PERSOANELE (în ordinea intrării în scenă)
HELENA, fiica lui Zeus şi a Ledei
TEUKROS, un aheu
CORUL femeilor spartane captive
MENELAOS, soţul Helenei şi regele Spartei
BĂTRÂNA portăreasă a palatului
ÎNTÂIUL VESTITOR, om de încredere al lui Menelaos
THEONOE, prorocită, sora lui Theoklymenos
THEOKLYMENOS, regele Egiptului
AL DOILEA VESTITOR, sclav al lui Theoklymenos
DIOSKORII, fiii divinizaţi ai lui Zeus şi ai Ledei
Femei egiptene, oameni din suita lui Theoklymenos şi servitori.
Acţiunea dramei se desfăşoară la Pharos^9, în Egipt, nu departe de malul mării şi de Nil, în faţa palatului regal, într-o parte a scenei se află mormântul impunător al fostului rege Proteus. Pe treptele templului funerar şi-a căutat sacru adăpost Helena.
HELENA
Aici curg undele, frumoasele fecioare ale Nilului, ce umezesc pământul egiptean în locul ploilor lui Zeus, când se topesc zăpezile strălucitoare380.
Cât a trăit, mai-marele acestei ţări a fost Proteus; avea palatul în ostrovul Pharos, dar era regele întregului Egipt381. El a luat-o de nevastă pe Psamâfhe382, o fiică-a mării, al cărei soţ fusese înainte Aiakos. Aceasta i-a născut în casă doi urmaşi: unul de parte bărbătească, Theoklymenos, [aşa se cheamă, în pofida lipsei lui de pietate], şi o fecioară nobilă, Eido383, care a fost podoaba mamei sale, în pruncie, şi care, ajungând în floarea vârstei, când este coaptă pentru nuntă, i se spune Theonoe, deoarece cunoaşte tainele divine, cele ce sunt şi cele viitoare, un dar de cinste, moştenit de la bunicul său Nereus.
Cât despre mine, locul meu de baştină e Sparta, o ţară nu lipsită de renume, şi tatăl meu era Tyndâreos. Dar o legendă spune că Zeus, odinioară, luând înfăţişarea unui lebădoi, veni la Leda, maică-mea, bătând din aripi, ca şi cum îl urmărea un vultur, şi dobândi prin viclenie adăpost la sânul ei. Oare să fie de crezut legenda?
Eu mă numesc Helena384 şi-am să vă spun ce mi-a fost dat să-ndur. Pe Ida, într-o vale-ascunsă, în jurul lui Alexandros, veniră, ca duşmance, trei zeiţe, anume Hera, Kypris şi <Athena> fecioara care s-a născut din Zeus385, nerăbdătoare fiecare să treacă drept cea mai frumoasă. Şi, ca momeală, folosindu-se de frumuseţea mea – de poate fi numită astfel o năpastă mare – Kypris a biruit, căci i-a făgăduit arbitrului Alexandros culcuşul meu386.
Lăsându-şi <turmele> în staule pe Ida, <curând> sosi la Sparta Paris, să mă ia în stăpânire ca soţie.
Dar Hera, mânioasă că a fost înfrântă, nu l-a lăsat să-mbrăţişeze decât un chip umflat cu aer. Nu i-am fost dată eu lui Paris, ci o imagine însufleţită, aidoma cu mine, pe care <Hera> a tăiat-o din văzduh. Fiul lui Priamos credea că sunt a lui: deşartă amăgire! El nu ţinea <în braţe> decât o nălucă387.
De altfel, hotărârile lui Zeus <pe urmă> mi-au sporit amarul; el a iscat războiul între fiii solului Helladei şi sărmanii frigieni, ca să despovăreze glia-mumă de gloata muritorilor, prea numeroasă388, şi să-l vădească lumii pe cel mai viteaz hellen, <pe Achilleus>389.
Dar ceea ce troienii se mândreau să apere şi forţele aheilor ţineau să cucerească nu era trupul meu, ci doar un nume, <acela de Helenax Căci m-a luat Hermes prin slava cerului şi într-un nor m-a-nfăşurat – bag seama Zeus nu şi-a uitat fiica – şi-apoi m-a coborât în casa lui Proteus, ales drept muritorul cel mai virtuos, ca să mă pot păstra <la el> neprihănită pentru <soţul meu> Menelaos.
De-aceea mă găsesc în locurile-acestea, pe când sărmanul soţ a strâns armată mare şi i-a urmărit pe răpitorii mei până sub zidurile Troiei. Şi iată, multe suflete s-au stins, la râul Skâmandros, de dragul meu.
Iar eu, în mijlocul atâtor încercări, sunt <veşnic> blestemată pentru că mi-aş fi trădat bărbatul şi că aş fi împins într-un război cumplit Hellada.
