AnnaE
#0

CUPRINS:

  Itinerariul minţii în DUMNEZEU.

  Prolog. 5

  Capitolul I.

  Despre treptele ridicării către DUMNEZEU şi despre contemplarea lui prin semnele sale In lume 9

  Capitolul II.

  Despre gfndirea lui DUMNEZEU prin semnele sale tn lumea sensibilă 17

  Capitolul III.

  Despre speculaţia asupra lui DUMNEZEU prin imaginea imprimată ta potentele naturale‘. 26

  Capitolul IV.

  Despre oglindirea Iui DUMNEZEU ta imaginea sa reformată prin darurile dezinteresate 34

  Capitolul V.

  Dspre oglindirea unităţii divine prin numele său prim, care este fiinţa 40

  Capitolul VI.

  Despre oglindirea SFINTEI TREIMI ta numele său, care este Binele 46

  Capitolul VII.

  Despre extazul mental şi mistic prin care se dă odihnă înţelegerii, trectod astfel întreaga devoţiune spre DUMNEZEU 51

  Note. 55

  Iiinerarium mentis în DEUM.

  Prologus. 73

  Capot I.

  De grandibus ascensionis în DEUM et de speculatione ipsius per vestigia eius în universo 76

  Mt<^ h De speculatione DEIrin vestigiis ip& în hoc sensibili jgjindp.^.

  fa/o O ^ ^ ^tf^vHitt^M {

  De speculatione DEI per suam imaginem naturalibus polen Ut insignitam/

  De consideratipne DEI în sua imaginţ/donis gratuit.

  De speculatione divinae uniratis per nomen primariunu^uod A est esse/. J;>£.

  UUL LK O’ (~u^ Caputvl.

  De speculatione beatissimae TRINITAT1S în eius nomine, quod i/est Mnum Jl Yi.1 RA: j

  De excessu mentali et mystico, în quo requies datur inteuectui, affectu totaliter în DEUM per excessum transeunte

  Addenda.

  I. Predica „Aveţi un singur învăţător, Hristos”

  II. Interpretări

  III. Cronologia vieţii. Succesiunea şcolară şi doctrinară

 

 

 

  PROLOG.

  La început despre începutul dintâi îl invoc pe „Tatăl luminilor” de la care „orice ne este dat e prea bun şi orice dar desâvârşit” (Iacov, 1, 17), prin Fiul său, Domnul Nostru Iisus Hristos, ca, ajutaţi de Prea-Sfânta Fecioară Măria, născătoarea Domnului şi Stăpânului nostru Iisus Hristos şi de Prea-fericitul Francisco1, călăuză şi părinte al nostru, „să ne fie iluminaţi ochii” minţii şi „să ne îndrepte paşii pe calea păcii” (Efeseni, 1, 17 sqq.; Luca, 1, 79), care „întrece orice pricepere” (Filipeni, 4, 7; Ioan, 14, 27); pace evanghelizată şi dăruită de Domnul Nostru Iisus Hristos, pe al cărui cuvânt l-a repetat părintele nostru Francisco, acela care în toate predicile, lui, la început ca şi la sfârşit, vestea pacea şi în toate vestirile şi urările o dorea şi care suspina la pacea extatică, în contemplaţiile sale, aceea a locuitorului Ierusalimului despre care bărbatul iubitor de pace a zis: „cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram”; „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului” (Psalmi, 119, 7; 121, 6). Şi să se mai ştie că tronul lui Solomon se sprijinea numai pe pace, cum stă scris: „că s-a făcut în ierusalim şi locaşul lui în Sion. Acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma şi sabia şi războiul” (Psalmi, 75, 2, 3).

  ISBN 973-44-0069-X

  Urmând Prea-fericitului părinte Francisco, cel ce căuta pacea cu ardoare, eu, păcătosul, succesor nedemn, ai şaptelea, în slujirea fraţilor; în cel de al treizeci şi treilea an de la retragerea lui, prin voinţa divină m-am urcat pe muntele Alver-mia, fiind în căutare de către mine a păcii spirituale, ca un loc de linişte2. Şi când meditam la înălţările minţii în Dumnezeu, între altele, mi s-a întâmplat acel miracol pe care l-a trăit şi Prea-fericitul Francisco, anume, viziunea Serafimului cu aripi în forma Crucifixului (Isaia, 6, 2). Pe dată mi-am dat seama că această viziune îmi vorbea despre extazele lui, în contemplaţie şi despre drumul de urmat. Prin acele şase aripi, cu judecată’ dreaptă, de aceea poţi înţelege cele şase suspen-siurii ale iluminaţiilor prin care sufletul este în măsură să ajungă la pace, trăind în extazele înţelepciunii creştine. Şi nu există altă cale decât aceea a dragostei arzătoare pentru Crucificat,care, răpindu-l „până în al treilea cer”, l-a transfigurat eristic pe Pavel: „am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (II Corinteni, 17, 2; Galateni, 2, 19 sqq.). Astfel şi acela care a primit în sine înţelegerea lui Francisco, aceea ce i-a trecut în carne, când în trupul său au pătruns semnele prea-sfinte ale pasiunii, în ultimii doi ani de dinaintea morţii.

  Cele şase aripi serafice, aşadar, sugerează cele şase iluminări în scară şi care încep de la făpturile create şi ne călăuzesc spre Dumnezeu, la care nimeni nu ajunge cu îndreptăţire decât prin Crucificat. De aceea, cel ce nu intră „ pe uşă ci sare pe altă parte este un hoţ şi un tâlhar” (Ioan, 10,1). Cu toate acestea, dacă va intra vreunul pe uşă, „va intra şi va ieşi şi păşune va afla” (Ioan, 10, 9). îneît, spune Ioan în Apocalipsă: „Ferice de cei ce îşi spală hainele ca să akbă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate”(22, 14); căekeste imposibil să pătrunzi în Ierusalimul ceresc prin contemplaţie dacă nu intri pe poartă, cu Sângele Mielului. Şi nu • vei fi pregătit pentru contemplaţiile divine care conduc la extaze mentale, dacă nu eşti ca Daniel „prea-iubit” (Daniel, 9, 23)4. Dorinţele mistuitoare sunt, în noi, de două feluri: prin „toată dorinţa mea” care face,:să răcnească din suspinarea inimii” şi prin „fulgerul” speculaţiei, prin care spiritul se întoarce la razele de lumină, direct şi cu mare intensitate (Psalmi, 37, 9; cf. Matei, 28, 3)5.

Attachments