Capitolul l.
Mack Bolan ridică privirea spre norii negri care se îngrămădeau pe cer şi se pregăteau să acopere luna. Umiditatea aproape că depăşea şaptezeci de procente, dar asta nu îl deranja deloc pe Justiţiar şi se considera jfericit că ploile torenţiale care însoţeau musonul nu [ajunseseră încă până în Sri Lanka.
Totuşi, combinezonul de un negru sinistru i se lipea ide corpul plin de transpiraţie şi chiar şi machiajul cu 'dungi negre de pe mâini şi faţă începea să se scurgă.
Trecuse aproape o oră de când pândea apariţia omului de legătură cu care trebuia să se întâlnească şi care urma să-l ajute să ajungă în Colombo, începuse să se întrebe dacă nu cumva femeia – fiindcă era vorba de o femeie -fusese interceptată. Iar în acest caz, de cine?
Primul nume care îi venea în minte era cel al teroriştilor tamili care îşi ziceau Tigrii Eliberării, împreună cu o altă duzină de grupări etnice disidente care acţionau în aceeaşi zonă, menţineau insula într-o stare de război permanent de mai bine de doisprezece ani.
Sri Lanka lupta împotriva lui, iar Bolan ştia că nu conta cine câştigă: toată lumea, la urma urmei, pierdea. Dar el nu venise aici decât la cererea insistentă a bătrâPentru a completa totul, un sac mare din pânză, aflat a picioarele lui, conţinea restul arsenalului. Alte ncărcătoare – pentru Uzi, Beretta şi Desert Eagle – dar şi o puşcă de asalt M-16 a-2 5,56 mm echipată cu ansator de grenade M-203, o minusculă staţie emisie-ecepţie pentru a transmite mesaje către vasul de tescuit care îi stătea la dispoziţie într-un port indian, dincolo de strâmtoarea Palk, un set de grenade M-40 şi 1-0 mm, cu fragmentaţie şi incendiare, exploziv plastic -4, detonatoare miniaturale, ceasuri şi trei lansatoare de rachete compacte LAW 80.
Un adevărat arsenal, desigur, dar Justiţiarul ştia din sxperienţă că, în astfel de misiuni, s-ar fi putut să aibă nevoie să facă faţă unui asediu.
Aruncând o privire în urmă spre şirul de insuliţe pe: are oamenii locului le numeau Podul lui Adam şi care ăceau legătura între Sri Lanka şi India, abia distinse silueta ştearsă a vasului care îl adusese aici. Căpitanul un mercenar, un om care nu punea întrebări şi era ispus să transporte orice încărcătură, legală sau ilicită, ntre India şi Sri Lanka. Aştepta semnalul radio al lui Bolan pentru a veni să-l recupereze, în orice moment, usese plătit pentru asta.
Brusc, un foşnet de frunze îi atrase atenţia Justiţia-ului. O fracţiune de secundă se gândi că era vorba de 3riza de seară sau de un animal. Putea fi şi o bandă ătăcită de Veddas. Mai erau încă în Sri Lanka astfel de grupuri de aborigeni, care luptau pentru supravieţuire în: olţurile îndepărtate ale junglei. Erau violenţi şi agresivi u orice invadator, aşa că era mai bine să-i lase în pace.
Invizibil şi silenţios, strângând în mână pistolul Uzi, itiarul cercetă cu privirea împrejurimile, în căutarea nului său complice, Hal Brognola, numărul unu în Depar tamentul Justiţiei SUA, şi cu un scop precis: să-l ga sească şi să-l salveze pe John Vu, un american CL îndepărtate origini indiene, fost înalt funcţionar şi care datorită aptitudinilor sale de a dezamorsa situaţiile dificile, fusese acceptat de majoritatea părţilor drept me diator al conflictului, cu condiţia ca misiunea sa Se rămână secretă. Doar că, în urmă cu câteva zile, Johr Vu dispăruse.
Justiţiarul aruncă o privire la ceas. Omul de'legături nu mai venea, în schimb, trecuse destul timp pentru < permite eventualilor adversari să răscolească prii pădure şi să-i pregătească o capcană.
Chiar dacă nu se arătase nimeni, un semnal d alarmă perceput numai de ei îl făcea pe Bolan să nu şi creadă singur. Nu avea nici o certitudine în privinţ; numărului de adversari; doar intuiţia că îi erau adversa şi că aşteptau momentul oportun pentru a ataca.
Cum fuseseră ei preveniţi de sosirea lui şi de locul di debarcare? Era prea târziu să-şi mai pună astfel de în trebări. Trebuia oricum să se pregătească de înfruntare.
Făcu o mică trecere în revistă a artileriei sale: imbatabilul Beretta 93-Rene echipat cu amortizor d zgomot era în tocul de la umăr, puternicul Desert Eagl 44 Magnum se afla la centură iar un pistol automat Uzi mm, tot cu amortizor, era agăţat de umărul drept. P antebraţul stâng, o teacă subţire de piele adăpostea u pumnal Applegate, tăios ca o lamă de ras.
Luptă Justiţiarul.
Buzunarele combinezonului erau pline cu încărcătoe re de rezervă pentru Uzi şi pistolete, în plus, patru grenc de cu fragmentaţie M:40 erau agăţate de hamul de
Semnelor de viaţă. Imediat observă două siluete care abia se distingeau îndărătul unui pâlc de arbori.
Aplecaţi, cei doi bărbaţi se îndreptau spre smochinu care-l ascundea pe Bolan.
Una din siluete se îndreptă brusc spre tufişurile dir stânga Justiţiarului. Acesta observă în treacăt maceta pe care o avea în mână piticul, dar şi pistolul automat AK-41/7,62 mm aşezat pe umăr. Inamicul, oricare ar fi fost, era pe urmele lui.
Bolan scoase pumnalul Applegate din teacă aşteptă răbdător ca omul să se apropie, înainte de a şi ascunde în spatele unei perdele de frunze. Atunci câne adversarul trecu prin dreptul lui, Justiţiarul îi puse mân la gură.
Fără nici un zgomot, lama pumnalului lăsă o urmt sângerie pe gâtul piticului. Şi, în timp ce lăsa să cad; uşor corpul inert, Justiţiarul auzi din nou un zgomot abis perceptibil. Scoţând Beretta din toc, se răsuci brusc trase trei gloanţe, care se înfipseră în sternul celui de-c doilea adversar sfărâmându-i un plămân şi inima. Acest se îndrepta spre el deja, cu maceta ridicată.
Doar un geamăt de durere şi un jet de sâng precedară moartea ucigaşului.
Justiţiarul nu agrea să se joace de-a şoarecele ţ pisica cu adversarii săi. Aceştia doi nu erau decât avangardă. Grosul trupei era ascuns în junglă, undeva î preajma lui, dar nu ştia câţi erau şi unde îl aşteptau.;
Venise momentul să-i facă să iasă din ascunzătoare.
