PERSOANELE (in ordinea intrării In scenă)
APOLO
THANATOS
CORUL, alcătuit din bărbaţi din I
O SERVITOARE
ALCESTA, soţia lui Adraet
ADMET, rege în Phera
EUMELOS, M lui Admot şi al Aid
HERACLE
P1IERES, tatăl lui Admet
UN SERVITOR n fPtifi – ora lui Eumolos, femei din suita Alceste”, bărbaţtdin suHole lui Admet şi Pheres
Acţiunea are loc în faţa palatului lui Admet din Phera. Apolo iese dinăuntru, pe o poartă laterală, purlând arcwî în mină şi tolba cu săgeţi pe umeri
APOLO
O, casă-a lui Admet1 în care m-am supus, deşi sunt zeu, să stau la masa slugilor! Dar Zeus a voit să fie-aşa, căci el 1-a nimicit pe-Asclepios, feciorul meu,
1 Adrnet stăpânea ca rege (basilcu) peste meleagurile tesaliene din,. Preajma tacului Boibe, unde se petrecuse odinioară dragostea lui Apolo pentru fecioara Coronis şi al cărei rod a fost Ascjjyijos, Acesta, iniţiat de-centaurul Ghiron, a ajuns să cunoască puterile vindecătoare ale rădăcinilor şi buruienilor, cu ajutorul cărora a obţinut lecuiri miraculoase. Când, întrecând marginile înţelepciunii omeneşti, a izbutit să învie un mort, Zeus 1-a ucis, fulgerându-1, deoarece, prin minunile sale, Asclepios ameninţa drepturile eterne ale Morţii. Apolo, ca să-şi răzbune fiul, a omorât [Ciclopii, faurii'fulgerelor pe care le mâniiia atotputernicul XtT. S. Drept pedeapsă, i s-a dat să slujească în casa unui muritor. Astfel a intrat ca păstor la curtea lui Admet, regele din Phora, unde ar fi rămas după unele versiuni un an, după altele nouă ani.
Zvârlindu-i fulgerul în piept. Eu, mânios, atunci am omorât Ciclopii făurari de trăsnete dumnezeieşti. Iar tatăl meu m-a osândit sa intru slugă la un om.
Venind în glia-aceasta, m-am făcut păstor la gazda mea, păzindu-i casa până azi, căci s-a-ntâmplat să fie drept – cum sunt şi eu -
Admet, fiul lui Pheres. Şi 1-am mântuit apoi de ceaiul morţii, amăgindu-le pe Moire1, iar zeiţele s-au învoit să-1 izbăvească de pieire, de va da pe altul să coboare-n Hades pentru el.
Rugându-se de toţi prietenii pe rând şi de bătrânii săi părinţi2 ce 1-au născut, niciunul n-a primit, numai soţia lui a vrut să meargă-n bezna morţii pentru el.
Acum, put'tată-n braţe de bărbatul ei, se stinge-n casă. Tocmai azi e hotărât sorocul morţii, despărţirea de cei vii. Eu, ca să nu mă pângăresc*, voi părăsi aceste scumpe coperişuri de palat. Îl văd apropiindu-se pe Thanatos1,
1 In ziua nunţii salo cu Alcesta, Admet a uitat să-i aducă jertfă zeiţei Arleinis. Aceasta nu a îutlrziat să se răzbune, înlr-adevăr, ciiid Admet a intrat în odaia nupţială, a găsit-o mişunând de şerpi, ceea ce însemna că eroul fusese osândit la moarte. Apolo intervine în sprijinul protejatului său alinândmâniasuroriisaleArtemis; totodată, de la ursitoarele Moire, obţine ca Admet să'fie scutit do moarte dacă alt muritor se va învoi să-şi dea viaţa în locul său.
2 In text: pe tatăl său şi pe maică-sa bătrână, care l-a născut: e vorba de Pheres şi de soţia sa Iftime.
3 Atingerea sau vederea unui mort era socotită necurată, atât pentru oameni, cit şi pentru zei. Apolo părăseşte casa gazdei sale generoase înaintea morţii Alcestei, pentru a se păstra nepângărit.
4 Thanatos, adică Moartea, a fost întruchipată de heleni ca un bărbat robust, bărbos, înaripai şi violent, care îşi pe zbirul morţilor, care-o va coborî în casele lui Hades. A sosit la timp.
El, ceasul de pe urmă i-1 pândea de mult1.
(Intră Thanalos, cu sabia în mâini. E un bărbat înalt, cu aripi mari, invcşminlat în negru.)
