INTRODUCERE
A fi zen înseamnă a accede la o seninătate pierdută, într-o lume în care aparenţa şi câştigul au devenit motoare mult mai importante decât starea de bine din interior.
Civilizaţiile occidentale au separat dintotdeauna sănătatea corpului de cea a spiritului. Corpul este o maşinărie pe care o dorim ascultătoare, trebuie să tacă şi să funcţioneze. Pentru maeştrii zen, seninătatea se obţine printr-o armonie între corp şi spirit; a-l stăpâni pe primul înseamnă a-l pune în armonie cu cel de-al doilea.
Trăim vremuri în care alergăm mereu: tot mai multă muncă pentru câştiguri mai mari, pentru a cumpăra mai multe obiecte. Ne vindem libertatea şi liniştea în speranţa unei stări de bine amânate fără încetare pentru ziua de mâine. Şi dacă ne-am aşeza o secundă pentru a opri infernala maşină? A rămâne zen înseamnă a modifica infim obiceiurile zilnice şi, în acelaşi timp, a vedea lumea în mod diferit, a privi în interior şi a ne zâmbi nouă înşine.
Bineînţeles, nu ne vom refugia cu toţii într-o mănăstire budistă pe vârful unui munte pustiu. Dar pentru a deveni şi a rămâne zen nu este necesar să alungăm totul din jur: cu câteva mici nimicuri, puţin timp, singurătate, respiraţie, o ceaşcă de ceai sau un moment de reflecţie, este posibil să ne transformăm viaţa şi să percepem altfel fiecare moment.
în această carte sunt prezentate o mulţime de căi, în speranţa că fiecare va extrage din paginile ci plăcerea de a găsi noi resurse şi de a descoperi în sine căi noi.
A rămâne zen nu înseamnă neapărat a petrece ziua meditând, departe de ceilalţi, sau a vă consacra tot timpul unor exerciţii complicate. Câteva minute sunt de ajuns pentru a vă permite să vă regăsiţi seninătatea uitată.
Sfaturile reunite în această carte nu sunt menite să înlocuiască sfatul unui terapeut. Nu ezitaţi să consultaţi medicul şi nu practicaţi niciun exerciţiu de gimnastică fără avizul său dacă aveţi o constituţie fragilă.
Dacă vă simţiţi deprimat sau profund descurajat, dacă aveţi adesea gânduri negre, nu ezitaţi să consultaţi un psihoterapeut. Zen în 10 minute nu are ambiţia de a înlocui cuvântul şi diagnosticul unui specialist.
ÎN CORPUL
DUMNEAVOASTRĂ
ÎNVĂŢAŢI SĂ VĂ ASCULTAŢI CORPUL
Corpul vă vorbeşte, ascultaţi-l!
Am „un nod în gât“, „sunt sătul până peste cap“, „mi s-a făcut rău de la stomac“… Expresiile care ne fac corpul să vorbească nu ne lipsesc. El se exprimă, şi totuşi, în majoritatea timpului, nu-l ascultăm. Punem prea des aceste simptome pe seama oboselii. Dar dacă ne-am opri o clipă pentru a da atenţie lucrurilor pe care ni le spune corpul nostru am fi surprinşi de ceea ce ne învaţă despre noi.
Aveţi adesea dureri în gât? Aţi avea de spus ceva ce nu puteţi formula? Aveţi dureri de spate? Orarul dumneavoastră este prea încărcat? Vă simţiţi balonat?!
Cu toţii avem mici dureri care ne strică uneori cheful de viaţă. Afle, mâncărimi, dureri cronice. Consultaţi un medic. Dacă nu descoperă nimic grav, puteţi decide să „clasaţi afacerea fără urmări11 şi să suportaţi micile neplăceri. Aţi pus totul pe seama… stresului. Şi atât? Tulburarea se află încă acolo. Lăsaţi-o să se exprime.
