energetică a obiectelor vii şi nevii trebuie să se deosebească chiar şi mai mult.

Cercetările mele arată că se poate pricinui un rău naturii vii şi nevii nu numai prin acţiuni mecanice sau prin forţa emoţională  ci   chiar  şi   printr-un  gând  imprudent.   Urmărileinfluenţei negative cresc în progresie geometrică în cazul unor aptitudini bioenergetice ridicate ale omului. Influenţa informaţional-energetică asupra obiectelor vii şi nevii poate fi foarte periculoasă. Agresivitatea faţă de un om reprezintă un program de distrugere a tuturor rudelor şi copiilor săi. întrucât funcţionează mecanismul autoreglării, infleunţa negativă se reîntoarce împotriva agresorului şi a rudelor acestuia. Pregătirea psihologică a omului rămâne mult în urma posibilităţilor sale energetice, se poate spune că omenirea se- găseşte, de fapt, într-un regim de autodistrugere. Roadele acestui lucru deja ni se arată peste tot. Care-i cauza tragicei neconcordanţe dintre psihologia omului de azi şi realităţile lumii care-1 înconjoară? Psihologia omului contemporan al civilizaţiei occidentale (iar acesteia îi aparţine o mare parte a omenirii) este psihologia pragmatismului. Accentul ei principal cade nu pe acumularea informaţiei ci pe distrugerea acesteia. Prin urmare procesul ineficient, „nerentabil" al conştientizării, al creerii noilor structuri noţionale şi etice este eliminat din lanţul general. Procesului dificil şi de durată al căutărilor i se preferă reţetele de-a gata cu maximum de efect practic. Dacă analizăm calea dezvoltării oricărei religii, vom găsi peste tot următoarele etape de bază:

• conştientizarea, investigarea lumii în momentul curent,
  care are loc prin negarea mediului înconjurător, a dependenţei
  omului faţă de acesta, refuzul cooperării cu acesta;
• evidenţierea legilor dezvoltării şi crearea unui sistem
  comportamental în concordanţă cu aceste legi;

— aplicarea practică a cunoştinţelor obţinute anterior,
înainte acest proces se întindea pe parcursul secolelor şi

mileniilor şi de aceea în mod frecvent oamenii nu l-au putut conştientiza şi vedea în întregime, ca orbii din poveste care pipăiau un elefant încercând să-şi imagineze ce ar putea fi. Acum omenirea are şansa să vadă acest proces în toată unitatea sa.

în   prezent   în   căutările   spirituale   domină   procesul   de separare. Există orientări doar către prima treaptă - acumulareainformaţiei. Este o cale de evadare din realitate, de negare a civilizaţiei ca atare, de negare a următoarelor două trepte. Această cale o utilizează, de pildă, adepţii lui Krishna. O a doua orientare este îndreptată spre revenirea la principiile eticii, ale comportamentului corect. Sunt două curente religioase diferite. O a treia orientare vizează fructificarea rezultatelor practice, tăcând abstracţie de cunoaştere şi latura etică. Aceasta este magia şi vrăjitoria.

O transformare curioasă a înregistrat-o bioenergetica. începui prin elemente ale cunoaşterii şi ale eticii, acest curent, mai ales din momentul în care s-a pus problema onorariilor încasate, s-a degradat rapid şi acum este orientat, în special spre magie şi vrăjitorie. Este cât se poate de normal deoarece are loc o modelare rapidă a tuturor proceselor care permit să vezi „elefantul" în întregime, adică să vezi şi să conştientizezi procesele care au determinat starea de fapt actuală a omenirii şi problemele ce se ridică în faţa ei.

Principala condiţie de supravieţuire în momentul de faţă, bazată pe principiile dialectice, o reprezintă unirea a ceea ce înainte era imposibil de unit. Este vorba de renunţarea la cele pământeşti, intrarea în comuniune cu Cosmosul şi obţinerea informaţiei, transformarea ei în legi morale şi aplicarea lor practică la toate nivelurile.

„Nu poţi să-i slujeşti şi lui Dumnezeu şi lui Mamotr", spunea Iisus Hristos. Cu două milenii în urmă aceste două tendinţe contrarii erau ireconciliabile în decursul vieţii unui singur om. Acum lumea s-a schimbat, s-a schimbat şi viteza de oscilaţie a pendulului, fără ca oscilaţiile sale să se anihileze reciproc, adică trecerea substanţei şi informaţiei dintr-una în alta. Prin urmare putem vorbi despre faptul că omul căruia îi este hărăzit să supravieţuiască în următorii câţiva ani, trebuie să fie în acelaşi timp şi sfânt, şi un om obişnuit, şi un om de acţiune.

