Despre Adrian Nuta el insusi
"Cred ca viata are in inima ei o nota usor ridicola, amuzanta.
Am o admiratie nesfarsita pentru corp. Nu inteleg de ce doctorii nu sunt mistici. Nu pricep de ce sportivii nu ingenuncheaza pe podium. La un nivel mai superficial, privesc corpurile unor femei tinere, in mers, si spun „Multumesc!”. Insa nu lor. Si nici Lor.
Paradoxal, sunt nascut pentru a fi profesor . Ma pricep sa-i stimulez pe tineri, sa-i chem catre cunoastere, sa fiu, mi s-a spus, un seducator. Rad de prostie oriunde o intalnesc (daca nu e prea infricosatoare), prin urmare, traind cu mine insumi, am o sursa constanta de buna dispozitie.
De fapt, chiar am fost profesor (la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti). Acum sunt pensionar (pe caz de sanatate) si, uneori, consultant (pentru moguli).
Imi este frica de gandirea irationala. Ma simt in siguranta cu oamenii inteligenti, daca se intampla sa aiba si un dram de compasiune (eventual sterpelita de la un calugar budist)."
CUPRINS:
Introducere.
CAPITOLUL I
Consilierea – concept, tipuri, etape.
1.1. Ce este consilierea şi cui îi este ea adresată?. 10
1.2… Difere nţe şi interferenţe între consiliere psihologică şi psihoterapie… 14
1.3… Câtev a tipuri de consiliere psihologică şi socială… 18
1.4… Etapel e unui proces de consiliere… 23
1.5… Evalua rea muncii de consiliere… 24
1.6… Condiţii facilitatoare ale consilierii… 26
1.7… Consilier ea ca relaţie de ajutor… 27
CAPITOLUL II
Consilierea psihologică. Cine, ce şi cum?. 31
2.1. Consilierul ca persoană terapeutică – eficienţă şi profesionalism
2.2. Ce calităţi personale necesită practicarea unei consilieri eficiente?
2. 3. Dificultăţi în munca de consiliere… 36
2.3.1… Evitarea
? Erfecţionismului în consiliere… 37.3.2… Onestitat ea faţă de propriile limite… 38
2.3.3… Relaţia cu clienţii dificili sau pretenţioşi… 39
2.3.4… Să înţelegem tăcerea clientului… 40
2.3.5… Relaţia cu clienţii neimplicaţi… 42
2.3.6… Să acceptăm rezultatele lente… 43
2.3.7. Cum să evităm autoamăgirea în munca de consiliere…
2.3.8… Să evităm să ne rătăcim printre problemele pacienţilor (clienţilor)
2.3.9… Să ne dezvoltăm simţul umorului… 46
2.3.10… Stabilirea de scopuri realiste… 47
2.3.11… Refuzul de a da sfaturi… 48
2.3.12… Dezvolta rea propriului stil în consiliere… 48
2.4. Cum poţi face faţă epuizării profesionale în munca de consiliere… 49
CAPITOLUL III
Câteva repere etice în practica de consiliere… 52
6.2… Accen tul…96
6.3… Volu mul…97
6.4… Dicţia
6.5… Vitez a (ritmul)… 99
6.6… Pauze le…101
CAPITOLUL VII
Aspecte subtile în practica consilierii. Mecanismele de apărare ale Eului (MA)…
7.1. Deplasarea…
7.2. Formaţiunea reacţională…
7.3. Introiecţia…
7.4. Raţionalizarea…
7.5. Proiecţia…
7.6. Contrainvestirea… 'rea…
1 nulii irea cu agresorul. | iiIIIn area proiectivă…
Wl”…
Mlli „ nnfie selectivă.