MICĂ PLIMBARE PE PROPRIUL CORP
» Pentru a învăţa să-l ascultaţi, amuzaţi-vă imaginându-vă că faceţi o plimbare pe corpul dumneavoastră în timp ce staţi întins. Imaginaţi-vă că sunteţi o buburuză sau un fluture şi aşezaţi-vă pe el. Vă simţiţi degetul ccl mare de la picior? Scobitura genunchilor? —
» Treceţi apoi în interiorul corpului, încercând să acţionaţi grupe mici de muşchi: de exemplu, încordaţi doar partea stângă a corpului sau încercaţi să vă „contractaţi’1 abdomenul între cele două părţi ale cutiei toracice.
REMONTAŢI-VĂ COLOANA CA Şi CÂND AŢI ÎNTOARCE UN CEAS
»Osteopaţii lucrează pe baza acestei cunoştinţe ancestrale: coloana nu este doar o arhitectură osoasă. Pe ca se grefează esenţialul vieţii noastre: porţiunea dintre prima şi cea de-a patra vertebră corespunde inimii, cea dintre a patra şi a opta, stomacului, cea dintre a opta şi a unsprezecea, ficatului, zonei lombare îi corespund uterul şi rectul. Vă doare spatele? Suferiţi probabil de o altă durere, interioară, căci organele noastre apasă pe coloană şi o obosesc. Un osteopat poate explica acest lucru.
; Pentru a vă destinde şi a vă „remonta” coloana, ghemuiţi-vă pe vine. Apoi reveniţi foarte încet, având grijă să vă întindeţi coloana, vertebră cu vertebră.
Acest exerciţiu este relaxant în i special dimineaţa, imediat după ce vă treziţi.
»Luaţi o foaie de hârtie şi notaţi tară să vă gândiţi tot ce vă evocă durerile de care suferiţi.
Află… dificultatea de a vorbi… îmi apare adesea atunci când am întâlnire cu…
» Limbajul corpului nu poate fi stăpânit de la prima încercare. Repetaţi operaţia în mod regulat, pentru a învăţa să ascultaţi ce vă spune corpui. Notaţi într-un carnet momentele în care vă simţiţi mai bine şi pe cele În care durerea revine. În câteva săptămâni, limbajul corpului ar trebui să se dezvăluie. Din enigmatic, va deveni limpede. Simplul fapt de a fi înţeles îl face uneori să tacă până la urmă. Simplul fapt că ţineţi cont de momentele în care corpul e într-o stare proastă vă va ajuta, încetul cu încetul, să învăţaţi să evitaţi momentele şi situaţiile în care nu vă simţiţi bine.
» Nu ezitaţi să reveniţi puţin în trecut. Căderea părului, de exemplu, poate fi consecinţa unei stări de anxietate. Însă un fir de păr care moare are nevoie de mai mult de trei luni pentru a cădea. Trebuie deci să reveniţi la acea perioadă, pentru a înţelege ce a resimţit corpul dumneavoastră atunci.
Mai degrabă să preveniţi decât să trataţi jp; |
Corpul nostru nu este o maşină. Or noi îl luăm în considerare adesea chiar mai puţin decât pe propria maşină, pe care ne gândim să o alimentăm cu ulei şi benzină ca să funcţioneze, li cerem corpului să continue să funcţioneze pe când noi nu-i oferim minimumul vital ca să rămână zen şi într-o stare de sănătate bună.
De exemplu vă doare capul deseori: prea multă muncă, nopţi scurtate, există numeroase motive. Dar aveţi întotdeauna la dumneavoastră o pilulă magică pentru a potoli durerea. Cu această pilulă faceţi să dispară partea vizibilă a aisbergului. Toţi homeopaţii sunt de părere că, dacă un simptom este stins cu un medicament, focul mocneşte în continuare şi va reapărea în altă parte, mai târziu, amplificat, mai dureros, mai grav.
Pentru a fi zen trebuie să ascultaţi aceste simptome care sunt tot atâtea semnale luminoase pentru a vă ghida către seninătate.
