INTRODUCERE.
În zilele noastre, într-o singură săptămână avem, probabil, mai multe contacte personale cu necunoscuţi, vecini, prieteni, membri ai familiei, copii, colegi de munca, decât aveau strămoşii noştri din evul mediu, în timpul întregii lor vieţi. Pregătirea noastră pentru aceste Întâlniri este însă aproape similară cu a lor – practic, nulă.
De mici copii, adulţii ne-au învăţat să citim, să scriem, să facem adunări şi scăderi. Deoarece ei ne corectau atunci când greşeam, am ajuns să stăpânim aceste deprinderi. Alta este situaţia în cazul deprinderii conversaţiei. Am fost învăţaţi cum să pronunţăm cuvintele şi cum să înşirăm aceste cuvinte în propoziţii, dar nimeni, niciodată, nu ne-a învăţat cum sa comunicăm eficient cu ceilalţi. Atunci când făceam greşeli, nu ni s-a arătat cum sa le îndreptăm, nici măcar nu ni s-a spus ca ar trebui sa corectam unele lucruri în această privinţă. Drept urmare, mulţi dintre cei pe care i-am cunoscut nu ne-au arătat sentimente prieteneşti, pe care de fapt ar fi putut sa le aibă fata de noi, ba, dimpotrivă, au căutat compania altora. In afaceri, clienţii sau asociaţii au preferat sa Încheie acorduri cu alte persoane, alături de care se simţeau mai bine.
Această experienţă nu este neobişnuită. De fapt, ea reflectă o situaţie reală. Potrivit cercetătorilor în domeniul comunicării şi al psihologiei, majoritatea oamenilor continuă să facă, de-a lungul vieţii lor, multe din greşelile simple pe care le făceau şi când erau copii. Foarte puţini dintre noi suntem în măsură să realizăm asemenea contacte cu ceilalţi, încât să putem transforma simple cunoştinţe în prietenii sau să punem căldură şi suflet în relaţiile de lungă durată.
Deşi cercetările au identificat câteva deprinderi specifice, care sunt de o importanţă vitală pentru eficienţa personală, puţini oameni le dezvoltă plenar. Mai mult, s-a descoperit că aceste deprinderi pot fi însuşite într-un timp relativ scurt. Din păcate, despre aceste descoperiri s-a scris numai în publicaţii academice, iar deprinderile respective sunt predate de un număr limitat de profesori. Această carte reprezintă o combinare a două cursuri menite să umple acest gol şi să formeze deprinderi de conversaţie la oricine, într-un mod simplu şi accesibil, în Statele Unite ale Americii, Alan Garner şi-a elaborat cursul Să învăţăm să conversăm!
— Pregătire în vederea unei mai depline reuşite sociale, formând o întreagă reţea de instructori calificaţi, care, la rândul lor, învaţă azi zeci de mii de alte persoane.
În Australa, Allan Pease şi-a dezvoltat cursul Tehnici şi strategii pentru întâlnirile directe, pentru a-i învăţa pe cei interesaţi cum să folosească în activitatea comercială, în negocieri şi convorbiri deprinderile verbale şi no-verbale.
După multe discuţii şi analize aceste cursuri au fost unificate şi astfel a luat naştere prezenta carte. De obicei, un curs se desfăşoară de-a lungul unui răstimp care poate varia de la câteva zile, la mai multe săptămâni, oferind participanţilor nenumărate ocazii de a exersa o serie de deprinderi şi de a le integra în propriul fel de a fi, în vreme ce o carte poate fi lăsată de-o parte sau uitată. Aşa cum lectura unei cărţi despre practicarea schiului nu va reuşi să facă din nimeni un schior mai înzestrat şi nici parcurgerea unei cărţi despre culturism nu va ameliora tonusul nostru muscular, nici simpla lectură a acestor pagini nu va aduce mari transformări în deprinderea noastră de a conversa. Va trebui să le citim şi să revenim asupra lor cu tenacitate şi să ne antrenăm cu stăruinţă şi hotărâre. Vă sugerăm să nu citiţi mai mult de un capitol o dată şi să începeţi să aplicaţi fiecare deprindere, îndată ce aţi însuşit-o.
Am scris această carte cu sentimentul unei mari bucurii şi suntem convinşi că şi cititorul va fi entuziasmat când va constata vizibile ameliorări ale activităţii sale de zi cu zi, pe măsură ce, din punct de vedere social, devine tot mai eficient.
METALIMBAJUL SAU CUM SĂ CITIM PRINTRE RÂNDURI.
Allan Pease a oferit, prin cartea sa Limbajul trupului.
Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor, un ghid practic pentru un domeniu relativ neexplorat: semnalele trupului şi relaţia lor cu atitudinile oamenilor. El afirmă că cercetătorii sunt, în general, de acord asupra faptului că 60 până la 80 la sută din comunicarea directă se realizează prin canale non-verbale şi numai restul prin cele verbale şi vocale, în acest capitol vom analiza un domeniu aproape complet neglijat, cel al metalimbajului cuvintele şi expresiile care pot releva adevăratele atitudini ale unei persoane. Ca şi limbajul trupului, şi metalimbajul poate trezi „sentimentul instinctiv”, „intuiţia”, „cel de-al şaptelea simţ”, „presimţirea” că vorbitorul nu spune ceea ce gândeşte. Deşi metalimbajul constituie încă o zonă neclară a comunicării interpersonale, capitolul de faţă încearcă să simplifice multe din cuvintele, locuţiunile şi expresiile de bază, pe care majoritatea dintre noi le folosim pentru a comunica un mesaj, dar, în acelaşi timp, evită o prezentare prea simplistă a unei zone atât de complexe. Majoritatea cuvintelor şi expresiilor de care ne ocupăm aici sunt cunoscute şi folosite de mulţi dintre noi, dar puţine metacuvinte – sau poate niciunul – sunt interpretate în mod conştient pentru a descoperi adevăratele lor semnificaţii.