CAPITOLUL IV
Formarea experienţială a consilierului…
4.1. Consilierul ca prezenţă – competenţa autocunoaşterii… 57
4.2. Dimensiuni ale personalităţii consilierului. Cât de autentic este?. 59
4. 3. Formarea consilierului în grupul experienţial… 65
4.4. Abilităţile de contact profesional… 67
4.5. Ascultarea. Ascultare reală versus pseudoascultare… 69
4.5.1… Blocaje în ascultare… 71
4.5.2… Etapele ascultării eficiente… 75
4.5.3… Programe le secrete… 78
CAPITOLUL V
Aspecte fundamentale ale comunicării (în consiliere şi nu numai)… 82
5.1… Puţină istorie… 82
5.2… Axiomel e comunicării… 83
CAPITOLUL VI
Vocea. Componentă esenţială în procesul consilierii… 94
6.1… Tonul 95
Introducere.
De la bun început facem precizarea că actualul suport de curs are ca scop familiarizarea studenţilor sau aspiranţilor în practica psihologiei şi a asistenţei sociale cu câteva noţiuni introductive privind conţinutul activităţii de consilier psihologic şi social, precum şi cu reperele obligatorii ale formării consilierului ca persoană şi ca profesionist.
Ni s-a părut important să facem o serie de delimitări conceptuale privind tipurile de consiliere, competenţele necesare şi aplicaţiile ei directe, precum şi asupra diferenţelor şi interferenţelor dintre consiliere şi psihoterapie – două discipline strâns conectate teoretico-metodologic.
Mult mai importantă însă considerăm că este informarea cititorului asupra abilităţilor comunicaţionale, emoţionale şi comportamentale pentru munca de consilier, care ţin de dezvoltarea personală, de formarea propriu-zisă pentru practicarea acestei profesii cu succes.
Un alt obiectiv este cunoaşterea şi respectarea câtorva repere ale cadrului etic şi deontologic al desfăşurării muncii de consiliere.
CAPITOLUL I.
Consilierea – concept, tipuri, etape
1.1. Ce este consilierea şi cui îi este ea adresată?
În termeni generali, consilierea este o activitate psihologică profesionistă centrată pe relaţia de ajutor în situaţiile de criză personală sau colectivă, de impas existenţial iminent sau trenant, de dificultate în adaptare, relaţionare şi integrare socială. Ea este necesară ori de câte ori persoanele manifestă blocarea capacităţilor uzuale de a face faţă provocărilor vieţii, ca şi problemelor survenite în educarea şi dezvoltarea personală. Confruntaţi cu o diversitate de probleme, cu stresul cotidian în creştere (economic, socio-familial, profesional, politic, ecologic), oameni de cele mai diverse vârste, profesii, culturi, etnii, ideologii şi religii, traversează perioade cu risc dezadaptativ mai mult sau mai puţin semnificativ. Indiferent de diferenţele dintre ei, de la persoanele înalt capacitate şi performante la cele excluse sau marginalizate social, cu toţii au nevoie de ajutor specializat pentru a putea depăşi obstacole diverse în calea dezvoltării lor, a relaţiilor cu semenii, în lupta pentru supravieţuire şi de integrare a traumelor.
Definiţie. Consilierea psihologică este o intervenţie de scurtă sau de mai lungă durată, în scopul prevenirii, remiterii sau asistării rezolutive a unor probleme personale (emoţionale, cognitive şi comportamentale), cu impact individual, familial şi socio-profesional dezorganizator. Ea acoperă o paletă largă de problematici specifice, de la cele educaţionale la cele de reabilitare, recuperare şi reintegrare socială, de la cele de suport psihoemoţional şi social, la cele de adaptare şi integrare comunitară eficientă.
Specific şi scop. Cheia tuturor intervenţiilor circumscrise consilierii este dezvoltarea unor noi strategii de coping existenţial, activarea resurselor blocate, complementare sau compensatorii, 10 Htfel încât persoanele, familiile şi grupurile sau colectivităţile în
Mi. Uitate să-şi găsească propriile soluţii, utilizându-şi potenţialul de uidispun. În munca de consiliere scopul este sprijinirea U'iiHâciarilor în aşi rezolva problemele prin resurse proprii, prin m. Hlilâcarea atitudinilor, concepţiilor şi comportamentelor manifestate în contexte existenţiale specifice. Situaţiile de viaţă şi Viatele tipuri de pierderi sau de suprasolicitări pot genera, întreţine ni agrava anumite traume şi răspunsuri dezadaptative sau patogene, I n riscul unor suferinţe individuale şi colective semnificative. Coptarea prin înţelegere şi schimbarea perspectivei evaluative asupra problemelor de viaţă, pe de o parte, şi asupra imaginii de sine, DC de altă parte, sunt două pârghii psihologice de maximă importanţă In actul asistării clientului.