Prevenirea este o practică obişnuită în China, în aceasta constă principala diferenţă dintre medicina noastră şi medicina lor. În China, un medic care are mulţi pacienţi bolnavi este un medic prost. Căci un medic bun este atent la cele mai mici simptome şi ştie să prevină mai degrabă decât să trateze. În Occident, filosofia noastră este diferită: mergem la medic atunci când suntem bolnavi şi aşteptăm medicamentul care să ne vindece. Căutăm înainte de toate să scăpăm de durere, de ceea ce ne deranjează. Foarte adesea, pentru cele mai mici dureri, precum eczemele, durerile abdominale sau de cap, dacă medicii nu au găsit nimic grav urmăm tratamentul indicat şi totul funcţionează în timpul tratamentului. Însă de îndată ce renunţăm la el simptomele revin…
O durere de cap poate să ne strice ziua. Cum să rămânem zen când simţim că o arsură la stomac ne va otrăvi seara?
STOP! îi cerem corpului să facă performanţă în fiecare zi, fără să ne oprim o clipă să-l ascultăm.
DOUĂ REGULI DE AUR
» De urmat clacă corpul dumneavoastră nu mai vrea să funcţioneze bine. Pentru a preveni mai degrabă decât a trata:
- Odihniţi-vă atunci când sunteţi obosit. Nu vă gândiţi că veţi lua o aspirină luni dimineaţă, culeaţi-vă mai devreme duminică seară.
Ascultaţi-vă! Dacă făcând zece ore de sport pe săptămână vă dor articulaţiile, luaţi-o mai uşor! Dacă şampania vă dă o stare de mahmureală… încercaţi altă băutură!
ÎNVĂŢAŢI SĂ VĂ AUTOANALIZAŢI NEVOILE
» Aveţi dureri inexplicabile de stomac. După ce aţi consultat medicul, dacă nu a găsit nimic grav, v-a prescris fără îndoială un pansament gastric. Aşa cum indică numele lui, pansamentul calmează, însă dacă rana rămâne deschisă sub pansament, n-o vindecaţi, ci doar calmaţi durerea.
» Sunteţi ce! mai bun medic al corpului dumneavoastră, căci sunteţi cel mai în măsură să ştiţi ce simte! Efectuaţi pe cont propriu mici teste alimentare: dacă digeraţi prost masa de prânz, notaţi într-un carnet timp de o săptămână ce mâncaţi în fiecare zi. Notaţi de asemenea ce aţi simţit. Dureri, balonări. Notaţi momentele din zi care au reprezentat o sursă de stres: o reuniune, o luare de cuvânt în public ctc. După o săptămână alegeţi să înlăturaţi un aliment pe care aveţi obiceiul să-l consumaţi zilnic cafeaua, produsele lactate, fructele la sfârşitul mesei şi notaţi schimbările. Dacă nu apare niciuna, reintroduceţi alimentul.
«Această autoanaliză alimentară, recomandată de terapeuţii nutriţionişti, vă ajută să descoperiţi alimentele potrivite organismului dumneavoastră şi pe cele pe care trebuie să le evitaţi. Această metodă nu prezintă niciun pericol, însă poate dura mai multe săptămâni. Fiţi răbdător şi atent la fiecare simptom: un aliment pe care nu-l toleraţi la micul dejun poate provoca o balonare la ora 14, în timp ce dumneavoastră incriminaţi masa de prânz!
A fi zen contrazicând „ceasul intern11 este complet imposibil, liste ca şi cum aţi trăi în permanenţă în decalaj orar. Veţi alerga toată ziua, însoţit de oboseală, fără să apreciaţi niciun moment al zilei.
Oamenii de ştiinţă au constatat de multă vreme că ne este mai greu să ne trezim iama, când lumina este mai slabă. Însă viaţa actuală merge total împotriva vechilor ritmuri. Vara era dedicată lungilor zile de muncă la câmp, iar iarna, după ce stăteau de veghe, strămoşii noştri mergeau la culcare odată cu găinile!