TIIANAT03
Ce-i cu tine-n preajma casei? Ce te-nvârţi pe-aici, Apolo? Iară vrei pe nedreptate să ne scazi şi spulberi slava nouă, celor din adâncuri? Nu-i destul c-ai dus hotarul morţii lui Admet departe, amăgindu-le pe Moire cu măiastra-ţi viclenie? 2 Şi-acum vii cu arcu-n mână s-o păzeşti pe-Alcesta, care se-nchină de bunăvoie morţii ca să-i scape soţul?
APOLO Fii liniştit! Dreptatea e de partea mea.
THANATOS La ce bun arcul, de te simţi în largul tău?
Răpea victimele şi le ducea în Infern, Am preferat să păstrăm denumirea de Thanatos, deoarece Moartea, de gen feminin, nu ar fi putut corespunde atributelor acestui geniu infernal.
1 Alcesta s-a legat să moară în locul lui Admet încă din ziua nunţii. Euripide-amină termenul fatal, pentru ca între timp mireasa să devină soţie şi mamă, adâncind astfel şi mai mult caracterul tragic al morţii sale.
2 Scoliastul Alcestei afirmă că Apolo le-ar fi înduplecat pe zeiţele Sorţii, îmbătându-le cu vin dulce, ş,? =- >L„ „ -„ „ –
APOLO în obiceij nî mele azdei * aRi m-a copleşit. * ls cu sila nici pe celălalt-i 1-am smuls „
Munci,. „; ci şi nu e cum de-* a”
APOLO „ai, du-te, ia o
Ucid pe cei „8 iti. Acesta-i rostul meu.
Ba să-i loveşti pe cei împovăraţi de ani!
THANATOS Pricep vorbirea ta şi văd la ce ţinteşti.
APOLO pifu-i chip să-mbătrânească-Alcesta printre-ai săi?
THANATOS O nu, şi eu ţin – crcde-mă – să fiu cinstit.
APOLO Un singur suflet vei răpi şi-atâta tot.,.
THANATOS Cu morţii-n floarea vârstei mă slăvesc mai mult.
APOLO Murind bătrână, falnic o vor îngropa.
THANATOS Apolo, văd că-i părtineşti pe cei avuţi.
APOLO Ce spui? Ajuns-ai plin de duh fără s-o ştiu?
' THANATOS l Cei înstăriţi şi-ar cumpăra un trai mai lung.
APOLO Deci nu te-ndupleci să-mpliaeşti dorinţa mea?
THA. NATOS Cu nici un preţ! Ştii bine felul meu de-a fi.
APOLO Potrivnic oamenilor şi urât de zei, THANATOS Nu pot să-ţi las mereu ceea ce nu-i al tău.
APOLO
Ascultă, cerbicia ţi se va-nmuia! _
La casele lui Pheres va sosi un om1 în drum spre ţara tracilor cu iarnă grea, fiind trimis de Euristeu după un car cu patru cai. Primit ca oaspe de Admet în casă, ţi-o va smulge pe soţia lui.
Vei fi silit s-o laşi; în schimb, n-o să câştigi nici o recunoştinţă, ci doar ura mea.
(Pleacă.)
1 Textul se referă la Heracle, care, după legenda argiană, a fost silit să-i slujească, vreme de doisprezece ani, lui Euristeu, tiranul din Tirint, înfăptuind faimoasele is-l prăvi cunoscute sub numele de „Muncile lui Heracle”! Aici este vorba de dobândirea cailor lui Diomede. Aceşti fecior al lui Ares domnea peste neamul războinic al biskH hilor; caii săi carnivori îi sfârtecau pe călătorii aruncaţi dej furtuni în ţinuturile neospitaliere din miazănoapte. He.'acle, la porunca lui Euristeu, pleacă în Tracia însoţit de o ceată de viteji, se bate cu bistonii, îi învinge, îi ucide îd luptă pe Diomede şi îl oferă ca hrană propriilor sui cai.
TIIANATOS
Vorbeşte-ntr-unal Nu vei dabândi nimic. Femeia-aceasta-n Hades tot va coborî. JVia-ndrept spre ea să-i tai şuviţele de păr. şi cel pe care-1 însemnez cu spada mea1 se dă-n puterea zeilor subpământeni.
I'ă în palat. După plecarea sa vine corul, alcătuit din bărbaţi, eetftluni ai oraşului Phera.)
CORIFEUL
Ce-i cu liniştea din faţa casei? Curtea lui Admet de ce-i tăcută? Nime nu e-n preajmă să ne spună: trebuie s-o plângem pe regina moartă sau Alcesta-i încă vie şi mai vede razele luminii î lai Pelias odraslă, care ni se pare cea mai minunată din soţii – prin marea sa iubire.
