„Ferice de tine, ţară ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!”
(Ecles. 10, 17)
CUPRINS:
Ce trebuie să ştim despre această carte.
I. Motive pentru reformă.
II. Alimentaţia şi spiritualitatea.
Legătura dintre alimentaţie şi moravuri.
III. Reforma sănătăţii şi solia celui de-al treilea înger.
IV. O alimentaţie corespunzătoare.
I. Alimentaţia prescrisă la început.
II. Alimentaţia simplă.
III. O dietă adecvată.
IV. Alimentaţia din diferite ţări.
V. Fiziologia digestiei.
VI. A mânca nepotrivit, o cauză a bolii.
VII. A mânca în exces.
VIII. Stăpânirea apetitului.
IX. Regularitatea în alimentaţie.
I. Numărul meselor.
II. A mânca între mese.
X. Postul.
XI. Extreme în dietă.
XII. Alimentaţia în timpul sarcinii.
XIII. Alimentaţia în copilărie.
XIV. Arta culinară sănătoasă.
XV. Alimentele sănătoase şi restaurantele dietetice.
XVI. Dieta la sanatorii.
XVII. Dieta, un remediu raţional.
XVIII. Fructele, cerealele şi legumele.
I. Fructele.
II. Cerealele.
III. Pâinea.
IV. Legumele.
XIX. Deserturile.
I. Zahărul.
II. Laptele şi zahărul.
III. Plăcinte, prăjituri, patiserie, budinci.
XX. Condimente etc.
I. Mirodenii şi condimente.
II. Bicarbonatul de sodiu şi praful de copt.
III. Sarea.
IV. Murăturile şi oţetul.
XXI. Grăsimile.
I. Untul.
II. Untura şi grăsimea.
III. Laptele şi smântâna.
IV. Măslinele şi uleiul de măsline.
XXII. Proteinele.
I. Nucile şi preparatele cu nuci.
II. Ouăle.
III. Brânza.
XXIII. Carnea ca aliment
(continuare la secţiunea XXII)
Reforma alimentară progresivă în instituţiile adventiste de ziua a şaptea.
XXIV. Băuturile.
I. Apa ca băutură.
II. Ceaiul şi cafeaua.
III. Înlocuitori din cereale pentru ceai şi cafea.
IV. Cidrul.
V. Sucul de fructe.
XXV. A învăţa pe alţii principiile sănătăţii.
I. A instrui prin prezentarea de subiecte sanitare.
II. Cum să fie prezentate principiile reformei sănătăţii.
III. Cursuri de artă culinară.
Apendice.
I. Experienţa personală a Ellenei G. White ca reformatoare în domeniul sănătăţii.
II. O declaraţie a lui James White despre învăţăturile reformei sănătăţii.
Index general.
CE TREBUIE SĂ ŞTIM DESPRE ACEASTĂ CARTE.
Cum a apărut această carte.
Cu zeci de ani înainte ca mulţi fiziologi să fie preocupaţi de strânsa legătură dintre dietă şi sănătate, în scrierile sale, Ellen G. White a indicat în mod clar legătura dintre alimentele pe care le consumăm şi bunăstarea noastră fizică şi spirituală. În discursurile şi scrierile sale de la 1863 încoace, ea a discutat frecvent despre importanţa dietei şi alimentaţiei adecvate. Sfaturile ei, aşa cum au fost păstrate în broşuri şi cărţi, în publicaţiile denominaţiunii şi în mărturiile personale, au exercitat o puternică influenţă asupra obiceiurilor alimentare ale adventiştilor de ziua a şaptea şi şi-au lăsat amprenta în mod indirect asupra publicului larg.
Scrierile Ellenei G. White privind alimentele şi o dietă sănătoasă au fost culese în 1926 într-o lucrare aranjată pe subiecte, concepută să slujească în special ca manual pentru studenţii la dietetică de la Colegiul de Evanghelişti Medicali din Loma Linda. Volumul iniţial, intitulat Testimony Studies on Diet and Foods, a fost epuizat în scurt timp.
O ediţie nouă, adăugită, numită Counsels on Diet and Foods, a apărut în 1938. A fost numită „ediţia a doua” şi a fost pregătită de membrii Comitetului de Administraţie a Patrimoniului Ellen G. White. O a treia ediţie, tipărită într-un format mai mic, ca să se alinieze cerinţelor pentru seria de volume tipărite la Christian Home Library, a fost publicată în 1946. Ediţia de faţă este cea de-a patra şi nu conţine nici o schimbare în text sau paginaţie.
Aceasta este o compilaţie unică.
Punând laolaltă materialele ce compun Dietă şi hrană, s-a făcut un efort pentru a include gama întreagă de instrucţiuni despre acest subiect, luate din scrierile Ellenei G. White. Compilaţia care a rezultat este unică între cărţile Ellenei G. White, căci înfăţişează sfaturi grupate tematic sub un titlu general, fără a încerca să asigure o continuitate în lectură.
Fiecare secţiune grupează în aşa fel materialele din opera Ellenei G. White, încât, luate împreună, constituie o prezen-tare caracteristică a subiectului tratat. Nu a fost trecut cu vederea nimic din ceea ce ar aduce o contribuţie substan-ţială. Adesea, în sursele originale, multe etape de instruire sanitară sunt tratate împreună într-un paragraf. Pentru a reda în toate cazurile contextul, ar fi fost nevoie de o repetare apreciabilă. Prin folosirea trimiterilor, repetarea este redusă.
Deşi spaţiul limitat şi efortul de a evita repetiţia au făcut nerecomandabilă includerea fiecărei declaraţii legate de etapele cu caracter mai general ale subiectului dietei, s-a realizat o prezentare completă şi comprehensivă a învăţătu-rilor Ellenei G. White.
Primejdia de a lua o parte ca fiind întregul.
Faptul că acest volum este conceput oarecum asemenea unei enciclopedii, izolând prezentările principale şi grupându-le pe subiecte, face din el o lucrare utilă în acest domeniu. Însă aspectul enciclopedic face ca volumul să poată fi cu uşurinţă utilizat necorespunzător. Pentru a surprinde intenţia autoarei şi a înţelege impactul deplin al tuturor învăţăturilor sale, este imperativ ca această carte să fie studiată ca întreg.
Cititorul ar trebui să-şi amintească faptul că o declaraţie izolată a Ellenei White, luată într-o anumită fază a desfăşu-rării subiectului alimentaţiei, poate să nu exprime nici pe departe intenţia deplină şi înţelegerea ei privind nevoile alimentare ale corpului. De exemplu, într-o frază care apare la pagina 390 în această carte, şi care a fost luată din Mărturii volumul 2, pagina 352, ea spune: „Cerealele şi fructele pregătite fără grăsime şi într-o stare cât mai naturală posibil ar trebui să fie mâncarea de pe mesele tuturor celor care pretind că se pregătesc pentru a fi luaţi la cer”. În lumina altor declaraţii făcute de ea, este clar că nu a avut intenţia să susţină că persoanele care se pregătesc pentru schimbare ar trebui să-şi reducă dieta la „cereale şi fructe”. Concepută în 1869, în ansamblul sfaturilor împotriva folosirii cărnii, această declaraţie pare să considere „cerealele şi fructele” ca dietă fără carne. Declaraţia nu menţionează nucile, legumele şi produsele lactate, toate recunoscute de Ellen White ca fiind importante pentru un program nutriţional echilibrat.
