PARTEA ÎNTÂI.
De ce case?
Cei mai mulţi astrologi ar fi probabil de acord cu afirmaţia generală că astrologia reprezintă studiul corelaţiilor ce pot fi stabilite între poziţiile corpurilor celeste din jurul Pământului şi evenimentele fizice sau schimbările psihologice şi sociale ale conştiinţei în om. Mişcările corpurilor celeste sunt, cu foarte puţine excepţii, ciclice şi predictibile. În măsura în care noi putem observa, universul nostru este unul al ordinii, chiar dacă această ordine nu este prea vizibilă într-o analiză detaliată, de vreme ce din poziţia noastră pe Pământ, din mijlocul evenimentelor, implicaţi în acestea şi reacţionând emoţional faţă de ele, nu suntem capabili să percepem tabloul cuprinzător al existenţei cosmice. Când, totuşi, considerăm evenimentele celeste care apar la o distanţă imensă de noi, putem experimenta cu promptitudine ritmurile maiestuoase conturate pe fundalul cerului: răsăritul şi apusul Soarelui, Luna şi stelele, Luna nouă şi Luna Plină, conjuncţiile planetelor şi alte fenomene periodice. Astfel, astrologia, prin asocierea de experienţe aparent nepredictibile şi aleatoare ale omului în mediul terestru cu schimbările ritmice şi predictibile ale poziţiei şi relaţiei reciproce dintre corpurile celeste, a oferit omenirii cel mai valoros simţ al ordinii care a produs, în schimb, cel puţin, un sentiment de siguranţă transcendentă.
Există multe moduri în care omul poate reacţiona şi interpreta propria înţelegere a faptului că pot fi stabilite corelaţii clare şi relativ serioase între ceea ce apare în universul din jurul Pământului şi schimbările exterioare şi interioare din vieţile umane. În mod destul de evident, asemenea reacţii şi interpretări depind în mod fundamental de stadiul evoluţiei omului, în funcţie de capacitatea simţurilor sale de a percepe ce se întâmplă pe cer şi de stadiul de dezvoltare al conştiinţei sale, al facultăţilor sale psihice şi al instrumentelor sale intelectuale şi fizice de măsurare şi interpretare a ceea ce experimentează. Toate acestea îşi găsesc expresia în mediul social, religios şi cultural care îl înzestrează pe cititorul în stele cu un fel de limbaj, cu convingeri elementare şi cu un mod de viaţa socio-cultural.
A disocia astrologia de stadiul culturii şi al societăţii în care astrologul trăieşte şi îşi întocmeşte calculele şi interpretările, este fără sens. Orice sistem conceptual trebuie să fie înţeles în funcţie de condiţiile de viaţă – sociale şi personale ca şi geografice – ale oamenilor care acţionează, simt şi gândesc. „Adevărul”, sau mai degrabă valabilitatea unei acţiuni sau gând poate fi stabilită numai asociind-o cu un tablou socio-cultural mai cuprinzător şi, mai mult, cu o fază particulară de evoluţie a omenirii sau cel puţin cu un segment al acesteia.
Apare o mare confuzie datorită faptului că deseori nu este făcut acest lucru sau este făcut avându-se tendinţa de a se proiecta actuala stare de conştiinţă asupra minţilor şi sentimentelor oamenilor timpurilor arhaice. Astrologia reprezintă, în mod particular, un domeniu fertil de confuzie şi de proliferare a opiniilor statuate dogmatic, indiferent dacă acestea iau forma unor analize ştiinţifice bazate pe supoziţie, a unor compilaţii de texte erudite sau a „comunicării”. Multe teorii complexe şi interpretări confuze s-au dezvoltat datorită faptului ca astrologia a fost considerată un lucru în sine, o ştiinţa misterioasă care foloseşte o terminologie enigmatică, neschimbată de pe vremea Chaldeei antice şi presupusă a fi încă valabilă. Totuşi, această terminologie a omis, în mod destul de evident, să ia în considerare schimbările radicale din conştiinţa şi viziunea omului cu privire la Pământ şi la locul său în universul ce a apărut în decursul acestor secole.
Ca rezultat, actualul val de interes pentru astrologie întâmpină tot felul de obstacole şi curge confuz prin tot felul de canale. Aceasta înseamnă în mare parte pierderea din vedere a funcţiei fundamentale a astrologiei, care este aceea de a aduce un simţ al ordinii şi o dezvoltare armonioasă, ritmică, a fiinţelor umane – nu a fiinţelor umane aşa cum erau ele în Egiptul sau în China antică ci cum sunt ele astăzi cu toate problemele lor emoţionale, mentale şi sociale.
ASTROLOGIA CENTRATĂ LOCAL DIN TIMPURILE ARHAICE.
Până la sfârşitul erei „arhaice”, în secolul al VI-lea î. Chr., când Gautama Buddha trăia şi predica în India iar Pithagora în lumea elenistică, conştiinţa oamenilor – cu foarte rare excepţii – era în mod fundamental centrată local. Grupuri relativ mici de fiinţe umane trăiau, simţeau şi gândeau în termeni de valori „tribale”. Grupurile tribale, elementele esenţiale ale societăţii umane din acel timp, erau legate de o anumită zona din care îşi extrăgeau mijloacele de existenţă, exact după cum este legat embrionul de uterul matern. Tribul constituia un organism; fiecare membru al său era total integrat în acest organism multicelular. Fiecare membru al tribului era dominat, din punct de vedere psihic, de modul de viaţă, de cultura, credinţa şi simbolurile grupului, tabu-uri pe care nu putea să nu le respecte. Pe acea treaptă de evoluţie a omenirii nu existau „indivizi” reali; toate valorile pe care se întemeiau cultura şi credinţa grupului reprezentau expresii ale condiţiilor geografice şi climaterice particulare şi ale unui anumit tip rasial. Comunitatea tribală privea cu atenţie la trecut, datorită simbolului sau unităţii pe care acesta îl reprezenta; adică, faţă de un strămoş comun sau faţă de un rege divin care aducea un fel de cunoaştere revelată şi o coeziune psihică specială.
Astrologia care s-a dezvoltat în acest stadiu era, de asemenea, centrată local mult mai mult decât cea cu adevărat geocentrică, adică centrată pe Pământ. Fiecare sat tribal avea un loc central care era considerat fie centrul lumii, fie intrarea către o cale secretă ce duce la un astfel de centru. Ceea ce numim astăzi orizont, definea atunci graniţele vieţii. Deasupra lui cerul reprezenta lăcaşul marilor ierarhii creatoare ale zeilor. Regiunea întunecată de dedesubtul orizontului reprezenta misterioasă lume a tenebrelor în care Soarele se retrăgea în fiecare noapte pentru a-şi recâştiga puterea necesară aducerii din nou a luminii către lumea orizontală a omului. Este posibil, bineînţeles, ca unii preoţi-iniţiaţi să fi fost conştienţi că Pământul era un glob care se învârtea în jurul Soarelui; dar dacă exista o asemenea tradiţie secretă comunicată oral prin ritualuri de iniţiere, aceasta nu avea, evident, nici o legătură cu astrologia.
