Corint, în faţa locuinţei Medeii. O bătrână, doica acesteia, iese din casă
DOICA
JO, dacă drumul navei Argo avântat Lre ţara colhilor n-ar fi trecut nicieând hotarul vineţiu al Symplegadelor, 'le nu cădea prin văile din Pelion emeţul pin tăiat ca să-narmeze-apoi cu vâsle mâinile bărbaţilor viteji, borniţi să-i afle lâna de-aur lucitor ai Pelias 1Atunci Medeea, doamna mea, 'Mitul tes, ilian al argonauţilor osie cunoscut, mai ales, m Argonautica lui Apollonius din Rodos, autor din epoca exandrină, dar el conţine elemente mult mai vecii i, menitele de Homer (Odiseea), Hesiod (Tcogonia), Pindar ytliica a pattv) etc. Legenda spune că Pelias, regele din flcos, se ridicas,., prin uzurpare, pe tronul fratelui său Eson ţiului acestuia, Iason. Un oracol îl prevenise pe Pelias „ ferească de omul caro va păşi înaintea lui încălţat „ singură sandală. Dar însuşi Iason, împlinind virala P” de ani s-a înfăţişat regelui şi şi-a reclamat dreptul
Si ainat n-ar îi plutit nici ea spre meterezele cetăţii lolcos, mistuindu-se de dor năprasnic pentru Iason. Astfel nu murea nici Pelias, căci ea nu le-ar mai fi-ndernm pe îele să-şi ucidă tatăl1. Şi aşa nu s-ar fi strămutat aicea, Ja Corint, cu soţul şi copiii săi. Mereu a vrut să placă băştinaşilor acestei glii în care-a poposit fugind, şi căuta să fie la un gând cu Iason orişicând. Acesta-i cel mai mare har în căsnicii: să nu se duşmănească soţii. Dar acurn revarsă numai ură sufletu-i bolnav, căci Iason, trădător de casă şi copii, petrece-n pat regesc de mire, 'ânsurat părintesc, purtând o singură sandală; pe cealaltă o în timp ce trecuse prin apele unui râu.
Ear. G, zburând peste maro, Pârras; tocmai clipa când acesta se pregătea să-i jertfească zeilor. „Ison stnnge într-o ceată pe cei mai vestiţi eroi helem/sS” îmbarcă pe corabia Aigo (cea rapidă), înving împreună neaşteptate primejdii în călătoria lor aventuroasă şi ajung în Colhâda, Aici, Mfdeea, fiica regelui ţării, se îndrăgosteşte de căpetenia argonauţilor, îl ajută prin farmecele ei să cucerească lâna de „ şi fuge cu el peste mare, înapoi la lojos.,
* Iason şi a Medeea
Jui Pelias, eliadele şi-au. Trojs-părintele, tăindu-i intr-un ceaun, îndemnate de sfatul Medeii, care le-a făgăduit că regele va întineri în acesta. Ca să scape de răzbunarea tesalienilor conduşi Acastos (fiul lui Pelias), lasMedeea, împreună cu ojopuau întâmplări au fost tratate de Euripide ta Fiicei/f'alias, tragedie pierdută, ce a fost reprezentată în anui 455 î.c.”., aproape cu un sfert de veac înaintea Medeii (431).
, cu fiica domnului atotporuncitor al ţării, Creon 1. Copleşită de jigniri, Medeea strigă aprig, biata, pomenind atâtea jurăminte ce le-au întărit prin strângeri tainice de mâini şi-i ia pe zei drept martori, ca să vadă cum se poartă-n schimb bărbatul ei. Cu trupul zbuciumat mereu de chinuri, zace fără hrană, la pământ, de când se ştie oropsită de bărbat. Cu ochii aţintiţi, cu chipul aplecat, precum o stâncă sau precum un val din mări, e surdă când prietenii o dojenesc. Dar câteodată, întorcându-şi gâtul alb, în sine-şi tânguie părintele iubit şi casa şi pământul ce l-a părăsit de dragul unui om, ce-o lasă cu dispreţ.
Sărmana, ştie azi, lovită de dureri, ce scump e traiul în pământul strămoşesc!
De silă nici nu mai priveşte la copii.
Mă tem că-n ea mocneşte ceva nou, ciudat, căci duhul său nestăvilit nu va-ndura batjocurile. O cunosc şi mă-nfior să nu-şi înfigă-o sabie tăioaşă-n piept, intrând fără să facă zgomot în iatac, ori să-şi ucidă soţul sau pe domnitor, crescându-şi suferinţele şi mai cumplit.
E cruntă când urăşte şi duşmanul ei va dobândi cununa biruinţei greu.
Dar, iată, vin copiii”de la alergări!
Ei nici nu bănuiesc durerea mamei lor, că, tânăr, sufletul nu ştie suferi.
'La Corint, 4MP& ce a trâjţj vrem-0 în jts? Darstrâm-toraF, cn Biedeca, Iason^ încercat să-şi refacă situaţia compromisă de exiî, fjfCTfti-inriu rn ^rfSrfSjJflţ}] ţn1 pe care ojŢujnerjC”Krî) usff>'fika regelui
(Intră cei doi băieţi ai Medeii, însoţiţi de un bărbat în vârsta, pedagogul lor.)
PEDAGOGUL1
Tu, ce-o slujeşti pe doamna mea de-atâta timp, de ce stai lingă poartă, singură, şi-ţi plângi doar ţie toată jalea? Cum de s-a-nvoit Medeea să lipseşti acum din preajma sa?
DOICA
Bătrâne-nsoţitor al fiilor născuţi de Iason, robii credincioşi împărtăşesc tot chinul împreună cu stăpânii lor şi-l simt în inimă. Durerea m-a pătruns atU de tare, c-am ţinut să vin aici, să spun deschis pământului şi cerului năpasta ce-a lovit-o pe stăpâna mea.
PEDAGOGUL Sărmana, încă nu s-a potolit din plâns?
DOICA Ce spui? Durerea sa de-abia e la-nceput.
PEDAGOGUL
Nesăbuita – ierte-mi-sc vorba grea! 2 – ea nu ştie că s-a ivit un alt necaz.
1 In antichitate, pedagogul era, de obicei, un sclav care? Avea în grija sa băieţii slăpânului, după ce aceştia impli-: neau_yârsta de l ani.
Dacă trebuie să vorbesc astfel
Orbesc astfel în original: O, net despre stupâni.
DOICA Dar ce-i, bătrâne, spune-mi, de ce taci, te rog!
PEDAGOGUL Nimic şi mă căiesc de tot ce ţi-am grăit.
DOICA (face gestul suplicantului, atingând bărbia şi genunchii pedagogului)
O, nu, te rog, slujim aceluiaşi stăpân 1, iiu le feri! De trebuie, voi şti să tac.