Astăzi, ne odihnim mai ales vara, şi iama începem să muncim înainte să se facă ziuă! Desigur, nu putem trăi împotriva curentului, însă putem totuşi învăţa să ne cunoaştem mai bine bioritmurile. O activitate potrivită intr-un moment potrivit al zilei înseamnă seninătate şi plăcere.. ■ „_
Studiul bioritmurilor se bazează pe;
constatarea ca, în univers, totul este \
ritm: ciclul lunii, ciclul anotimpurilor, ciclul femeii.
în funcţie de data naşterii, bioritmia calculează fluctuaţiile energiei dumneavoastră pe parcursul întregii vieţi şi vă oferă informaţii cu privire la forma fizică, emoţională şi intelectuală, în Japonia, unde studiul bioritmurilor este considerat în mod real o ştiinţă, numeroase întreprinderi au adoptat această analiză pentru a vă planifica treburile. Nu sunteţi într-o zi fastă? Rămâneţi acasă. Este o lună în care sunteţi în formă? Munciţi de două ori mai mult. Aceste întreprinderi au constatat o scădere a erorilor informatice şi a accidentelor. Studiul bioritmurilor este utilizat de asemenea de numeroşi sportivi de performanţă.
Calculul bioritmurilor în funcţie de vârstă şi de data naşterii este destul de complex.
Pentru a le defini la scara întregii vieţi, există numeroase site-uri gratuite pe Internet. Atenţie totuşi la site-urile mai puţin serioase care se ocupă cu prezicerea viitorului. Puteţi consulta cartea lui Patrick Debarbieux, ABC des biorythmes (Ed. Jacques Grancher, 1999).
ORELE ZEN
» Pe parcursul celor 24 de ore ale zilei, corpul nostru are propriul său ritm. A-l contrazice este o sursă de stres.
>
Capacitatea noastră de atenţie şi de concentrare începe să crească de îndată ce ne trezim, pentru a atinge un vârf la ora 11. Apoi scade până la ora 14 şi urcă apoi la un nou vârf spre sfârşitul după-amiezii.
» Insă la scara unei ore corpul îşi impune, de asemenea, propriul ritm, care se modifică la aproximativ 90 de minute. Atenţia noastră se află în punctul maxim după 25 de minute în timpul unei activităţi. Apoi scade încetul cu încetul. Oboseala începe să se facă simţită după 75 de minute. De ce să nu facem o pauză în acel moment? Este, deloc întâmplător, şi una dintre regulile pentru siguranţa rutieră!
CĂTRE DESCOPERIREA CEASULUI DUMNEAVOASTRĂ INTERN
» Fiecare fiinţă umană are ritmul său personal, astfel că şi dumneavoastră trebuie să vă descoperiţi ritmul propriu. De exemplu, puteţi fi mai mult sau mai puţin sensibil la schimbările de anotimp, la nevoia de odihnă din jurul orei 14.
începeţi prin a vă studia ciclul somnului notând zilele în care vă simţiţi odihnit şi orele la care vă treziţi. Somn lent, somn paradoxal, un ciclu de somn durează în medie 90 de minute. Este mai bine uneori să vă treziţi cu jumătate de oră mai devreme şi să nu intraţi într-un nou ciclu.[1]
Nuc timp? Nu e bine să vorbeşti despre asta? Este o ruşine? în Japonia, siesta este general acceptată, şi japonezii nu sunt chiar renumiţi pentru trândăvia lor.
Ştiaţi că în secolul al XlX-lea se muncea mult mai puţin decât astăzi? Lipsa electricităţii şi a încălzirii îi făcea pe oameni să meargă mai devreme, la culcare. Nu erau deloc grăbiţi.
Către ora 14, ceasul biologic ne infonnează că ar trebui să ne odihnim puţin. De ce să nu-l ascultăm? La birou, să nu vă fie ruşine să vă anunţaţi intenţiile: închideţi ochii câteva momente, în jur de ora 14, pentru a fi mai performant. Este o pauză ca oricare alta. Pentru reîncărcarea bateriilor sunt suficiente câteva minute.