în conştiinţa fiecărui contemporan trebuie să existe două procese contrarii: renunţarea la lume, tendinţa spre Cosmos, sanctitatea şi fructificarea informaţiei obţinute, nişte acţiuni energetice, un ridicat pragmatism. Este vorba, de fapt, de unmod de a gândi care va determina structura fizică şi sufletească ;i omului nou. Astfel sanctitatea, renunţarea, cunoaşterea, fructificarea lor la nivelul gândurilor şi sentimentelor trebuie aplicate în structurile sociale şi tehnice. Cuplarea acestora nu trebuie să fie mecanică deoarece ar însemna ..oprirea pendulei" ci trebuie să fie un proces unic cu o desfăşurare consecventă pe cele trei trepte. Fiecare om trebuie să devină sfânt şi să se preocupe de ridicarea continuă a sanctităţii sale, de cunoaştere a lumii şi de comuniunea cu Universul şi de traducerea acestora în viaţa spirituală şi cea practică. Civilizaţia trebuie hrănită în permanenţă prin cultură. Prioritatea, în sistemul de valori, trebuie acordată sanctităţii şi nu pragmatismului deoarece Cosmosul este primordial iar civilizaţia este secundară.

Orice civilizaţie s-a menţinut pe umerii sfinţilor şi nu pe cei ai vrăjitorilor. Conform legendelor, în vechime oamenii ar ti avut un al treilea ochi. Ei aveau acces la informaţii primite pe cale supranaturală indiferent de distanţă şi timp. Mai târziu cel de-al treilea ochi s-a închis. Cauzele sunt necunoscute cu toate că ele sunt, probabil, simple: obţinerea cunoştinţelor primordiale este inadmisibilă fără respectarea normelor eticii. Iar fructificarea cunoştinţelor părea a nu fi legată în mod direct de etică. într-o anumită etapă nivelurile etic şi psihologic au rămas atât de în urmă faţă de posibilităţi, încât acest lucru a început să ameninţe existenţa civilizaţiei, de aceea închiderea celui de-al treilea ochi a constituit salvarea.

Din păcate majoritatea şcolilor contemporane de educaţie spirituală şi fizică elimină primele două trepte - cunoaşterea şi moralitatea. Parcurgerea acestor două trepte necesită cheltuirea a 95% din mijloacele şi timpul aferent şi nu dă dintr-o dată nişte rezultate palpabile. Practic multe şcoli merg pe o cale inversă fapt pentru care sfârşesc prin a se degenera.

Evoluţia organismelor vii are loc după următoarea schemă: la început are loc un proces foarte îndelungat de acumulare a cunoştinţelor şi numai după aceea fructificarea lor.

Pentru a supravieţui în momentul prezent, acumularea informaţiei trebuie corelată cu fructificarea ei, tară ca acestea să se distrugă una pe alta. Cu alte cuvinte, afaceristul, politicianul şi savantul trebuie să devină sfinţi. Problema eticii trebuie să devină capitală pentru aceştia. Deosebit de serios se pune această problemă în domeniul bioenergiei. încercările de utilizare a metodelor magiei sau ale vrăjitoriei în scopuri personale meschine se lovesc de cele mai înalte legi ale Universului. Rezultatul este, de regulă, tragic, deşi nu întotdeauna vizibil deoarece urmările apar încetul cu încetul şi nu întotdeauna omul face legătura între cauză şi efect. Fata care îi face farmece iubitului nici nu bănuieşte faptul că ea distruge psihicul, soarta şi fizicul viitorilor săi copii.

Tendinţa care acum s-a cristalizat destul de clar o reprezintă cultivarea aptitudinilor magice şi oculte în scopuri strict personale. Verigile sistemului nu mai acţionează în concordanţă cu interesele întregului sistem ceea ce reprezintă o ameninţare a distrugerii sale totale. Să ne amintim: triburile cu puternice tradiţii in domeniul magiei şi ocultismului şi-au stopat evoluţia până când. în cele din urmă, au dispărut.

