Calităţile tămăduitoare ale plantei sunt cunoscute de secole. „Egiptenii îl foloseau în procesul de mumificare. Medicii greci şi, mai târziu, cei romani îl recomandau frecvent contra bolilor digestive şi a celor respiratorii, iar în evul mediu, arabii fabricau uleiuri volatile prin distilare. Cimbrul a căpătat, mai târziu, o vastă utilizare, uleiul de cimbru fiind folosit în diverse scopuri, de la prevenirea şi combaterea ciumei, a holerei, a tuberculozei pulmonare, a frigurilor galbene, până la tratarea sifilisului şi dizenteriei”, explică specialistul în fitoterapie Elena Badea.
Şi, într-adevăr, studiile au confirmat, mai apoi, că uleiurile volatile din cimbru distrug bacteriile atacându-le membrana celulară şi reducându-i permeabilitatea. Substanţele active din cimbru au proprietatea de a preveni apariţia bolilor şi de a întări sănătatea organismului. Substanţele active din plantă îi conferă proprietăţi antiseptice, antispastice, expectorante, diuretice, carminative (favorizează expulzarea gazelor intestinale). coleretice (stimulează secreţia de bilă a ficatului),colagoge (favorizează evacuarea bilei în duoden), antihelmitice (vermifug-combate dezvoltarea viermilor intestinali).
Dincolo de cunoscutele ceaiuri şi uleiuri cu efect terapeutic demonstrat, cimbrul poate fi folosit şi sub alte forme. Tinctura este unul dintre preparatele cele mai apreciate.
„Într-un borcan se pun 15 linguri de pulbere de cimbru, care se acoperă cu 400 ml de alcool alimentar de 50 de grade, amestecând încontinuu. Când întreagă masă de pulbere a fost acoperită, se închide borcanul ermetic şi se lasă conţinutul la macerat vreme de 12 zile. Ulterior, preparatul se strecoară, se adaugă 10 picături de ulei volatil de cimbru, se agită bine, iar extractul astfel obţinut se pune în sticluţe mici, închise la culoare”, explică Elena Badea.
Tinctura se administrează în caz de bronşită acută, viroză respiratorie (specialiştii recomandă câte o linguriţă de 4-6 ori pe zi, în cure de maximum 12 zile), pentru răni, ulcere pe piele, arsuri (prevenirea infectării acestor leziuni se face cu spălături cu tinctură). De asemenea, tinctura de cimbrul este eficientă şi în caz de micoze.
“Pentru tratarea micozelor localizate pe unghii (onicomicoze), se pune o compresă cu tinctură de cimbru pe unghia bolnavă. Se pansează cu un nailon şi se ţine vreme de 1-2 ore. După îndepărtarea compresei, partea afectată de unghie se pileşte şi se lasă apoi să se usuce la aer. Procedura se repetă zilnic până la dispariţia micozei. Pentru tratarea micozelor localizate la degetele picioarelor, se folosesc tampoane îmbibate în tinctură de cimbru, care se pun între degete, apoi se încălţă piciorul cu o şosetă care se ţine toată noaptea”, mai spune Elena Badea.
Contraindicaţii
În uz intern, preparatul trebuie administrat la recomandarea unui medic, pentru că nu este pentru oricine. Tinctura este contraindicată în caz de dispepsii şi hipopepsii grave. Femeile gravide şi cele care alăptează ar trebui să evite consumul de cimbru.