SIESTA CU OCHII DESCHIŞI
» Vă este chiar imposibil să închideţi puţin ochii la locul de mutică? Practicaţi siesta trează. Ţineţi în faţă un document şi fixaţi cu privirea primele rânduri fără să vă mişcaţi. Vederea vi se va înceţoşa încetul cu încetul. Vă veţi simţi cu capul în nori. Dacă rămâneţi perfect imobil în această poziţie, corpul şi spiritul se vor odihni. Ieşiţi uşor din toropeală întinzând braţele şi respirând adânc.
SIESTELE-FULGER
Dacă aveţi posibilitatea, întindeţi-vă 10 minute, fără să vă acoperiţi. Temperatura corpului va scădea. Vă va trezi o uşoară senzaţie de frig!
Însuşiţi-vă lentoarea.
încetiniţi!
Suntem dependenţi de viteză: agende încărcate, săptămâni pline, weekcnduri-maraton… Şi dacă am încetini? Avem nevoie de momente libere pentru a ne acorda timp să respirăm, să ne regăsim.
» Să începem ziua tară urgenţe. Foarte puţine lucruri sunt cu adevărat grave şi urgente. Confundăm adesea „urgent“ şi „grav“: un copil bolnav, un accident sunt evenimente grave, care din fericire nu apar în fiecare zi. Restul este,. Urgent“, doar urgent. Chiar aşa de urgent? Stop! Să încetăm să alergăm! Alergăm pe scări, ne precipităm în maşină, facem duş în viteză. Pentru a câştiga câteva minute într-o zi. Sunt de atât de preţioase încât să vă împiedice să respiraţi?
» Să încetăm să facem mai multe lucruri deodată: le pregătiţi copiilor micul dejun în timp ce goliţi maşina de spălat vase. De ce să nu beţi în linişte o ceaşcă de ceai cu ei? Doar pentru plăcerea de a vă aşeza şi a discuta, de a împărtăşi un moment de răgaz?
» Să ne oferim timp pentru a căuta seninătatea. Aceasta nu se poate cumpăra de la distribuitorul automat. Vine încet la noi şi impregnează fiecare moment al zilei.
» Pentru a rămâne zen, să apreciem momentele care vor veni şi să le uităm pe acelea care se risipesc. În majoritatea timpului, ceasul nu ne ajută să citim ora, ci ne este indispensabil pentru „a calcula cât timp mai avem“. De aceea ne dă o stare permanentă de stres.
Trucuri pentru a uita de ceas
» Lăsaţi-l pe noptieră. Vă veţi simţi debusolat, însă veţi observa că există o mie şi una de modalităţi de a afla cât este ora pe parcursul zilei: pe stradă, după lumina zilei, pe telefon, pe calculator, ora este pretutindeni.
» > Vă veţi da seama de asemenea că sunteţi capabil să îndepliniţi sarcinile zilnice fără ca ceasul să vă amintească fără încetare că „pierdeţi timp”. Astfel, nu mai alergaţi după timp, ci îl savuraţi.
» Pentru ca timpul să devină o plăcere, şi nu o pierdere, inventaţi ritualuri pe care le iubiţi: un clopoţel cu sunet plăcut care să le anunţe copiilor ora mesei (în plus nu va mai trebui să ţipaţi pentru a-i chema), un nume pentru fiecare oră: ora 8, „stare de bine sub duş”, ora 16, „ora ceaiului”, ora 10, „pauza mea personală pentru telefon”, ora 14,
„momentul meu de respiro”.
«Cum să vă încetiniţi gesturile
» Gesturile mecanice pe care le efectuăm zilnic sunt adesea crispate. A vă destinde înseamnă a încetini şi a lungi mişcarea: dacă urcaţi scările în grabă, încordat, şi obosiţi repede, încercaţi să întindeţi încet tendonu! lui Ahile punând vârful picioarelor pe fiecare treaptă.
» Asociaţi mişcările cele mai obişnuite, banale şi laborioase, cu o mică plăcere personală: atunci când trebuie să faceţi patul, încheiaţi activitatea parfumând pernele înainte de a aranja cearşafurile; respiraţi adânc atunci când deschideţi jaluzelele, priviţi în depărtare venirea zorilor.
