PIESĂ IN PATRU ACTE
Personajele:
ZOIA DENISOVNA PELŢ, stăpâna apartamentului şi a atelieruB MANIUŞKA, cameristă.
ANISIM ZOTIKOVICI PORTUPEIA, preşedintele comitetului 1 Woc.
PA VEL FEODOROVICI OBOLIANJNOV, conte.
ALEXANDR TARASOVICI AMETISTOV, verişorul Zoiei.
BORIS SEMIONOVICI GUS, director comercial.
GANDZALIN 1
HERUVIM/ chlnezl.
CROITOREASA.
PRIMA DOAMNĂ.
A DOUA DOAMNĂ.
A TREIA DOAMNĂ.
O LUCRĂTOARE.
ALLA VADIMOVNA.
MĂRIA NIKIFOROVNA.
LIZANKA.
MADAM IVANOVA.
PRIMUL NECUNOSCUT.
AL DOILEA NECUNOSCUT.
AL TREILEA NECUNOSCUT.
CORP DE MORT.
HOBBER.
Actul întâi.
ZOIA MANIUŞKA.
Se văd antreul, salonul şi dormitorul din apartamentul ZoieI. În ferestre arde un apus de mai. Dincolo de ferestre, curtea unei clădiri enorme răsună ca o monstruoasă tabacheră muzicală. Gramofonul clntă: „Pe pământ, tot neamul omenesc/…”; cineva strigă: „Cumpărăm primusuri!”, altcineva: „Cuţite, foarfeci ascut!”, un al treilea: „Samovare sudăm.'„'… Gramofonul: „Se închină unui singur idol sflnt”. Din când în clnd, huruie tramvaiul. Rare claxoane de automobil. Un concert infernal. Apoi, când zgomotul se mai potoleşte, se aude o polcă veselă, cântata la armonică. (îmbrăăndu-se în faţa unui şifonier cu oglindă, fredonează polca): Haide, haide, înger drag… Am hârtiuţa! … Am pus mâna pe ea! … Am hârtiuţa! (apărând brusc): Zoia Denisovna! Iar a venit Portupeia peste noi! ZOIA (în şoaptă): Fă-i vânt, fă-i vânt! Spune-i că nu sunt acasă!
MANIUŞKA S-a strecurat pe uşa de servici, blestematul… ZOIA Dă-1 afară! Dă-1 afară! Spune-i, că am plecat. (Se ascunde în dulapul cu oglindă)
PORTUPEIA (apare brusc): Zoia Denisovna, sunteţi acasă?
MANIUŞKA Nu e, doar vă spusei că nu-i. Şi-apoi frumos vă stă, tovarăşe Portupeia, să daţi buzna în dormitorul unei doamne?
PORTUPEIA Puterea sovietică nu preconizează dormitoare. Poate vrei şi tu un dormitor separat, ai? Când vine?
MANIUŞKA Eu de unde să ştiu? Că doar nu-mi dă mie raportul.
PORTUPEIA O fi şters-o la ibovnicul ei.
MANIUŞKA Ce needucat eşti, tovarăşe Portupeia, despre cine vorbeşti aşa?
PORTUPEIA
MANIUŞKA PORTUPEIA
MANIUŞKA
PORTUPEIA ZOIA
MANIUŞKA ZOIA
PORTUPEIA
ZOIA
TUPEIA
ZOIA
PORTUPEIA ZOIA
PORTUPEIA
ZOIA
PORTUPEIA
ZOIA MANIUŞKA
ZOIA
MANIUŞKA
PORTUPEIA
MANIUŞKA
PORTUPEIA
Tu, Mario, să nu-mi faci pe proasta! Cunoaşteil noi bine afacerile voastre. Comitetul de bloc ve” totul ca-n palmă. Comitetul de bloc e ochiul cari veghează. Şi de dormit, dormim cu un singur ochB iar cu celălalt vedem tot. De aia şi suntem pun Mai bine te-ai duce de aici, Anisim ZotikovicB de ce te-ai băgat în dormitor? Vezi că sunt cu servieta! Cu cine crezi că vorbeşti” Servieta asta e semn că pot pătrunde oriund” Sunt persoană oficială, inviolabilă. (încearcă sM îmbrăţişeze pe Maniuşka.)
Lăsaţi că i-oi spune eu soţiei dumitale şi o să-M facă harcea-parcea persoana oficială! Stai, zvârlugă, că nu te mănânc! (din dulap): Portupeia, eşti un porc! Vai! (Fuge.) (ieşind din dulap): Halal preşedinte de comitetl N-am ce zice!
Eu chiar credeam că aţi plecat de acasă. Ce-i veni să mintă? Da vicleană mai sunteţi, Zoia j Denisovna…
Da şi dumneata, Portupeia! Ce poamă indiscretă poţi să fiI. În primul rând, foloseşti vorbe necu-l viincioase. Ce înseamnă ibovnic? Vorbeşti de Pa vel Feodorovici?
Eu sunt un om simplu. N-am umblat pe la universitate.
PăcaT. În al doilea rând, eu nici nu sunt îmbrăcată,! şi dumneata te fâţâi prin dormitorul meu. Iar îni al treilea rând, eu nu sunt acasă. Cum adică? Mi se pare cam ciudat. Pe scurt – ce vrei de la mine? Iar v-aţi gândi” să-mi băgaţi pe cineva în apartament? Bineînţeles. Doar sunteţi singură în şase camereJ Cum adică singură, dar Maniuşka? Maniuşka-i fată în casă şi are cămăruţa ei de zece] metri lângă bucătărie. Maniuşka! (apare): Ce-i, Zoia Denisovna? Cine eşti tu?
Nepoata dumneavoastră, Zoia Denisovna. Şi cum îi spui Zoiei Denisovna? Ma tante. Ah, scârbă mică!
I
ZOIA PORTUPEIA
ZOIA PORTUPEIA
ZOIA PORTUPEIA
I Maniuşka o zbugheşte afară.
Poţi să te duci, Maniuşka.
ZOIA PORTUPEIA
ZOIA PORTUPEIA
ZOIA PORTUPEIA
ZOIA PORTUPEIA
ZOIA PORTUPEIA
ZOIA
PORTUPEIA ZOIA
PORTUPEIA ZOIA
Nu'mai merge aşa, Zoia Denisovna. Ce mă tot fraieriţi! Maniuşka – nepoată! … Vă e nepoată, cum vă sunt eu mătuşă! Portupeia, eşti un mitocan! Şi prima cameră e tot goală! Pardon, e plecat în delegaţie. Ce-mi tot spuneţi poveşti, Zoia Denisovna! Nici nu mai e la Moscova! Să fim obiectivi, v-a plasat o hârtiuţă de la trustul de faianţă şi a şters-o din oraş. E o persoană mitică. Iar mie, din cauza dumneavoastră, adunarea generală mi-a servit nişte urale… n-am ştiut cum să-mi iau tălpăşiţa.
Ce mai vrea şi haita aia?
Despre cine vorbiţi?
Păi'1 despre adunarea voastră generală.
Ştiţi ceva, Zoia Denisovna, să fi fost altul în locul meu…
Păi tocmai asta-i nenorocirea, că nu altcineva, ci dumneata eşti în locul dumitale.
S-a hotărât să vă băgăm pe cineva, să vă restrângem, iar jumătate din adunare urlă să vă dăm de tot afară!
Pe mine? Afară? (Face cu mina un gest obscen.)
Asta ce vrea să însemne?
Exact ce se vede: ciuciu!
