Capitolul I.
Telefonul începu să sune când Paul Nitze încă nu intrase pe uşa camerei. Se repezi în întuneric ca să ridice receptorul De la capătul celălalt al firului. Nu-i răspunse nimeni. Puse receptorul la loc bombănind. Era al treilea apel de acest fel din ziua aceea.
Aprinse lumina şi se întoarse spre tânăra femeie oprită în cadrul uşii, îmbrăcată într-o haină de vizon care îi cobora până la călcâie. Era atât de frumoasă, încât ar fi ispitit şi un sihastru. Părul ei negru împletit şi ochii mari cenuşii, cu o expresie arogantă, reuşeau să-i confere un aer distins, în ciuda buzelor groase, proeminente din cauza dinţilor, care dădeau gurii o strâmbătură provocatoare.
„La dracu, ce bună e!” îşi zise Paul Nitze apropiindu-se de ea.
O agăţase cu o oră în urmă la Cherry Casino, unul dintre noile localuri de noapte frecventate mai ales de aşa-numiţii „New Russians”, foşti kaghebişti. Aparatciki sau simpli sceleraţi care aveau o caracteristică comună: nimic nu era prea scump pentru ei. De la Mercedesul 600 cu geamuri fumurii până la restaurantul japonez unde sushi costa două sute de dolari!
La Cherry Casino, situat pe fosta Kalinin Prospekt, rebotezată Novai Arbat odată cu căderea Uniuni Sovietice! Intrarea era două sute cincizeci de mii de ruble – salariul unei secretare – mizele la ruletă începeau de la douăzeci de dolari şi zeci de fete singure, unele mai sexy decât altele rătăceau din sala de joc de la parter până la discoteca de la primul etaj.
Era destul o privire insistentă şi un zâmbet pentru a începe o idilă. O sticlă de şampanie Taittinger la două sute de dolari spărgea gheaţa. Toate alcoolurile, şampania, whisky-ul şi chiar votca erau de import. Apoi dansai un slow, sau două, pentru încălzire şi lipeala era făcută.
Americanul apucă uşor blana şi o făcu să-i alunece tinerei femei de pe umeri, descoperind o rochie de un albastru electric. Deşi era începutul lunii mai, seara era încă frig la Moscova. Tânăra femeie îi aruncă o privire semeaţă şi totodată provocatoare, în timp ce el îi mângâia fundul. Curba posteriorului compensa din plin sânii modeşti.
— Ai un cur splendid, zise el în rusă.
Strâmbătura provocatoare se accentuă.
— Vrei să-l foloseşti? Te mai costă două sute de dolari.
Tariful pentru lipelile începute la Cherry Casino era de cinci sute de dolari, sumă plătită deja de Paul Nitze şi înmânată imediat lui mamaşa1 ca să nu scape vreunul fără să plătească. Acolo fetele nu aveau peşti. Îşi plăteau intrarea şi consumaţia.
Paul Nitze nu ezită. Luă din buzunar un teanc de bancnote de o sută de dolari şi întinse două noii sale cuceriri. De când o zărise pe tipă, fusese obsedat de fundul ei de vis. Cele trei zile de inactivitate petrecute la Moscova, singura ocupaţie fiind apelarea unor numere de telefon care rareori răspundeau, îl plictisiseră îndeajuns ca să-i vină poftă să se distreze.
O misiune clandestină cum era a lui permitea oarecare libertăţi în privinţa notei de plată. Valentina – tipa îi spusese cum o cheamă de la prima cupă de şampanie – luă bancnotele şi le puse în geantă. Apoi, legănându-se provocator, se apropie cu zâmbetul unei adevărate putori.
Paul Nitze puse mâinile pe şoldurile ei. Apoi le lăsă să alunece mai jos.
Nu mai putea de încântare!
Mâinile lui frământau fesele amplu rotunjite şi tari ca marmura. Valentina desfăcu fără grabă cravata partenerului ei, apoi descheie nasturii cămăşii. Îi dădu cămaşa jos şi unghiile ei gâdilară mameloanele americanului. Paul Nitze suspină încântat la culme. Se simţea în al nouălea cer. Gândul că va pătrunde între fesele pe care le frământa provoca valuri de căldură. Cu o mână, Valentina începu să-i maseze sexul, sporindu-i erecţia. El o lăsă şi o trase spre pat.
Telefonul sună din nou. De data asta bombăni printre dinţi:
— Shit!
N-ar fi vrut deloc să răspundă. Dar telefonul continua să sune, strident, sporindu-i stresul. Se duse să răspundă cu un suspin exasperat. Singurul motiv al prezenţei sale la Moscova era tocmai un apel telefonic. Nu-şi putea permite să facă pe mortul în păpuşoi.
La celălalt capăt al firului auzi, la început, un fond muzical, cântece folclorice ruseşti, apoi o voce necunoscută întrebă în ruseşte:
— Gaspadin Nitze?
— Da.
Urmă O tăcere, ca şi cum interlocutorul încerca să-i asimileze bine răspunsul. Apoi vocea întrebă:
— Dumneata ai lăsat câteva mesaje pentru Abu?
— Da.
Inima lui Paul Nitze începu să bată mai tare.. În sfârşit, apelul telefonic aşteptat de trei zile!
— De ce vrei să-l vezi pe Abu? insistă vocea.
— Ca să-i transmit un mesaj din partea unui prieten.
— Eşti singur?
Fu gata să-i spună de Valentina, apoi răspunse foarte repede:
— Da.
Dar regretă imediat. Dacă fusese supravegheat, cu siguranţă că-l văzuseră intrând la Kempinski cu Valentina. Nu avu timp să se corecteze.
— Haraşo, zise interlocutorul său şi închise.
Paul Nitze fu gata să strige de ciudă. Puse şi el telefonul în furcă şi întâlni privirea Valentinei. Plictisită, vagă, nepăsătoare. Scosese din geantă un pachet de Gauloises şi aprinsese una. Tânăra femeie îi zise cu o voce agasată:
— Vii să mă regulezi sau vorbeşti la telefon?
