AnnaE
#0

CUPRINS:

          STELUŢE IN GENELE EI.

          RANA.

          TOAMNA CU LUNA ANII '60

          CÂTEVA CUVINTE DESPRE IOANA.

          DA LĂBUŢA (VEI DA şi BOTICUL).

 

 

 

          STELUŢE IN GENELE EI.

          Ningea pe Colentina şi erau steluţe în genele ei.

          Tramvaiul patru cotea înzăpezit la Sf. Dumitru şi erau steluţe, steluţe, steluţe în genele ei.

          Ningea, ningea, ningea peste Colentina demult, demult… da, dragii moşului, erau… erau steluţe în genele ei.

          Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB ningea pe mustaţa mea şi pe gagica în roşu de alături tramvaiele aveau ştergătoare de parbriz şi erau… hai, toţi în cor: erau steluţe în genele ei.

          Eram student, era studenta eram eminent, era iminenta şi erau steluţe în genele ei.

          Aerul era rece, tramvaiele reci maxi-taxiurile abia înfiinţate mergeau toate pe patru roate şi erau steluţe în genele ei.

          Ningea uşurel, cu fulgi catifelaţi peste fabrica Stela peste blocul lui Ghiu, peste pomii înzăpeziţi…

          Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor aşa ca nu mai stiu ce spunea.

          Ea ma ţinea de mina şi tramvaiul patru trecea şi ningea şi erau… da… da, dragii moşului…

          Eu eram copil, ea era o copila eu stăteam la bloc, ea stătea la vila şi erau steluţe în genele ei.

          Eu aveam viziuni, ea avea pandalii restul e în „Poeme de-amor”, precum ştii dar lăsaţi-o balta, copii: erau steluţe în genele ei.

          CORUL: Erau steluţe, erau steluţe, erau stelu-u-ute În ge nele eeeeeeeeei!

          e eneee le e e e e.

          Aici poemul ar trebui sa se încheie dar nu înainte de-a va da o cheie a-ntregii întâmplări:

          Ea e o fata de peste blocuri şi mari acum e măritată, gravida, n-are nici o importanta.

          Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului.

          Acum nu mai sunt steluţe în genele ei.

          Acum nu mai e nici o steluţă în genele ei.

          Asa, ca sa ştiţi, dragii moşului.

          RANA.

          Ivai mie, rana s-a închis vai, sângele s-a uscat şi a făcut coaja.

          oh, doamne, m-am vindecat!

          de-acum o sa ma mestece fericirea o sa ma sfârtece seninătatea şi nebunia care a fost n-o sa mai fie de-acum niciodată, nu, n-o să-i mai sărut umărul.

          viaţa o să-mi treacă în pace şi armonie cu lecturi bogate, cu mese regulate.

          sănătatea o să-mi mănânce plămânii.

          raţiunea o să-mi sfâşie creierul.

          vai, rana, rana mea draga rana plăcută vieţii mele rana pentru care am trăit, pe care mi-am zgândărit-o cu unghiil s-a închis. oh, doamne, sunt vindecat!

          si niciodată febra n-o să-mi mai aprindă veioza vieţii pina la ars.

          II sa accept evidenta: nu mai pot sa scriu poezie.

          nu mai sunt în stare, ceva în mine nu mai colaborează.

          am scris ani de zile cu ura, cu dragoste, iar acum creierul meu e mort.

          am pornit la maraton ca pe suta de metri am vrut totul deodata, am vrut să-mi înnebunesc cititorul.

          am uitat ca viaţa e lunga.

          nu-mi imaginam ca o data ma voi opri, voi plati ca tot ce am făcut vreodată se va întoarce împotriva mea şi nu voi putea sa ma ajung din urma şi orice încercare de a mai face ceva va fi o noua dezamăgire.

          ce voi mai scrie inca patruzeci de ani?

          o sa string din masele, o sa scriu articolaşe de critica sau cine ştie ce amintiri o sa suport condescendenta tinerilor, o sa las nasul în jos când o sa vina vorba despre poezie, o sa fac traduceri ca sa nu ma uite lumea, ca sa para ca mai trăiesc.

          sau o să-mi public cândva un volum de versuri din tinereţe atât de proaste, ca nu le băgasem în nici o carte şi o sa am un succes „de prestigiu”, mi se va spune „autorul poemelor de amor”, precursorul a dumnezeu ştie ce poezie va mai fi pe atunci… nu stiu, nu stiu… prieteni mai tineri, sa nu faceţi ca mine.

          calculaţi-vă poezia pentru şaizeci de ani.

          eu? nu stiu ce drum sa mai apuc, ce s-ar mai putea face şi nu stiu ce trebuie sa mai simt şi ce mai pot sa imaginez.

          de data asta chiar cred ca mi s-a înfundat.

          voi fi un poet bătrân, care n-a mai scris de decenii un supravieţuitor al propriei morţi şi care mai bine n-ar fi făcut nimic niciodată.

          III oare s-a terminat viaţa? oare sunt terminat?

          sunt un eşec? voi fi pulbere?

          va veni moartea iar tu ma vei dispreţui.

          va fi groaznic, groaznic.

          voi fi singur, mai singur decât toţi oamenii, singur.

          fara nimeni, fara odihna.

          voi înţelege totul, ah, înţelege-mă, şi toţi ma vor iubi, toţi îşi vor aduce aminte.

          sunt pierdut, pierdut.

          muşcă-mi tu gura.

Attachments