La baza civilizaţiei actuale stau religiile mondiale, adică nişte sisteme care canalizează toate forţele omului spre formarea şi dezvoltarea structurilor spirituale fine care acţionează în direcţia salvării lumii. înţelegerea unităţii cu toată lumea şi a responsabilităţii pentru destinele oamenilor, pe care le dau religiile, i-a permis omului să simtă comunicarea cu copiii săi. cu părinţii săi şi cu toţi cei dragi lui, să fie conştient de răspunderea pe care o are pentru destinele urmaşilor săi. Avertismente indirecte privind plătirea păcatelor pământeşti de către copii sunt date în Biblie. Anume ruptura structurilor line ale câmpurilor care răspund de comuniunea cu părinţii, copiii, eu omul iubit, duce la boli din cele mai grave, la deformarea destinului şi personalităţii omului.

Religiile mondiale au fost preocupate de păstrarea acestor structuri şi de dezvoltarea acestora. Porunca iubirii chiar şi a duşmanilor are un sens profund din punctul de vedere al bioenergeticii. Ea blochează programul de distrugere a unui alt om şi implicit al autodistrugerii la nivelul câmpului din subconştient.   Omul   care   nu   a   făcut   cunoştinţă   cu   legileautoreglării, care nu ştie că ura sa poate deveni motivul unor grave boli ale sale sau ale copiilor săi, a fost bine apărat pe parcursul multor secole prin poruncile religioase de iubire şi binefacere care i-au păstrat sănătatea atât lui cât şi copiilor lui, asigurându-se în fapt dezvoltarea civilizaţiei. Sistemul autoreglării câmpurilor funcţionează automat. De aceea de cultură şi magie putea să se ocupe fără a-şi pricinui vreun rău, fără riscul de a plăti cu sănătatea copiilor săi sau că destrămarea personalităţii sale, numai omul care cunoştea şi respecta legile unităţii, legile Universului, omul cu nişte structuri spirituale superioare bine dezvoltate. La ceilalţi se constată degradarea structurilor etice, psihice şi spirituale. Ei se „înnegreau" şi decădeau. Cum însă înainte vreme acest proces decurgea cu mult mai lent ca acum. mulţi aveau impresia că magicianul „negru" este un fapt normal şi nu patologic.

Acum lipsa unui nivel spiritual corespunzător al multor bioenergeticieni care practică influenţa asupra nivelelor complexe duce la degenerarea mai întâi spirituală, apoi şi la cea fizică, atât a acestora, cât şi a rudelor lor. Ştim câteva cazuri în care pentru degradarea spirituală a bioenergeticienilor lipsiţi de moralitate au plătit copiii lor, rudele şi chiar prietenii apropiaţi şi discipolii. întrucât capacitatea energetică a structurilor spirituale este de sute şi chiar de mii de ori mai mare decât a celor fizice, degradarea spirituală se desfăşoară pe o perioadă îndelungată în mod mascat, nesesizabilă la exterior. Când începe decăderea fizică, încercările de tratament sunt blocate de structurile sufleteşti degradate. Prin aceasta se şi explică multiplele cazuri în care medicina nu poate fi de nici un folos. Mulţi naivi consideră că plătind o anumită sumă şi frecventând nişte cursuri, ei vor deveni magi şi vrăjitori. însă în tainele acestei ştiinţe, spre deosebire de altele, pot pătrunde doar foarte puţini, doar oamenii cu o formă suficient de curată, cu nişte structuri spirituale dezvoltate, cu gândire strategică, cu bunătate sufletească şi o uriaşă capacitate do autodiseiplmare. Dacă analizăm tehnicile oculte şi magice, vom obsei ■. ..li in acestea are importanţă nu un annum se; ,'c inc:, ie, ci calităţile individuale ale Maestrului siale discipolului său. Tendinţa multor bioenergeticieni de a obţine accesul la nişte posibilităţi mai ridicate, sărind peste treapta chinuitoare a perfecţionării spirituale, poate avea un sfârşit deplorabil. întrucât soarta omului, caracterul şi starea fizică a trupului este determinată de structurile câmpurilor, o acţiune insuficient de bine gândită în acest domeniu poate aduce prejudicii întregii omeniri.

Subconştientul omului a fost întotdeauna foarte bine protejat. Procesul pătrunderii în subconştient a fost lent. cu o exorcizare firească a programelor negative cu ajutorul eticii societăţii şi al sistemelor de apărare religioasă.

