AnnaE
#0

                                                         

 

                   Procitania de Ion Creangă

   

       Și-ntr-o zi, prin luna mai, aproape de Moși, îndeamnă păcatul pe bădița Vasile tântul, că mai bine nu i-oi zice, să puie pe unul Nic-a lui Costache, să mă procitească. Nică, băiet mai mare și înaintat la învățătură până la genunchiul broaștei, era sfadă cu mine din pricina Smărăndiței popii, căreia, cu toată părerea mea de rău, i-am tras o bleandă pentru că nu-mi da pace să prind muște.... Și Nică începe să mă asculte; și mă ascultă el și mă ascultă, și unde nu s-apucă de însemnat greșeli cu ghiotura pe draniță: una, două, trei, până la douăzeci și nouă. „Măi!!! s-a trecut de șagă, zic eu, în gândul meu: încă nu m-a gătit de ascultat și câte au să mai fie!”... Și unde n-a început a mi se face negru pe dinaintea ochilor și a tremura de mânios..... „Ei, ei” acu-i acu” Ce-i de făcut, măi Nică?” îmi zic eu, în mine. Și mă uitam pe furiș la ușa mântuirii și tot scăparăm din picioare, așteptând cu neastâmpăr să vie un lainic de școlar de afară, căci era poruncă să nu ieșim câte doi deodată; și-mi crăpa măseaua în gură, când vedeam că nu mai vine, să mă scutesc de călăria lui Bălan și de blagoslovenia lui Nicolai, făcătorul de vânătăi.

 

         Dar adevăratul sfânt Nicolai se vede că a știut de știrea mea, că numai iaca de intră afurisitul de băiet în școală. Atunci eu, cu voie, fără voie, plec spre ușă, ies răpede și nu mă mai încurc primprejurul școalei, ci o ieu la sănătoasa spre casă. Și când mă uit înapoi, doi hojmălăi se și luaseră după mine, și unde nu încep a fugi de-mi scăpărau picioarele; și trec pe lângă casa noastră, și nu intru acasă, ci cotigesc în stânga și intru în ograda unui megieș al nostru; și din ograda în ocol, și din ocol în ograda de păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de al doilea, și băieții după mine! Și până să mă ajungă, eu, de frică, cine știe cum, am izbutit de m-am îngropat în țărână, la rădăcina unui păpușoi. Și Nic-a lui Costache, dușmanul meu, și cu Toader a Catincăi, alt hojmălău, au trecut pe lângă mine vorbind cu mare ciudă; și se vede că i-a orbit Dumnezeu de nu m-au putut găbui. 

         

          Și de la o vreme nemaiauzind nicio foșnitură de păpușoi, nicio scurmătură de găină, am țâșnit o dată cu țărâna-n cap și tiva la mama acasă; și am început a-i spune cu lacrămi că nu mă mai duc la școală măcar să știu bine că m-ar omorî.

       

         A doua zi a venit părintele pe la noi, s-a înțeles cu tata, m-au luat cu binișorul și m-au dus iar la școală.

       

        - Că dă, e păcat să rămâi fără leac de învățătură - zicea părintele - doar ai trecut de bucheheludeazla și bucherițazdra: ești acum la ceaslov și mâne-poimâne ai să treci la pslatire, care este cheia tuturor învățăturilor, și mai știi cum vine vremea, poate să te faci și popă aici, la biserica Sfântului Nicolai, că eu pentru voi mă străduiesc. Am o singură fată s-oi vedea eu pe cine mi-oi alege de ginere.

       

          Hei, hei! când aud eu de popă și de Smărăndița popii, las muștele în pace și-mi ieu alte gânduri, alte măsuri; încep a mă da și la scris, și la făcut cădelnița în biserică, și la ținut isonul, de parcă eram băiet. Și părintele mă ie la dragoste, și Smărăndița începe din când în când a mă fura cu ochiul, și bădița Vasile mă pune să ascult pe alții, și altă făină se macină acum la moară. Nic-a lui Costache, cel răgușit, balcâz și răutacios, nu mai avea stăpânire asupra mea.

 

 

 

Numele........................................

Clasa ..........................................

Data ..............................................

 

                                                          Fișă de lectură - Amintiri din copilărie - Procitania

 

1. Care este spațiul de desfășurare a întâmplărilor?

....................................................... .....................

....................................................... .....................

2. Cine este eroul povestirii?

....................................................... .....................

 

3. Care este scopul desemnării lui Nic-a lui Costache de către bădița Vasile?

........................................................ ..................

....................................................... ...................

....................................................... ...................

....................................................... ...................

 4. De ce Nică intră în panică?

....................................................... ...................

....................................................... ..................

 

5. Unde își găsește el ascunzișul în timp ce era urmărit?

....................................................... ...................

....................................................... ...................

....................................................... ..................

 

6. De ce Nică se plânge mamei?

....................................................... ..................

....................................................... ..................

....................................................... ..................

 

7. Cum este convins Nică să urmeze școala?

........................................................ ...................

....................................................... ....................

 

6. Prin ce mijloace realizează autorul umorul?

....................................................... .....................

....................................................... ....................

....................................................... .....................