AnnaE
#0

I.

          Tremurul uşor îl anunţă pe Daitan că micul său comunicator prins de mână se activase.

          Prada sa, chiar în faţă, o panteră adreliană, îşi mişca capul de parcă ar fi ascultat. Ceea ce probabil şi făcea. Panterele adreliene fiind semi-telepatice, simţea formele de viaţă din jur. Dragunul se apropiase cu grijă. Îi luase două ore pentru a parcurge cincizeci de metri prin frunzişul des, păstrându-şi mintea într-o stare de gol.

          Altă vibraţie, linia era prioritară, îl irită. Mintea i se umplea devenind imposibil să se ascundă de prada sa. Cu un gest grăbit activă baliza psihică ce-o purta pe spate, semnalul psihic transmis silind-o pe panteră să dispară în desişuri cu salturi lungi.

          „Aici Daitan. Ar fi bine să fie ceva important” se răsti în comunicator „Este. Cineva numit Kaleen a anunţat că te caută şi acum se îndreaptă drept spre poziţia ta. Eşaloanele de comandă i-au dat drum liber fără să pună întrebări.” răspunse centralistul dragun „Kaleen. Eşti sigur că acesta e numele?” „Da lider. Kaleen. Nivelele superioare sunt în agitaţie. Să anunţ echipele de apărare din zonă să intre în alertă?” „Nu. N-are rost. Dar vreu să rămâi pe fază în caz că apar şi alţi străini.

          Păstrează două echipe cu tine lângă translocator. Să fie pregătiţi să ajungă la semnalul meu într-o bătaie de inimă!”

          Kaleen era aici. Operatorul dragun nu avea de unde să ştie dar Kaleen era emisar al Puterilor. Prea puţine forţe îi puteau sta în cale aşa că nu avea rost să încerce. Şi, în plus, era curios.

          Obosit de vânătoare, Daitan căută locul propice să se odihnească şi să aştepte emisara. Se aşeză pe marginea unui pârâu descărcându-şi echipamentul de vânătoare de pe corp.

          Armură uşoară lamelară inscripţionată cu simboluri magice. Vizorul mag-teh care-i permitea să vadă făpturile invizibile. Harnaşamentul complicat de pe spate unde era prinsă baliza psihică şi provoziile. Apărătorile de braţe şi picioare care emiteau împreună scutul magic. Aşeză armele lângă restul, căra doar arme uşoare, tunul-de-mână magic şi cuţitele lungi.

          — Războinicule, aici erai! Mă temeam că vei încerca să te ascunzi.

          Apariţia fantomatică apăru direct în faţa lui. Arăta ca o femeie umană, fantomatică, cu haine lungi, zdremţuite, fluturând în toate direcţiile împrăştiate de propria-i furie interioară.

          — Se spune că este imposibil să te ascunzi de mesagerii Puterilor; mormăi dragunul – Ai cauzat o grămadă de probleme Daitan, atunci când ai hotărât să-l ajuţi pe Arrianus şi armurile.

          — Misiunea a fost aprobată TorHal (douăzeci de draguni formând forul superior de conducere a întregii rase). A fost la cererea Dragonilor Bătrâni iar intervenţia noastră a fost în concordanţă cu toate regulile.

          — La limitele regulilor; zise apariţia fantomatică – Sunt sigur că nu am stat destul de mult pentru a schimba lucrurile.

          — Aţi echilibrat o balanţă.

          — Din câte am auzit războiul continuă. În luna cât am fost acolo doar am apărat un oraş şi efectuat două-trei razii. Atâta tot; spuse dragunul – Implicaţiile sunt adânci şi tu ştii asta. Dar nu sunt aici să-ţi reamintesc de gesturile nesăbuite din trecut; rosti serioasă emisara – Şi nici ca să încerci să mă omori, altfel nu te-ai mai fi obosit cu pălăvrăgeala.

          — Nu; îi răspunse ea surâzând; Sunt aici să te averizez.

          — Să mă avertizezi?

          — Ţi-ai făcut duşmani puternici, este foarte posibil ca unii dintre apropiaţii tăi să fie printre ei. Sau să se fi infiltrat printre ei.

          — Poporul meu nu are capacitatea de a trăda. Vezi tu, legătura de rasă e foarte puternică la ai mei, avem o predispoziţie genetică puternică pentru a ne proteja semenii.

          — Da, ştiu totul despre sistemul vostru. Ştiu despre caste şi felul în care fiecare castă este modificată, războinicii pentru luptă, lucrătorii pentru putere de muncă şi imaginaţie redusă. Ştiu şi despre casta conducătorilor şi-ţi reamintesc că este bine adaptată pentru rolul ei, inclusiv în inteligenţă şi viclenie. În locul tău aş umbla cu gărzi de corp în următoarele tarst.

          — De ce atâta grijă pentru mine? Spiritul se învârti în jurul dragunului.

          — Cei pentru care lucrez sunt interesaţi de tine, nu ai legături puternice cu nici o facţiune.

          — Am legături cu Legiunea.

          — Dar nu strânse, nu într-atât de strânse încât să nu ne poţi ajuta cu o misiune importantă.

          — Servesc doar rasa mea emisaro. Nu sunt pionul nimănui.

          — Şi Dragonii Bătrâni. Cei pentru care lucrez au discutat deja cu ei şi s-au arătat de acord cu cererea noastră de a ne ajuta.

          — De ce nu aţi vorbit cu superiorii mei ierarhici.

          — Este o operaţiune delicată, am căutat momentul când nu eşti pe lumea ta de baştină pentru a te contacta tocmai pentru a nu atrage atenţia. Nu vrem să se ştie de implicarea noastră.

          — Da, tocmai ai trecut prin vre-o duzină de scanere; pufni dragunul – Au văzut ce trebuiau să vadă. Secretul e păstrat. Dragunul îşi deschise braţele puternice şi se relaxă.

          — Spune-mi de ce este vorba?

          — Nu este sigur să vorbim aici. Mânie ne vom întâlni tot aici şi atunci te voi duce undeva unde vom vorbi.

          — De ce să nu vorbim acum, dacă tot suntem aici. Năluca păru să se gândească. Făcu un semn cu mâna şi desupra lor aerul se deformă şi-o navă de mărime considerabilă, semănând cu un cărăbuş, apăru. O lumină îi învălui trăgându-i la bord.

          — Aceasta e nava mea, nu prea comfortabilă pentru cei ca tine dar ne vom descurca.

Attachments