Psihanaliştii diverselor şcoli psihoterapeutice au început să asalteze subconştientul omului şi, ca urmare, în ultimele decenii, acest proces a căpătat proporţii nemaivăzute. în acest fel are loc un amestec grosolan şi o influentă puternică a structurilor câmpurilor fără o suficientă studiere a rezultatelor îndepărtate ale acestor intervenţii. De regulă, pe cercetători îi interesează mai puţin ce reprezintă subconştientul şi în ce mod reacţionează el la intervenţii. Pentru ei au importanţă doar rezultatele concrete, imediate şi nu înţelegerea profundă a proceselor care determină sănătatea şi destinul omului şi a rudelor sale.

Lipsa unei gândiri strategice în domeniul bionergiei. preferinţa pentru procedeele tactice eu le-aş compara cu acţiunile şoferului care foloseşte timpul rezervat asimilării regulilor de circulaţie pentru mărirea puterii motorului. E drept că pare eficient, însă rezultatul este absolut imprevizibil şi riscant.

Vreau să mă opresc mai în detaliu asupra modalităţilor de apărare. Necunoaşterea faptului că asupra omului se poate acţiona prin bioenergie mult timp a servit drept un mijloc de. apărare. Oamenii de ştiinţă au cunoscut acest lucru şi au creat şcoli ermetice pentru studierea bioenergiei. Un sistem excelent de apărare l-au constituit doctrinele etico-religioase care propovăduiau binele nu numai în ceea ce priveşte faptele, dar şi în ceea ce priveşte trăirile emoţionale şi chiar gândurile. Oricât ar părea de hilar, un rol uriaş în această apărare 1-a jucat ştiinţa care  respingea  pe  faţă bionergelica,  posibilitatea  influenţării bioenergetice sau informaţionale asupra omului. Existau şi mecanisme de protecţie socială faţă de cei care se ocupau prea activ de magie şi vrăjitorie. Acum toate sistemele de. blocare sunt demolate şi creierul rămâne tară gardă. Asaltarea subconştientului care este răspunzător de procesele fiziologice şi psihologice din organism a fost iniţiată încă în secolul trecut. Acum acest asalt din întâmplător a devenit intenţionat. Medicii psihiatri, bioenergeticienii, vrăjitorii, hipnotiştii intervin grosolan în subconştient orientându-se către efectul exterior. r,-zoi van a adesea nişte probleme practice. Acest lucru se .'■•uc-tu^i':-. o ..oiidui unei iciaie necunoaşteri a ceea ce reprezintă acest subconştient, care sunt legile care îl guvernează.

Cercetările pe care le-am întreprins demonstrează ca subconştientul şi biocâmpul sunt unul şi acelaşi lucru şi orice influenţare a structurilor biocâmpului reprezintă o influenţare a subconştientului asupra tuturor sistemelor de autoreglare fiziologică şi psihică. Pe cercetătorii - practicieni îi interesează doar profunzimea pătrunderii în subconştient şi în procesele autoreglării. Iar pentru o mai mare putere a acţiunii se poate folosi chiar o anumită aparatură. Bioenergetica a fost transformată în ştiinţa influenţării practice a omului. Nimeni nu se gândeşte însă la faptul că, vindecând trupul, noi putem prejudicia sufletul, că boala este o apărare, un blocaj al unui comportament incorect şi al neînţelegerii lumii înconjurătoare şi că bioenergeticianul trebuie, mai înainte de toate, să găsească motivele bolii, să-1 ajute pe bolnav să înţeleagă şi să evite pe viitor greşelile comise. Orientarea mioapă a bioenergeticii doar spre parametri fizici nu-i altceva decât lichidarea treptelor cunoaşterii şi eticii în favoarea rezultatelor de moment. Omul care consideră că îl vor salva pastilele sau procedeele vrăjitoreşti este deja bolnav. Principalul mod de apărare împotriva bolilor îl constituie respectarea înaltelor legi ale eticii.

Când natura a urmat calea protecţiei fizice, de pildă, mărirea gravităţii dinozaurilor sau dotarea ţestoaselor cu carapace, evoluţia lor s-a oprit. Au supravieţuit cei mai puţin protejaţi fizic şi mai bine protejaţi spiritual, cei care erau pregătiţi să-şi modifice structura psihică, comportamentul, în concordanţă cu procesele care aveau loc pe Pământ. Etica, în trecut un lux şi o necesitate în prezent, este singura condiţie de supravieţuire în viitor. Oamenii care se gândesc numai la sănătatea fizică, într-un viitor apropiat pot avea soarta dinozaurilor.