Dar cum de pot să mai trăiesc? Pot, căci am fost încredinţată de Hermes că într-o bună zi voi locui din nou, în renumitul şes al Spartei, cu soţul meu, care va fi aflat că nu am pus în îlion piciorul şi nu m-a-mbrăţişat nici un iubit390. Atâta vreme cât a vieţuit Proteus, căsătoria nu mi-a fost ameninţată. Dar de când zace învelit în bezna gliei, feciorul regelui defunct încearcă să mă ia cu sila.
Eu, pururi credincioasă soţului dintâi, îngenunchez ca rugătoare la mormântul lui Proteus, cerându-i să-mi păzească patul neatins, pentru Menelaos. Destul că în Hellada port un nume urgisit, vreau trupul barem, în Egipt, să-mi fie fără pată391.
(Intră Teukros, cu arcul în mină, privind mirat în jur, ca un străin într-o ţară necunoscută.)
TEUKROS392
Cine domneşte în acest palat fortificat? Privind re-geştile porticuri şi zidurile crenelate, ai spune că lăcaşul este al lui Plutos393.
(Constată surprinsjprezenţa Helenei.) Ah! Zeilor, ce arătare! In faţa mea văd chipul unei blestemate, portretul ucigaş al celei care ne-a pierdut, pe mine şi pe toţi aheii. Respingă-te cu scârbă zeii de la ei, ca pe o copie leită a Helenei! O, dacă n-aş păşi aici pe sol străin, cum te-aş ucide cu săgeata-mi care nu dă greş, căci prea mult semeni cu odrasla Ledei!
HELENA
De ce, nefericitule? Oricine-ai fi, de ce-ţi întorci obrazul şi mă urăşti pentru năpastele Helenei?
TEUKROS
Ştiu c-am greşit; prea m-am lăsat cuprins de-nver-şunare. [Hellada-ntreagă o urăşte pe fiica Ledei.] îţi cer, femeie, pentru ce-am rostit iertare.
HELENA Tu cine eşti? De unde ai sosit aici?
TEUKROS Sunt unul din acei nefericiţi ahei, femeie…
HELENA
Atunci nu-i de mirare că o blestemi pe Helena. Dar cine eşti, din ce meleag? Cum trebuie să te numim?
TEUKROS
Mă cheamă Teukros; tatăl meu zămislitor e Telamon, iar ţara hrănitoare Salamina.
HELENA Cum de-ai venit în valea Nilului?
TEUKROS Sunt exilat; am fost gonit din patrie.
HELENA
Poţi să te socoteşti un oropsit. Dar cine te alungă de pe pământul ţării tale?
TEUKROS
Cel care ar fi trebuit să ţină cel mai mult la mine: părintele meu Telamon.
HELENA De ce te-a exilat? La mijloc va fi fost nenorocire mare.
TEUKROS Eu am avut un frate, Îias, mort la Troia, care m-a pierdut.
HELENA Cum? L-ai lipsit cu sabia de viaţă?
TEUKROS Nu! A murit zvârlindu-se în spada lui.
HELENA Era nebun? Nu-i fapta unui om întreg la minte.
TEUKROS Ai auzit de Achilleus, feciorul lui Peleus?
HELENA Da… Zice-se c-ar fi peţit-o, între alţii, pe Helena394.
TEUKROS
Când a murit, cei care au luptat alăturea de el s-au gâlcevit pentru armura lui.
HELENA în ce fel cearta lor l-a vătămat pe Îias?
TEUKROS
Cum armele le-a câştigat un altul, el şi-a pus capăt vieţii395. 1
HELENA Năpasta lui a fost, se pare, pricina năpastei tale.
TEUKROS Da; ar fi trebuit să mor cu el deodată.
HELENA Deci ai luptat şi tu, străine, la cetatea îlion.
TEUKROS Am ajutat să fie nimicită; acum mă pierde ea pe mine.
HELENA A fost cumva lăsată pradă unui foc pustiitor?
TEUKROS N-a mai rămas <în scrum> nici urma unui zid.
HELENA Biată Helena! Pentru tine au murit troienii.
TEUKROS De-asemeni şi aheii. Ce rele fără seamăn a iscat!
HELENA Cât timp s-a scurs de când aţi pustiit cetatea?
TEUKROS De-atunci s-au petrecut aproape şapte secerişuri.
HELENA Dar înainte cât aţi zăbovit luptând la Troia?
TEUKROS Luni fără număr, zece ani de-a rândul.
HELENA Aţi prins-o pân' la urmă pe regina Spartei?
TEUKROS Menelaos de păr a prins-o şi-a târât-o.
HELENA Biata femeie! Ai privit-o, sau povesteşti din auzite?
TEUKROS Cu ochii mei; nu mai puţin decât te văd pe tine.
HELENA Ia seama, zeii nu cumva să-ţi fi stârnit vreo nălucire.
TEUKROS
Vorbeşte-mi despre altceva; nici un cuvânt despre <Helena>.
HELENA [Voi credeţi deci adevărat tot ce-aţi văzut?
TEUKROS
Eu am privit-o, ţi-am mai spus, cu ochii mei, şi însăşi mintea mea o vede396.]
