Capitolul I.
John Turner se apropie de oglinda de deasupra chiuvetei şi îşi cercetă cu mare atenţie fata. Avea oroare să nu fie bărbierit cu grijă. Oglinda îi arătă imaginea unui bărbat cu trăsături regulate, dar severe, cu sprâncene negre şi stufoase, subliniind nuanţa verde-cenuşie a ochilor care păreau lipsiţi de expresie. Nasul foarte important domina gura mare şi bine conturată, dar pe care zâmbetul apărea extrem de rar. John Turner era un bărbat frumos, însă atitudinea lui distantă şi rece, datorată în mare parte timidităţii, îi scotea în relief uşoara stângăcie. Nu se prea simţea în largul lui în trupul înalt şi nimeni nu putea să ghicească niciodată ce gândeşte.
Mulţumit de felul în care îi arăta pielea, îşi făcu o cărare în partea stângă. Întotdeauna acorda o atenţie deosebită pieptănatului, o reminiscenţă ascunsă undeva în subconştient încă din copilărie. Fiind frizer în Peoria, un orăşel din Middle West, tatăl lui îl învăţase să-si aranjeze părul înainte de a-l învăţa să citească. Cu pieptul gol şi cu un prosop înfăşurat în jurul mijlocului, termină în sfârşit cu examinatul. Nu era narcisist, ci voia doar să arate bine şi să aibă un aspect îngrijit. John Turner nu se exterioriza niciodată şi avea foarte puţini prieteni. Era un tip băţos. Această rezervă firească îl făcea să treacă mai uşor neobservat, lucru ce nu constituia un dezavantaj în meseria lui pe care o exercita de peste treizeci de ani.
— John!
Vocea de femeie îl făcu să tresară şi se şterse imediat pe faţă. Nu-i plăcea deloc să fie surprins într-o ţinută neglijentă.
— Sunt în baie, strigă cu vocea lui gravă, apăsată, dar neutră. Era o baie al cărei lux de un kitsch nemaipomenit nu înceta să-l surprindă. Era plină de oglinzi şi totul era auriu. Oglinda în care se privea era încadrată într-o baghetă aurie, vasul de toaletă era îmbrăcat într-un aliaj imitaţie de bronz care ascundea porţesabia lui Bin Laden & lanul, iar bateriile străluceau precum comoara lui Aii Baba. Pamelei Chamberlain, locatara apartamentului, îi plăcea la nebunie luxul orbitor.
Se auzi zgomot de paşi, iar ea apăru în pragul uşii. Era o blondă zveltă, cu un nas şmecheros, puţin acvilin, cu ochi cenuşii şi veseli, cu nişte picioare interminabile. În dimineaţa asta, îmbrăcată într-un taior negru din alpaca a cărui fustă se oprea exact deasupra genunchilor, cu ciorapi de aceeaşi culoare, cocoţată pe nişte tocuri de doisprezece centimetri, cu o dungă mov ce îi sublinia ochii, părea mai degrabă una dintre acele creaturi epatante pe care le vezi luând prânzul în fiecare zi la Cipriani, restaurantul cel mai şic de pe Fifth Avenue. Era greu să-ţi închipui că este un avocat competent şi feroce, cel mai tânăr asociat al cabinetului de avocatură Cohen, Cohen & Marvin şi nu se apleca asupra necazurilor clienţilor săi decât dacă pornea de la cinci sute de dolari ora.
La cei treizeci şi opt de ani ai ei, câştiga destui bani ca să-si permită acest apartament ce măsura o sută douăzeci de metri pătraţi, situat la etajul al patruzeci şi doilea din Trump Tower suportând şase mii cinci sute de dolari pe lună, plus celelalte cheltuieli. Din snobism, mai cheltuise încă vreo câteva zeci de mii de dolari la decoratorul parizian Claude Dalie, pentru ca acest cuibuşor al ei să se ridice la standardele luxului din Trump Tower. Era un vis din copilăria ei pe care şi-o petrecuse la Calico Rock, o văgăună uitată din Arkansas, într-o căsuţă din lemn foarte friguroasă, cu mobilă puţină şi confort mai degrabă spartan. De atunci visa să locuiască într-un zgârie-nori, să trăiască în lux şi să aibă succes. Fiind ambiţioasă şi independentă, avusese diverse slujbuliţe umile şi nu ceruse niciodată bani vreunui bărbat, cu toate că frumuseţea ei spectaculoasă îi făcea să cadă ca muştele. Însă Pamela Chamberlain îşi aşezase viaţa sentimentală între paranteze, mulţumindu-se cu o viaţă sexuală fără oprelişti, cu parteneri aleşi de ea, faţă de care nu avea nici o obligaţie. Îl învălui pe John Turner într-o privire plină de reproş.
— Aseară n-ai prea fost în formă, observă ea. Pe deasupra, te-ai mai şi foit toată noaptea, de parcă visai urât. Ai probleme?
— Nu, spuse John Turner cu vocea lui neutră. Cred că am băut prea mult.
Luaseră cina într-un restaurant chinezesc din Chinatown, situat pe Mott Street, iar John Turner nu lăsase din mână paharul de scotch, dând pe gât mai multe porţii duble de Defender, iar la întoarcere, drumul pe jos până la locuinţa Pamelei Chamberlain m Sabia lui Bin Laden fusese prea scurt ca să-si revină. Contrar obiceiurilor sale, se mulţumise cu o mângâiere blajină ca doi bătrânei şi adormise în izmene şi în maiou. Pamela fusese nevoită să-si stăpânească dorinţa, dezamăgită şi furioasă că îşi vede partida de sex risipindu-se ca un fum. Reuşea să-si menţină echilibrul hormonal datorită câtorva amanţi aleşi de ea cu care se culca cu pasiune, dar cu moderaţie. John turner era preferatul ei. Nu era acaparator, nici gelos, plin de intenţii bune şi o satisfăcea destul de bine, chiar dacă nu punea pasiune. Pamela îi suplinea aceste lipsuri gândindu-se la un film în timp ce el se agita peste ea…
— Trebuie să plec, oftă ea. Când te duci la Washington?
Era de abia şapte, dar Pamela ajungea întotdeauna mai devreme la birou, ca să-si studieze dosarele în linişte.
— Am un tren acum, trebuie să fiu la birou la ora două.
— O. K., darling, zise ea pe un ton puţin distant.
John Turner lăsă pieptenele din mână, se apropie de ea şi o strânsejn braţe.
— Îmi pare rău pentru aseară, voi încerca să mă întorc în week-end.
Pamela nu răspunse, stând strâns lipită de el, având un singur scop: să facă sex. Simţea nevoia să-si alunge frustrarea din ajun înainte de a înfrunta o zi obositoare. Cu faţa înfundată în gâtul amantului ei, simţi mâna care îi atingea coapsa stângă şi oprindu-se. John dăduse peste jarteaua neagră ascunsă sub fustă. Aproape imediat, Pamela simţi ceva tare umflându-se sub prosop şi triumfă în sinea ei. Ca majoritatea americanilor conservatori, John Turner avea capul plin de stereotipii. Ca un reflex pavlovian, punea semnul egal între ciorap şi o femeie uşoară.
