AnnaE
#0
  1. Sistemul şi clasificarea metodelor de instruire

Marea varietate şi diversitate a metodelor de instruire a condus la necesitatea clasificării şi ordonării lor, problemă care în prezent rămâne deschisă. În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe tipuri de clasificare, având la bază criterii diferite.                

După sarcina didactică îndeplinită preponderent metodele pot fi :

  1. Metode de asimilare:
    • Metode verbale:
      • Expunerea:
        • Povestirea
        • Explicaţia
        • Prelegerea
      • Conversaţia:
        • Euristică
        • Examinatorie
      • Problematizarea
      • Munca cu manualul
      • Instruirea programată
    • Metode intuitive:
      • Demonstrarea:
        • Cu obiecte naturale
        • Cu obiecte confecţionate
        • Cu desene pe tablă
        • Cu mijloace moderne:
          • Auditive
          • Vizuale
          • Audio-vizuale
      • Modelarea:
        • Prin experimentare
        • Prin modele obiectuale
        • Prin modele figurative
        • Prin modele simbolice
      • Observarea individuală
    • Metode active:
      • Exerciţiile
      • Algoritmizarea
      • Descoperirea
      • Integrarea
        • În procesul muncii
        • În producţie:
          • Pe loc izolat
          • Pe flux tehnologic

 

 

II. Metode de evaluare:

    • Metode de control (verificarea):
      • Observarea directă
      • Chestionarea orală
      • Lucrarea scrisă:
        • Curentă
        • Semestrială
      • Teste de control
      • Maşini de verificare
      • Portofoliul
      • Proiectul
    • Metode de apreciere:
      • Aprecierea descriptivă
      • Aprecierea simbolizată:
        • Scări analitice
        • Calificative
        • Note
      • Teste de verificare
      • Examenul:
        • Oral
        • Scris
        • Lucrare practică
        •  
        • Metode de diagnosticare:
          • Diagnoza de fundament:
            • Caracteristici biologice
            • Caracteristici psihologice
            • Caracteristici sociologice
            • Caracteristici educaţionale
          • Diagnoza aptitudinală
          • Diagnoza personalităţii.

 

 

2. Metode de învăţământ

 

Metodele de învăţământ reprezintă căile de transformare în practică a idealului educaţional, de dezvoltare multilaterală a personalităţii elevilor, căile prin care aceştia se instruiesc şi se formează sub îndrumarea cadrelor didactice. În activitatea de predare, profesorul, aplicând principiile moderne ale psihologiei contemporane, urmăreşte obţinerea de rezultate cât mai bune cu mijloace cât mai adecvate şi potrivite scopului urmărit.

Procesul de învăţământ, care este un sistem complex, rezultat al interdependenţei dintre predare şi învăţare, se supune legii generale de apreciere a oricărei activităţi umane cu scopul obţinerii de rezultate optime prin perfecţionarea demersului didactic.

Strategiile didactice  urmăresc formarea şi stabilizarea relaţiilor optime între activitatea de predare a profesorului şi cea de învăţare a elevului, în strânsă legătură cu particularităţile psihologice de vârstă şi individuale ale elevilor, precum şi cu condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea didactică. Alegerea strategiilor didactice trebuie să ţină cont de dezvoltarea psihică a elevului, de faptul că adolescentul are gândirea predominant abstractă, logică, înţelege esenţa fenomenelor, este la vârsta redescoperirii teoriilor ştiinţifice prin efort propriu şi se poate mobiliza cu succes pentru realizarea unui scop.

Orice strategie didactică impune îmbinarea activităţii profesorului cu cea a elevilor. Profesorul poate fi doar sursă de cunoştinţe sau conduce şi coordonează munca independentă a elevilor iar aceştia pot avea o activitate de la simplă redare a celor învăţate până la cea creatoare.

Ţinând cont de dezvoltarea psihică a elevului, de conţinutul informaţional, de particularităţile individuale, profesorul, urmărind multiple scopuri instructive şi educative, alege şi foloseşte diferite strategii didactice, urmărind să asigure o învăţare independentă, creatoare care determină o eficienţă sporită procesului de asimilare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor.

Orice strategie este rezultatul interacţiunii mai multor metode şi procedee. În mod obişnuit, profesorul foloseşte pentru predarea unei lecţii mai multe metode de învăţământ. Alegerea metodelor se face ţinând cont de realizarea scopului urmărit, de dezvoltarea elevilor, specificul lecţiei respective precum şi de mijloacele de învăţământ care-i sunt la dispoziţie.

După izvorul său sau sursa cunoaşterii, iniţiat de I. Cerghit şi preluat ulterior de majoritatea pedagogilor români metodele pot fi clasificate astfel:

 

Metode de învățământ:

 

I. DE COMUNICARE  — Orale

                                    — Expozitive — explicația

                                                           —  descrierea

                                                           — povestirea

                                                           — prelegerea

                                              instructajul

 

                                 — Conversative — conversația

                                                             — discuția colectivă

                                                             — problematizarea

                                                             — descrierea

                                                             — lucrările experimentale

 

→ Scrise ⇒ lectura sau munca cu manualul

 

Oral vizuale ⇒ instruirea prin radio/televiziune

                          ⇒ tehnicile video

                          ⇒ instruirea cu ajutorul filmelor

 

→ Interioară     ⇒ reflecția personală

                          ⇒ experimentul mintal

 

II. DE EXPLORARE — Directe — observația

                                                  — experimentul

                                                  — studiul de caz

                                                  — anchete

                                  — Indirecte (demonstrative)  —  demonstrația obiectelor reale

                                                                                    —  demonstrația imaginilor

                                                                                    —  demonstația grafică

                                                                                    —  modelarea

III. DE ACȚIUNE  ⇒ reală — exerciții

                                          — lucrări practice

                                          — elaborarea de proiecte

                                          — activități creative

             

                             ⇒ simulată (de simulare)  —  joc de rol

                                                                         — învățarea pe simulatoare

 

IV. METODE DE RAȚIONALIZARE —  metode algoritmice

                                                          —  instruire asistată

                                                          —  instruirea programată