Regele Vant si copiii imparatului poveste populara
A fost odata un imparat care avea doi copii: un baiat chipes ca un soare si o fata gingasa ca luceafarul de dimineata.
Intr-o zi, cand imparatul iesi cu odraslele la plimbare, o pala de vant ii lua copila.
Imparatul o cauta incoace si-ncolo, dar de nicaieri nu-i venea nicio veste buna.
In cele din urma, baiatul ii spuse:
- Tata, am sa plec chiar eu in lume sa-mi caut sora.
Tot mergand el asa, ajunse langa un lac mare, de unde isi ia zborul un stol de rate salbatice. Flacaul isi ridica pusca, dar rata ii striga:
- Hei, nu trage! Poate ti-oi fi si eu de folos vreodata. Stiu ca-ti cauti sora, ea traieste in castelul Regelui Vant.
Dupa un timp, se impiedica de un furnicar si vru sa-l imprastie. Din furnicar, iesi o furnica zburatoare, care-i spuse:
- Nu ne strica casa, draga prietene, poate iti vom fi si noi de folos vreodata.
Tanarul nu se atinse de furnicar si merse mai departe, impiedicandu-se de o buturuga. Cand vru s-o taie, dintr-o scorbura, iesi regina albinelor, rugandu-l:
- Nu sparge buturuga asta prietene, ca poate te-om ajuta si noi vreodata.
Flacaul isi vazu de drum.
La marginea unui crang, vazu o stanca inalta, unde se zarea castelul Regelui Vant.
Urca, batu la poarta, dar nu-i raspunse nimeni. Intra, strabatu o incapare larga si il gasi pe Regele Vant.
- Buna ziua ! zise Regele Vant.
- Am venit sa-mi iau sora.
- Bine, dar trebuie sa-mi dovedesti ca meriti. Il duse la malul marii, isi scoase inelul din deget si-l arunca in valuri.
- daca pana dimineata vei reusi sa-mi gasesti inelul, vom mai vorbi despre sora ta. Plimbandu-se de-a lungul tarmului, tanarul intalni rata salbatica care i se opri la picioare si-i spuse:
- Nu te mai necaji, ti-am promis sa te ajut! Iti voi aduce inelul.
Dimineata, inelul sclipea pe degetul tanarului.Regele Vant, vazand ca printul i-a adus inelul, l-a pus la o noua incercare: sa stranga semintele de mac risipite.Tanarului ii veni in ajutor furnica zburatoare, care aduna toate semintele de mac risipite.
Regele Vant se incrunta si-l conduse pe print intr-o sala mare, de unde trebuia sa-si recunoasca sora din cele douasprezece tinere, care semanau intre ele ca stropii de ploaie si suradeau, spunandu-i:
- Bine ai venit, fratioare!
Tanarul privea nedumerit, cand la una, cand la alta, nestiind ce sa creada.
Dintr-o data, Regina Albinelor ii zumzai la ureche, spunandu-i care este sora lui.
Printul se apropie de fata si-i spuse Regelui Vant:
- Ea mi-e sora.
Incruntandu-si sprancenele, Regele Vant mormai:
- Bine, bine, puteti sa plecati.
Printul si printesa se grabira sa ajunga acasa, unde imparatul ii imbratisa fericit ca-si regasise copiii.