CAPITOLUL I.
Afară era o vreme îngrozitoare. Nici măcar o pisică sau un câine nu aveai inima să scoţi în viscolul din noapte.
Cu atât mai puţin un prinţ autentic, Alteţă Serenisimă, chiar dacă era agent secret de lux al CIA şi cea mai aleasă floare din elita spionajului american.
La toate acestea se gândea Malko sau, pe scurt, SAS pentru prietenii din Serviciile Secrete. Se străduia din greu să rămână cu maşina pe şosea, drumul Presbourg-Viena transformându-se într-un adevărat patinoar şi imensul Jaguar Mark 10 şerpuia pe asfaltul înzăpezit şi îngheţat. Un vânt rece sufla în rafale. Cu toate că nu era decât ora 14:00, fusese obligat să aprindă farurile. La una din intrările în oraş, un panou anunţa: „Viena – 32 km.”.
— Dacă nu cumva alunecăm într-o râpă, spuse agentul, vom ajunge la timp.
În pofida ceţii, el purta ochelari fumurii care-i ascundeau ochii de o culoare extraordinară: un galben auriu, care, în momentele tensionate, bătea spre verde. Paltonul din caşmir bleumarin şi costumul de culoarea antracitului i se potriveau ca o mănuşă.
Bine instalat în scaunul de piele, conducea cu precizie şi nonşalanţă. În Liezen, ţăranii îi spuneau „Alteţă”. Castelul său, parţial distrus, domina toate casele din împrejurimi. După restaurare, ar fi devenit cel mai frumos din întreaga regiune, dar mai rămăseseră încă multe de făcut. Doar pentru ai plăti pe avizii antreprenori, Malko Margrare de Basse-Lusaca, Maestru al Ordinului Lâna de Aur, Cavaler Onorific al Vulturului Negru, Cavaler de Onoare şi Devotament al Ordinului Suveran de Malta, citând doar cele mai importante titluri ale sale, îndeplinea de aproape zece ani rolul de agent secret al CIA. În ciuda aversiunii americanilor pentru amatorism, reuşiseră să ocupe un loc de frunte printre agenţii „negri”, graţie memoriei extraordinare, farmecului şi şansei sale.
Malko nu era adeptul violenţei şi evita, în măsura posibilului, recurgerea la orice formă de brutalitate. Din păcate, acest lucru nu-l putea aplica întotdeauna.
Din nefericire, activitatea lui nu-i adusese suficiente fonduri pentru a termina finisarea castelului. Majoritatea timpului şi-o petrecea în Poughkeepsie, într-o vilă liniştită din statul New York.
După multă vreme, de-abia acum îşi făcuse timp să petreacă o vacanţă mai lungă, în Austria. Din păcate, exceptând vremea urâtă, vacanţa lui părea compromisă.
Elko Krisantem, turcul devotat în totalitate stăpânului său, se străduia să rămână calm. Atunci când nu şofa el însuşi, stomacul i se revolta. Printre ochii întredeschişi, privea fulgii de zăpadă şi se gândea cât de departe era Istanbulul, cu soarele lui cald şi marea mereu albastră. O clipă regretă amar timpul petrecut acolo ca ucigaşul cel mai solicitat, dar îşi dădu imediat seama că viaţa lui valora mai mult, chiar dacă acum era surprins de o furtună de ninsoare în Austria.
Zăpada atenua zgomotele. Jaguarul părea că înaintează spre o lume ireală. De la plecarea lor din Liezen, nu se încrucişaseră cu nici un alt vehicul.
— Trebuie să caut pe cineva, la aeroport, îi spuse Malko.
Situaţia stătea cam aşa: în cel mai bun caz, urma să răpească o persoană, iar în cel mai rău caz, să o execute.
Chiar înaintea plecării, Krisantem se ghemuise într-un cufăr, pentru a verifica dacă un bărbat de talie medie putea încăpea fără dificultate. Experienţa dăduse rezultate bune, chiar dacă nu stătuse prea mult timp înăuntru, pentru a-şi putea recăpăta cât mai repede respiraţia. Nu era însă cazul să ridici mari pretenţii.
CAPITOLUL II.
Cuplul se îmbrăţişa pasional. În camera de la etajul opt, domnea o obscuritate aproape totală. Numai licărul roşiatic al clădirii Departamentului de Stat, aflat pe Bulevardul Pennsylvania, lumina cele două corpuri întinse pe o sofa.
Una dintre siluete se rostogoli cu supleţe direct pe mocheta groasă. Era un bărbat blond, cu şuviţe de păr ce-i acopereau ochii, îmbrăcat doar cu pantaloni foarte mulaţi.
— Mi-e sete, spuse el.
Se îndreptă spre masa cu rotile, turnă whisky într-un pahar şi se întoarse către pat, cu sticla de J&B în mână, privind corpul alungit, cambrat, cu picioarele uşor depărtate.
— Ce frumos eşti, Jerry!
Era vocea gravă a unui bărbat de circa cincizeci de ani. Figura lui rămăsese în penumbră, având, la rândul lui torsul gol. Cu un suspin, se întoarse pe burtă, cu faţa spre perete.
— Vino, murmură el.
Delicat, tânărul blond puse paharul pe mochetă, se apropie de partenerul său cu un surâs indescifrabil pe buze şi îi mângâie corpul cu mâna stângă. Bărbatul în vârstă gemu şi schiţă un gest spre palma care-l alinta. În acel moment, cu toată puterea, tânărul îi înfundă gâtul sticlei de whisky direct între fesele desfăcute.
Un zgomot oribil se auzi, sticla se sparse şi băutura se răspândi peste tot. Bărbatul avu o tresărire, ridică puţin capul, apoi rămase nemişcat. Jerry rămase imobil pentru o secundă, cu gâtul sticlei în mână, parcă pregătindu-se să lovească din nou.
Aruncă după câteva clipe arma improvizată şi expresia i se transformă într-una dură şi indiferentă. Întorcând trupul aproape inert pe spate, desfăcu cureaua pantalonului, deschise fermoarul şi găsi ceea ce căuta: două chei plate, de oţel. Rămase în picioarele goale, traversă încăperea până în faţa unui tablou pe care-l dădu jos de pe peretele pe care era agăţat. În spate se afla o deschizătură pătrată, cu o broască minusculă. Cu grijă, introduse una dintre chei, o învârti şi trase. Se auzi un zgomot şi o bucată dreptunghiulară de perete glisă, descoperind o gaură întunecată: un seif ultramodern, ferit până şi de radiaţiile atomice. Jerry scoase un port-document metalic foarte plat, de culoare neagră. Cele două închizători integrate îl făceau de neatins. Nici focul şi nici apa nu îl puteau degrada. Fără a închide seiful, aruncă port-documentele pe un fotoliu, puse cheile în buzunarul pantalonilor şi începu să se îmbrace.
După cinci minute, ieşea din apartament îmbrăcat impecabil, cu un costum sport. În mână ţinea o cutie. Bărbatul întins pe sofa nu se mişcase. Jerry luă ascensorul direct spre subsol. Fiind singur în cabină, îşi aranjă în oglindă meşele blonde care-i cădeau pe frunte, cu o scânteiere de victorie în ochii lui verzi. Niciodată nu câştigase atât de uşor o asemenea grămadă de bani.