Relaţia de consiliere se configurează dinamic între doi poli – 'iisilierul (care adesea se comportă similar cu sau prefigurează rolul Unui psihoterapeut, fără ca prin aceasta să-l substituie) şi clientul -' iciarul direct al activităţii de consiliere.
Specifice muncii de consilier sunt focalizarea şi clarificarea impactului unei probleme sau al unui context de viaţă traumatizant, piovocativ sau de risc, asupra clientului. Efortul consilierului profesionist este de a-1 oglindi pe client în contextul situaţiei cu care G confruntă şi are ca scop ajutarea acestuia în a-şi conştientiza mai adecvat şi mai complet propriile nevoi, aşteptări şi posibilităţi de a face faţă sau de a rezolva şi depăşi probleme personale. Ea nu trebuie înţeleasă neapărat ca o modalitate de sfătuire expertală, aşa cum adesea se presupune în mod eronat de către nespecialişti, ci poate fi privită, mai curând, ca un proces de explorare împreună a i k mentelor-cheie care explică, blochează sau pot debloca soluţia (iile) unei probleme. Aceasta înseamnă că cei doi participanţi sau co-parteneri în actul consilierii (cel care asistă şi asistatul) descoperă împreună noi posibilităţi de reevaluare, decizie şi acţiune ni contextul problematic. Aceasta se întâmplă, spontan, după ce licntul a fost sprijinit pas cu pas să se reevalueze şi să înţeleagă diferit lucrurile, resemnificând evenimentele şi reacţiile manifestate anterior începerii consilierii. Acest proces de autoreevaluare se roduce ca urmare a atitudinii facilitatoare sau de cataliză psihoemoţională şi cognitivă pe care consilierul a manifestat-o pe parcursul întâlnirilor. Rolul consilierului profesionist este de a însoţi şi stimula procesul de autoexplorare al clientului său, ajutându-1 _ să conştientizeze şi să acorde sens evenimentelor şi stărilor sale, fără a-i indica sau sugera propriile explicaţii. Consilierul nu este un „profesor” care predă o lecţie de viaţă, ci un co-participant şi un sprijin avizat în crearea de către client a unor strategii personale rezolutive, în stimularea optimizării şi adaptării lor la realitate. El este totodată un reper emoţional echilibram şi un garant al succesului clientului în munca pe care o parcurge cu sine. Consilierul se va abţine de a-i configura clientului un nou plan sau scenariu de viaţă după propriile-i presupuneri sau nevoi de acţiune şi nu se va substitui în nici un caz acestuia în luarea deciziilor sau a opţiunilor, respectându-i valorile.
Responsabilitatea consilierului presupune exerciţiul conştient de a se feri să impună şi să sugereze propriile soluţii sau interpretări clientului, evitând cu răbdare şi profesionalism tentaţia facilă de a-i prescrie acestuia scenarii alternative de viaţă şi soluţii prefabricate, de complezenţă sau dezirabile social, eventual „educative”. In schimb, i le va putea reperiza, susţine şi valida cu entuziasm pe cele pe care beneficiarul consilierii le va concepe, implementa sau schimba în viaţa sa cotidiană, descurajându-le pe cele fantasmatice sau nerealiste… Astfel, consilierul îl va reconecta treptat la realitatea vieţii şi la posibilităţilor sale, ajutându-1 să dedramatizeze evenimentele sau trăirile, decuplându-1 de la fantasme producătoare de suferinţă, ajutându-1 să-şi accepte limitele cu naturaleţe, deculpabilizându-1 pentru vini reale sau imaginare. Adică, altfel spus, îl va ajuta să-şi gestioneze şi controleze propria viaţă mai responsabil, deblocându-i şi recanalizându-i energia spre scopuri mai realiste şi echilibrante.