Este acelaşi principiu ca în cazul dopajului: îi infuzăm organismului o substanţă pentru a-l exploata la maximum, fără să ţinem cont de oboseală. Cafea, ţigări, zahăr, suplimente cumpărate de la farmacie, absorbim aceste substanţe care ne ajută să facem faţă. Însă ele nu ne ajută să rămânem zen. Atunci când oboseala se face simţită, cum din punct de vedere psihologic suntem programaţi să nu ne oprim niciodată, corpul nostru caută ajutor. Cofeina ne „energizează“ pentru o oră. Ţigara ne trezeşte pentru jumătate de oră. Zahărul ne dă o energie care se consumă rapid în sânge. Ne simţim mai bine. Însă efectul este limitat în timp, şi oboseala revine, mai puternică. Ce este de făcut? Bem încă o ceaşcă de cafea, fumăm încă o ţigară, ronţăim un baton de ciocolată. Şi aşa mai departe. Fumând o ţigară ne vine să fumăm încă una, zahărul cerc zahăr, cafeaua creează în continuare nevoia de cofeină.
Urmaţi-vă ritmul şi înlocuiţi excitanţii cu pauze. Dacă v-aţi culcat la ora 3 dimineaţa în ajun, fiţi indulgent cu corpul dumneavoastră. Aveţi un ritm lent, este normal, mâine veţi fi mai performant după o noapte de somn bun!
CEAI SAU CAFEA?
» Ceaiul şi cafeaua au la bază o substanţă excitantă: cofeina.
» Insă compoziţia ceaiului este puţin diferită. Mai întâi, o ceaşcă de ceai conţine de două-troi ori mai puţină cofeină decât o ceaşcă de cafea, în plus, prezenţa polifenolilor în ceai modifică semnificativ acţiunea
i nl’einei, încetinind răspândirea ei în corp. Cofeina din cafea poate să genereze o stare de agitaţie sau să dea palpitaţii, deoarece este activă în plinătatea de oră care urmează absorbţiei. Cofeina din ceai are nevoie de patru-cinci ore să se răspândească în sânge. De aceea se spune adesea că ceaiul stimulează, dar nu excită.
» Pe de altă parte, un studiu al Universităţii Surrey din Marea Brilunie a demonstrat efectul antistres al ceaiului: acesta încălzeşte corpul m mod durabil, provocând o creştere a temperaturii pielii. Mâinile umede şi reci sunt adesea dovada stării de stres: ceaiul vă poate ajuta să rămâneţi zen!
UN CEAI FĂRĂ TEINĂ
» Dacă preparaţi un ceai fară teină, turnaţi apa fierbinte în ceainic, aşteptaţi câteva minute şi aruncaţi prima infuzie. Cea de-a doua nu va mai conţine teină.
» în ce priveşte cafeaua, nu depăşiţi cinci ceşti pe zi.
Acordaţi-i răgaz organismului încă o zi lungă, în care nu prea v-aţi gândit la dumneavoastră. La prânz aţi înfulecat un sendviş în viteză, aţi băut cafea toată după-amiaza ca să nu adormiţi în faţa calculatorului şi aţi alergat să prindeţi autobuzul. O zi zen perfectă!
» O seară pe săptămână, sau mai bine un weekend din când în când, gândiţi-vă la dumneavoastră şi la această maşină care vă serveşte toată ziua: corpul dumneavoastră. Întoarceţi-vă devreme acasă şi decuplaţi telefonulStingeţi radioul, televizorul.
Nu deschideţi corespondenţa: puneţi o barieră între dumneavoastră şi lumea exterioară.
» Pregătiţi-vă o masă uşoară, o supă, un fruct: un meniu de convalescent. Evitaţi dulciurile, excitanţii. Lăsaţi organismul să se odihnească.