Dicţionarul Macquarie defineşte „metalimbajul” drept „un limbaj care codifică altfel ideile decât limbajul natural”. Cu alte cuvinte, este un limbaj ascuns în interiorul limbajului. Cu toţii am stat la tejgheaua unui magazin universal aşteptând să fim serviţi, şi am fost întâmpinaţi doar cu un „Doriţi ceva?” din partea vânzătoarei, în metalimbaj aceasta se traduce: „E, oare, cu adevărat nevoie să mă deranjaţi chiar acum?” şi acesta e şi sentimentul pe care, subconştient, îl avem.
Reclamele de terenuri şi imobile folosesc adesea metalimbajul pentru a prezenta proprietatea respectivă într-o lumină mai favorabilă. Iată câteva exemple, în paralel cu înţelesul lor real.
Iată un exemplu tipic: la un program radio ascultătorii sunt îndemnaţi să telefoneze şi să discute cu realizatorul probleme personale sau de stringentă actualitate. Programul, difuzat duminică seara, este animat de un binecunoscut preot. De multe ori, adolescente care descoperă că sunt însărcinate şi nu ştiu cine este tatăl copilului dau telefon pentru a cere un sfat. în loc să spună: „Sunt gravidă, ce trebuie să fac?”, conversaţia se desfăşoară de obicei după următoarea schemă: înghesuită, neîncăpătoare Cartier ieftin şi murdar, sub nivelul standard.
CÂTEVA CUVINTE CARE IRITĂ.
Iată câteva dintre cele mai iritante cuvinte şi expresii: „Ştiţi dumneavoastră”, „Cum să zic”, „Un fel de”. Aceste expresii insidioase sunt mai frecvente la membrii mai puţin cultivaţi ai societăţii, dar pot fi auzite şi la multe emisiuni radio în direct cu publicul.
Foarte mic.
Situat undeva Departe de magazine şi şcoli.
Proprietate cu aspect obişnuit.
Metalimbaj.
Cumpăraţi: ocazie unică.
Interesant.
Folosire optimă a spaţiului Stil casă de ţară Reşedinţă cu multiple posibilităţi de dezvoltare Bine poziţionat într-o zonă bună, liniştită.
Proprietate unică pe care toţi o doresc.
Are un hol spaţios, un livingroom încăpător, trei dormitoare şi o bucătărie modem dotată.
Transport la uşă.
Faţadă luminoasă, însorită Dă spre o grădină care nu necesită multă întreţinere Multe trăsături originale.
Ideală pentru oameni pricepuţi care ştiu să facă reparaţii mărunte.
Are hol mic, un livingroom modest, trei dormitoare fără dulapuri în perete şi o bucătărie proaspăt zugrăvită Mijloacele de transport opresc la doi metri de uşa de Ia intrare Orientată spre vest Nu are grădină Are toaleta în curte, la fel şi spălătoria Repararea ei va costa o avere.
INTERLOCUTOAREA: Mă plimbam cu un băiat şi acum sunt… ştiţi dumneavoastră!
PREOTUL: Nu, nu ştiu.
INTERLOCUTOAREA: Păi, m-a invitat la el acasă şi pe urmă m-a sărutat şi pe urmă a… cum să zic… ei bine… ştiţi dumneavoastră!
PREOTUL: Nu, nu ştiu. Ce s-a întâmplat de fapt?
INTERLOCUTOAREA: După ce m-a sărutat, vedeţi, el a… cum să zic… ştiţi dumneavoastră… şi acum sunt… un fel de… cum se zice… ştiţi… şi nu prea ştiu ce să fac.
Interlocutoarea şi-a terminat fraza cu o intonaţie urcătoare la cuvântul „fac”, lăsând ascultătorii să se gândească dacă pune o întrebare sau face o declaraţie, sau dacă a terminat într-adevăr ce avea de spus. Trebuie să recunoaştem că această formă degenerată de conversaţie este o excepţie, mai degrabă decât o regulă şi pune în evidenţă expresia „Ştiţi dumneavoastră”, care denotă întotdeauna că cel care o foloseşte nu este sigur de ceea ce spune sau ezită, fapt ce-l determină adesea pe cel care ascultă să arate că a înţeles utilizând clişeul „da -da”.
„Ştiţi dumneavoastră” devine enervant, deoarece este un fel de a spune: „Ştiu că nu mă exprim clar, dar sunteţi destul de inteligent ca să înţelegeţi ce vreau să spun”. Expresiile „Cum să zic” şi „Un fel de” sunt o scuză faţă de faptul că vorbitorul nu găseşte cuvântul potrivit.
