AnnaE
#0

 Toamna cu luna

           Când porţi peste pulovăr o niciodată căptuşită cu totdeauna

           Când ştii ca ai mai iubit şi ai sa mai iubeşti

           Printre taxiuri nefireşti.

           

           Toamna cu luna

           Când cabinele de telefon scânteiază

           Când ştii ca nimic nu durează

           Când pina şi vitrinele graseiază

           şi vocea le tremura, şi serviciile de porţelan se fac zob.

           

           Toamna de stlcla

           Când magnetofoanele se fac zob

           Când mixerele de plastic pălesc

           Când aspiratorul asuda rece

           Când trusa de şurubelniţe hohoteşte

           Când maşina de spălat cu ochiul rotund

           şi coniacul cu patru stele

           Se-ngalbenesc şi cad de pe ramura mintii mele

           şi toamna de vermut se crede tinăra uneori.

           

           Noi n-o sa mai ţinem unul la altul.

           N-o sa ne mai facă placere sa ne vedem fetele, rietul.

           Noi n-o sa ne căsătorim,

           N-o sa avem copii

           şi n-o sa îmbătrânim împreună.

           Mi-e aşa de clar lucrul asta acum.

           Iar vieţile noastre n-or sa fie îndelungate

           Ci scurte, haotice.

           Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte

           August, decembrie, aprilie.

           

           Toamna cu luna

           As vrea atât de tare sa fim acum împreună

           Sa privim vitrinele împreună

           Sa numărăm taxiurile împreună

           şi sa ne ningă frunzele-ngalbenite.

 

 

                                                                      SFÂRŞIT