PERSOANELE (în ordinea intrării în scenă)
IOLAOS, tutorele copiilor lui Herakles <KOPREUS> CRAINICUL lui Eurystheus
CORUL bătrânilor din Marathon
DEMOPHON, regele Atenei
MAKARIA, fiica lui Herakles
UN SERVITOR al ¦lui Hyllos, fiul lui Herakles
ALKMENE, mama lui Herakles
UN VESTITOR '
EURYSTHEUS, regele Argosului
Fiii lui Herakles, Akâmas, străji ateniene, sclavi
Drama se desfăşoară la Marathon, 679. În mijlocul scenei se înalţă altarul lui Zeus Agorâios680, în fund templul său. Pe altar au fost depuse ramuri de măslin, împodobite cu panglici albe – însemnele suplicanţilor681. Pe treptele altarului zac, refugiaţi, bătrânul Iolaos, înconjurat de un pâlc de băieţi, Heraklizii682.
IOLAOS
Mi-am întărit de multă vreme o părere. Bărbatul drept e hărăzit aproapelui, dar cel care-şi închină doar câştigului voinţa, de nefolos cetăţii, închis faţă de oameni, nu este bun într-adevăr decât cu sine însuşi. Ştiu asta nu numai din auzite683.
Tot astfel eu, ţinând la cinste şi la legăturile de sânge, când mi-era dat să locuiesc tihnit în Argos684, l-am însoţit în multe munci pe Herakles, la vremea când hălăduia cu noi, şi-acum, când el a fost mutat în cer, îi ocrotesc odraslele sub aripile mele, cu toate că de mântuire am şi eu nevoie685.
Întâi, când tatăl lor a părăsit pământul, <tiranul> Eurystheus a vrut să ne ucidă686, dar am scăpat de el; şi chiar dacă suntem lipsiţi de ţară, viaţa ne-am salvat-o. Fugim la întâmplare, rătăcind de la cetate la cetate.
Dar celorlalte rele, Eurystheus a înţeles să le adauge o altă provocare: oriunde află c-am făcut popas, îşi mână crainicii ca să ne ceară şi să ne-alunge din acel tărâm. Se bizuie <într-asta> pe cetatea Argos, a cărei ură sau prietenie nu-s de lepădat, şi totodată pe norocul lui.
Iar oamenii ne văd, pe mine vlăguit şi pe copii, ne-vârstnici, fără tată; deci, înclinându-se în faţa celui mai puternic, ne gonesc din ţară.
Împart şi eu surghiunul cu aceşti copii fugari, împart cu ei năpastele, sărman' de mine, şi n-am curajul să-i trădez, ca nu cumva să spună vreun muritor: „Priviţi, de când copiii n-au părinte, nu-i mai ajută Iolaos, deşi e ruda lor!”
Aşa, respinşi de pretutindeni prin Hellada, noi am sosit la Marathon şi pe pământul dimprejur687, ne-am aşezat ca rugători la capiştile zeilor şi le-am cerut să ne ajute.
Aceste câmpuri, zice-se, sunt locuite de cei doi feciori ai lui Theseus, aşa cum le căzură sorţii688. Ei, răsăriţi din stirpea lui Pandion, se înrudesc de-aproape cu odraslele acestea689. Iată de ce-am păşit peste1 hotarul falnicei Atene.
În fruntea pilcului de surghiuniţi stăm doi bătrâni: eu care, înfricat, păzesc feciorii şi, înăuntrul templului, Alkmene, care cuprinde-n braţe şi adăposteşte fetele lui Herakles; căci ar fi ruşinos dacă-am lăsa fecioarele să se apropie de gloată şi să aştepte-aici, lângă altar690.
Iar Hyllos691 caută, cu fraţii lui mai vârstnici, să ne găsească pe pământ un meterez, un adăpost, dacă vom fi goniţi şi din ţinutul ăsta cu de-a sila. (Luând seama de apropierea unui crainic venind din Argos, care va intra curând pe scenă, Iolaos întinde febril mâinile spre copii şi îi cuprinde.)
Copii, copii, la mine, apucaţi-vă de straiul meu. Îl văd venind spre noi pe crainicul lui Eurystheus, acel care ne urmăreşte, făcându-ne să rătăcim, respinşi din ţară-n ţară.
Ah! Moarte ţie, ins respingător, şi omului ce te trimite, căci multe rele i-ai vestit cu gura ta mărinimosului părinte al acestor fii!
CRAINICUL692
Tu crezi, desigur, c-ai găsit aici un adăpost temeinic şi c-ai sosit într-o cetate aliată. Gândeşti greşit; nu este nimeni care să aleagă slăbiciunea ta şi nu renumele lui Eurystheus.
La drum! De ce atâta trudă? Ridică-te, porneşte către Argos unde vei fi omorât cu pietre693; asta ţi-e osânda.
IOLAOS
Nici gând <să pleo, căci mă vor apăra altarul zeului şi ţara liberă în care am păşit.
CRAINICUL Văd că pofteşti să dai încă de lucru mâinii mele.
IOLAOS
Nu-ţi va fi daţ să ne târăşti cu sila nici pe mine, nici pe ei.
CRAINICUL (înşfăcând copiii) <Pe loc> te vei încredinţa. Degeaba! N-ai fost bun profet.
IOLAOS Nu! Asta niciodată nu se va-ntâmpla, cât voi trăi.
(Se încinge o harţă între cei doi; bătrânul Iolaos e trântit pe jos.)
CRAINICUL
În lături! Pe copii, de vrei sau nu, îi voi lua, deoarece socot că aparţin lui Eurystheus, stăpânul lor.
IOLAOS
Ah! Daţi-ne-ajutor, voi cei ce locuiţi din străvechime în Atena694! Cu noi se poartă silnic <solul>, cu noi, care îl implorăm pe Zeus, ocrotitorul adunărilor poporului; ne pângăresc ghirlandele <de rugătorix Aceasta-i hulă pentru ţara voastră, şi pentru zei jignire.
(Intră în grabă Corul alcătuit din cincisprezece oameni vârstnici din Marathon.)
