Capitolul I.
Doi ochi negrii fixi şi strălucitori, încadraţi de o faţă dură şi zbârcită îl fixau pe Malko din penumbra camerei cenuşii.
El închise din nou ochii pentru a alunga fantoma şi-şi întinse braţul drept în căutarea corpului Sabrinei. Parfumul suav al tinerei femei impregna încă pieptul său gol, amestecat cu mirosul înţepător al îmbrăţişării lor. Spinarea zgâriată de unghiile Sabrinei îl ardea.
În ajun ei fuseseră să danseze la Cheetah, o discotecă demenţială de pe Strada 53. Sabrina purta o tunică surprinzătoare, aurită în întregime, pentru care fabricantul, în mod vizibil respectase recomandările preşedintelui Johnson de a economisi preţiosul metal. Era atât de scurtă încât părea goală în mini-vizonul său mov. Cu silueta sa zveltă şi distinsă, cu obrazul de madonă încadrat de un păr lung cafeniu-roşcat, cu aerul său distant, ea pulverizase pisicuţele deghizate în băieţi. Ce bine că dansează la fel de-ndrăcit ca ele şi că face dragoste cu o furie care nu respectă nimic din sfaturile cuminţi ale respectabilelor călugăriţe de la colegiul Mary Mount pe care-l absolvise.
Malko surâse pe jumătate adormit. În Sabrina el regăsise visul neîmplinit al celibatarului: o metresă tânără, frumoasă, independentă, fierbinte şi pe deasupra şi miliardară. Ea îi promisese un Rolls-Royce cu ocazia zilei sale de naştere, bineînţeles în glumă, dar cu Sabrina nu era nimic imposibil.
Ei se-ntâlniseră într-un mod ciudat pe Park Avenue, aproape în faţă la Waldorf Astoria.
Ea coborâse dintr-un taxi purtând în braţe un mic caniş mov asortat cu mini-vizonul său ciocnindu-se violent cu Malko. Cu această ocazie, o pereche de ochelari imenşi şi ei cu ramă mov, căzuseră făcându-se ţăndări.
Sabrina scoase un ţipăt strident şi începu să explice într-o americană delicioasă cu accent, că este mioapă şi condamnată să rătăcească prin Manhattan până va muri de inaniţie.
Sângele albastru din Malko se revoltă. O Alteţă Serenisimă care se respectă nu lasă o femeie pradă pericolului, mai ales dacă indirect, este şi cauza, necazurilor ei, aşa că se oferi să o conducă acasă la ea, pentru a-şi lua o altă pereche de ochelari.
În taxiul cu care colindau Park Avenue, ei făcuseră cunoştinţă. Tatăl Sabrinei era proprietarul unui canal de televiziune din Canada, iar fiica sa locuia la New York şi se plictisea. Ea locuia pe 30 Fifth Avenue, la etajul 16 al unui imobil din cărămizi roşii, fără portar, exact la trei blocuri de Washington Square şi de arcul său de triumf cenuşiu. În partea cealaltă era Greenwich Village care împrumuta întregului cartier un aer boem, rar întâlnit la New York.
Malko fusese sedus de mica mansardă tapisată cu mochetă gri-deschis de unde se zăreau arborii din Washington Square şi buticurile anticarilor din Strada 8.
Sabrina îşi alesese o altă pereche de ochelari, băuseră un seven-up1 şi Malko o invită să cineze cu el în seara respectivă.
În cadrul intim şi cald al restaurantului italian Orsini, Sabrina înflori ca o orhidee de mai multe ori. Malko îi surprinse privirea aţintită în ochii lui strălucitori. Ea îi propusese la sfârşit să meargă să golească o sticlă de şampanie la ea.
Ei o goliseră până la ultima picătură, privind „The last, last show” pe canalul 8. Apoi a stins televizorul şi desfăcând fermoarul auriu al rochiei sale negre mulate, model Balenciaga, îi întrebă politicos pe Malko dacă preferă să facă dragoste pe canapeaua joasă pe care se găseau ori în cameră.
După mereu repetatul joc, Malko alesese camera, ceea ce nu prejudiciase cu nimic performanţele partenerei sale.
De aici începuse marea dragoste. După penibila sa misiune la Bangkok, Malko îşi acordase câteva săptămâni de concediu, înainte să o întâlnească pe Sabrina se gândise să le petreacă în castelul de la Liezen în Austria. Malko se oferise să o ducă şi pe ea acolo dar aceasta refuzase. Lui Malko nu-i plăcea New York-ul. Acesta era singurul punct negru al idilei sale cu Sabrina. Adesea el se trezea pradă unei puternice migrene, după un somn profund ca moartea. El începea să-şi facă probleme dacă nu cumva era îndrăgostit de-a binelea. Poate se simţea atras de comportamentul Sabrinei care-l ţinea legat. Ea nu era nicidecum mondenă. În loc s-alerge în toate părţile ca americancele, ea prefera să trăiască în intimitate cu Malko şi să cineze în mici restaurante la ţară.
Deseori ea însăşi prepara o masă rece acasă la ea, cu o sticlă de şampanie apoi făceau dragoste ca doi nebuni şi Malko adormea dus.
Sabrina se trezea mereu prima. Când Malko deschidea ochii, ea era deja în picioare, machiată, coafată şi câteodată îmbrăcată – pură cochetărie feminină, deoarece, chiar îmbrăcată, ea nu ezita niciodată să se bage în pat lângă Malko, aşa cum urma să facă şi în dimineaţa asta.
Cu acest gând reconfortant, el deschise ochii, pentru a întâlni aceeaşi privire fixă şi strălucitoare aţintită asupra lui.
Nu avu timp să-şi pună nici o întrebare. O mână puternică îl smulse din pat, proiectându-l dezbrăcat cum se găsea, pe mochetă. O puternică lovitură de picior în coaste îi smulse un ţipăt de durere. În momentul în care se ridica, un alt om îl înlănţui din spate şi pumnul omului cu ochii negri îl lovi în plină figură.
Timp de cinci minute fu o luptă confuză şi silenţioasă. Cei doi necunoscuţi îl loveau lent, metodic, cu toată puterea lor. Amândoi erau mai înalţi şi mai grei decât Malko.
La-nceput el rezistă cu furie, fără să-nţeleagă ce se întâmplă, apoi slăbi. O lovitură violentă la ficat îl trânti la pământ. O serie de lovituri de picioare îl terminară.
Îl durea tot corpul. Pe jumătate mort, simţi că adversarii săi îl aruncau în pat. Gura şi arcada stângă îi sângerau. Sângele îi curgea în valuri pe faţă.
Înainte de a-şi pierde cunoştinţa, el auzi vag un zgomot de poartă trântită.