» întins pe pat, acordaţi-vă timp să respiraţi adânc timp de 5 minute. Inspiraţi, biocaţi-vă o clipă respiraţia, expiraţi adânc. Apoi goliţj-vă mintea. Cum anume? Fixaţi un obiect plăcut: o floare, un tablou, un bibelou. Încercaţi să vă gândiţi doar Ia el timp de 5 minute. Descrieţi-l în minte, detaliaţi-i culorile. Vă simţiţi liniştit?
Perfect!
Este ora… 9 seara, acum puteţi merge… la culcare!
» întins pe spate sau ghemuit, masaţi-vă încet fruntea, dinspre nas spre tâmple. Sprijiniţi-vă cotul pe o pernă, ca să nu fie încordat.
» înainte de masă, beţi un suc de lămâie cu puţină apă caldă.
» De asemenea, puteţi să beţi un pahar mare din crema de legume pe care aţi preparat-o pentru supă.
Adesea se consideră că „este utiD să faci sport. De altfel, acesta este motivul pentru care sălile de spoit sunt pline începând cu luna aprilie: vrem să ne tonifiem muşchii înaintea verii, ca să arătăm bine în costum de baie.
Practicăm un sport pentru… a slăbi, pentru… a ne întreţine, pentru… competiţie. Şi plăcerea în toate acestea? Resimţim un dezgust extrem în faţa celor 30 de minute de alergat pe care ni Ic impunem în fiecare duminică dimineaţa. Dacă nu există plăcere, abandonăm repede această activitate de corvoadă!
Sportul ne-a intrat în obiceiuri deoarece ne mişcăm din ce în ce mai puţin. Este adevărat că altădată, atunci când mergeam să cumpărăm pâine pe jos sau când plecam cu bicicleta să vizităm o prietenă din satul vecin, nu vorbeam de sport. Şi totuşi, ne mişcăm, nE aeriseam, aveam timp.
Astăzi, între maşină şi calculator, corpul are de fapt puţine ocazii de a se exprima. Dar între un veritabil program de competiţie obositor şi stresant şi o stare de bine legată de o activitate fizică este o diferenţă enormă.
Este mai bine să avem o activitate regulată şi moderată decât să facem sport în exces două luni pe an. Găsiţi un orar care să vă convină, un loc care să nu fie prea departe de casă, pentru a nu adăuga stresul transportului. Tmpuneţi-vă ritmul la birou: nu spuneţi în niciun caz că plecaţi mai devreme pentru şedinţa de relaxare săptămânală! S-ar crede că nu este atât de important şi există mari şanse să vi se impună un dosar urgent în ultimul moment. Găsiţi un pretext imparabil: trebuie să luaţi copilul de la doică, aveţi o programare la medic pentru un tratament regulat.
GĂSIŢI SPORTUL CARE VĂ CONVINE
» Da, un spori, dar care? Pentru a găsi activitatea fizică care vă place, nu plecaţi de la obiectiv. Dacă alegeţi aerobicul pentru a slăbi, deşi aveţi oroare de sporturile intense, vă veţi impune o activitate şi un stres suplimentare şi veţi abandona destul de repede.
» Plecaţi de la senzaţii care vă plac: apa, prospeţimea, să vă întingeţi ca o pisică, să vă eliberaţi de energie. Inventariaţi sporturile care corespund acestor senzaţii. Apoi faceţi un test. Numeroase săli propun un prim curs gratuit. Este ideal pentru a testa la faţa locului!
[1] Luaţi în scamă şi orele în care aţi fost mulţumit de munca dumneavoastră, pentru că eraţi foarte concentrat, pentru că nu v-aţi risipit forţele. Notaţi timpul pc care l-aţi consacrat acelei activităţi. Tn măsura în care se poate, încercaţi în zilele următoare să vă organizaţi programul în funcţie dc aceste observaţii şi faceţi pauze în momentele în care simţiţi că vă copleşeşte oboseala. Nu ezitaţi să închideţi ochii câteva momente, să vă preparaţi o băutură caldă sau să respiraţi câteva minute la fereastră.
