AnnaE
#0

„Să urlăm, spuse câinele.”

Cartea glasurilor

 

Rea vreme pentru votare, se plânse președintele prezidiului adunării electorale numărul paisprezece după ce închise cu violență umbrela îmbibată cu apă și dezbrăcă un pardesiu care nu-i folosise prea mult de-a lungul celor patruzeci de metri de trap gâfâit, din locul unde lăsase mașina până la ușa pe care, cu sufletul la gură, tocmai intra. Sper că nu sunt ultimul, îi spuse secretarului care îl aștepta, la adăpost de rafalele de ploaie aruncate de vânt, care transformaseră caldarâmul într-un lac. Mai lipsește locțiitorul dumneavoastră, dar ne încadrăm în orar, îl liniști secretarul, Pe ploaia asta va fi o autentică performanță dacă vom ajunge cu toții aici, spuse președintele în timp ce treceau în sala în care avea să se desfășoare votarea. Îi salută mai întâi pe colegii din prezidiu, cei care urmau să numere voturile, apoi pe delegații partidelor și pe respectivii lor locțiitori. Avu grijă să folosească față de toți aceleași cuvinte, nelăsând să-i transpară pe chip, nici în tonul vocii, vreun indiciu care să le permită să se perceapă propriile sale înclinații politice și ideologice. Un președinte, chiar al unei circumscripții electorale atât de obișnuite ca aceasta, trebuie să se ghideze în toate situațiile după cel mai strict simț al independenței sau, cu alte cuvinte, să păstreze aparențele.

În afară de umiditatea care făcea și mai densă atmosfera, deja apăsătoare prin ea însăși, pentru că încăperea nu avea decât două ferestre înguste care dădeau spre o curte interioară întunecoasă chiar și în zilele cu soare, neliniștea, ca să folosim o expresie din partea locului, puteai s-o tai cu cuțitul. Ar fi fost preferabil să se amâne alegerile, spuse delegatul partidului de centru, p.d.c.. De ieri plouă întruna, sunt alunecări de teren și inundații peste tot, absenteismul, de data asta, va urca precum săgeata. Delegatul partidului de dreapta, p.d.d., făcu un gest aprobator cu capul, dar consideră că participarea sa la conversație trebuia să îmbrace forma unui comentariu precaut. Evident nu minimalizez acest risc, totuși cred că înaltul spirit civic al concetățenilor noștri, demonstrat în atâtea alte ocazii, merită toată încrederea noastră, ei sunt conștienți, oh, da, absolut conștienți, de importanța transcendentă a acestor alegeri municipale pentru viitorul capitalei. După aceste cuvinte, și unul și celălalt, delegatul p.d.c. Și delegatul p.d.d., cu un aer pe jumătate sceptic, pe jumătate ironic se întoarseră spre delegatul partidului de stânga, p.d.s., curioși să afle ce fel de opinie era el în stare să emită. Exact în acel moment, împroșcând cu apă în toate părțile, năvăli în sală locțiitorul președintelui și, așa cum era de așteptat, având în vedere că se completa lista prezidiului adunării, primirea a fost, mai mult decât cordială, călduroasă. N-am ajuns prin urmare să cunoaștem punctul de vedere al delegatului p.d.s., însă, ținând seama de unele antecedente deja cunoscute, este de presupus că s-ar fi exprimat tot pe linia unui clar optimism istoric, printr-o frază ca aceasta, de exemplu. Alegătorii partidului meu sunt persoane care nu se sperie de atâta lucru, nu sunt oameni care să rămână în casă din cauza a patru picături amărâte de apă care cad din nori. De fapt, nu erau patru picături amărâte, erau găleți, erau căldări, erau niluri, iguazu-uri și yangtse-uri, dar credința, binecuvântată fie ea în veci, pe lângă faptul că îndepărtează munții din calea celor care se bucură de puterea ei, e în stare să înfrunte apele cele mai torențiale și să iasă din ele fără să se ude.

Se întruni prezidiul, fiecare la locul care îi revenea, președintele semnă anunțul și ordonă secretarului să se ducă să-l afișeze, așa cum stabilește legea, la intrarea în clădire, dar cel trimis, dând dovadă de un bun-simț elementar, atrase atenția că hârtia n-ar rezista pe zid niciun minut, i-ar curge cerneala cât ai zice de două ori amin, iar la al treilea ar lua-o vântul. Atunci pune-l înăuntru, unde nu-l ajunge ploaia, legea a omis acest caz particular, important e ca anunțul să fie afișat și la vedere. Întrebă prezidiul dacă era de acord, toți spuseră că da, cu mențiunea că delegatul p.d.d. A cerut ca decizia să fie înregistrată în procesul-verbal pentru a se preveni eventualele contestații. Când secretarul se întoarse din umeda sa misiune, președintele îl întrebă cum era vremea, iar el răspunse ridicând din umeri, Neschimbată, E vreun alegător afară? Nici urmă de vreunul. Președintele se ridică și îi invită pe membrii prezidiului și pe reprezentanții partidelor să-l însoțească la revizuirea cabinei de vot, care se dovedi a fi curată, lipsită de elemente ce ar fi putut impieta asupra acurateței alegerilor politice care urmau să aibă loc acolo de-a lungul zilei. Odată îndeplinită formalitatea, se întoarseră la locurile lor ca să examineze caietele de recensământ, pe care de asemenea le găsiră curate, fără neregularități, lacune și motive de suspiciuni. Sosise momentul grav în care președintele deschide și arată urna în fața alegătorilor pentru ca aceștia să se poată convinge că e goală și a doua zi, dacă va fi necesar, să poată fi martori că nicio acțiune delictuoasă nu introdusese în ea, la adăpostul nopții, voturi false care ar corupe voința politică liberă și suverană a cetățenilor, că nu avea să se repete aici încă o dată acea fraudă istorică devenită celebră sub pitorescul nume de pâlăriada[1], care, să nu uităm, se poate comite atât înainte, cât și în timpul sau după actul votării, în funcrie de prilej și de eficienta autorilor ei și a posibililor complici. Urna era goală, pură, imaculată, dar nu se afla în sală nici un singur alegător, unul singur, de mostră, căruia să-i poată fi arătată. Poate că vreunul dintre ei umblă pe undeva rătăcit, luptând cu torentele, suportând biciuielile vântului, strângând la piept documentul care îl acreditează ca cetățean cu drept de vot, dar, așa cum stau lucrurile pe cer, va dura mult până să ajungă aici, dacă nu cumva sfârșește prin a se întoarce acasă și a lăsa destinele orașului în seama acelora pe care un automobil negru îi aduce până la ușă și tot de la ușă vine apoi să-i ia, imediat după ce și-au îndeplinit datoria civică, în calitatea lor de ocupanți ai banchetei din spate.

 

[1] Pălăriada - fraudă electorală, voturi introduse în urnă „din pălărie".

Attachments