Personalitatea cadrului didactic:
Personalitatea profesorului presupune şi o serie întreagă de calităţi, determinate de specificul şi complexitatea muncii pe care o desfăşoară.
1.Calităţile atitudinale:
a. umanismul, în general, şi dragostea de copii, în special
b. calităţi atitudinale de natură caracterial-morală: corectitudinea, modestia, fermitatea, răbdarea, optimismul, stăpânirea de sine
c.conştiinţa responsabilităţii si a misiunii sale : în mâinile sale se află, într-un fel, nu numai viitorul copilului, ci şi al naţiunii al cărei membru este
2. Aptitudini pedagogice
a. Aptitudini didactice- referitoare la activitatea de instruire
b. Aptitudini educative- privitoare la activitatea de modelare a personalităţii umane
Fiecare din aceste categorii include apoi aptitudini legate de realizarea unei sarcini concrete :
- aptitudini metodice ;
- aptitudini de evaluare ;
- aptitudini educative în domeniul educaţiei morale, estetice, de mediu, de sănătate.
Categorii de aptitudini pedagogice :
- Aptitudini ce asigură calitatea gândirii – capacitatea de analiză şi sinteză, flexibilitatea, originalitatea ;
- Aptitudini ce asigură calitatea limbajului - capacitatea de a folosi în mod adecvat acest instrument de comunicare este prezentă în toate aptitudinile pedagogice: inteligibilitatea, claritatea, plasticitatea, expresivitatea, fluenţa ;
- Aptitudini ce garantează calitatea atenţiei-concentrarea, intensitatea, distributivitatea, comutativitatea ;
- Aptitudini ce determină calitatea memoriei - rapiditatea memoriei, trăinicia păstrării şi promtitudinea recunoaşterii şi reproducerii.
- Aptitudinea de a cunoaşte şi înţelege psihicul celui supus acţiunii educative-capacitatea intuitivă, pătrunderea şi sesizarea rapidă a particularităţilor psihice individuale. Contactul permanent cu elevii, compensat cu o pregătire continuă, dezvoltă şi perfecţionează această aptitudine;
- Aptitudinea empatică - îi oferă profesorului posibilitatea de a privi toate influenţele prin prisma celor cărora li se adresează şi de a prevedea, nu numai eventualele dificultăţi, dar şi posibilile rezultate;
- Aptitudini organizatorice - se manifestă în întreaga activitate desfăşurată de profesor : planificarea propriei munci, pregătirea şi desfăşurarea lecţiilor, îndrumarea activităţii colectivului de elevi;
- Spiritul de observaţie - capacitatea ce permite sesizarea celor mai fine nuanţe şi manifestări ale acţiunii educative. Cu ajutorul ei profesorul poate surprinde şi intui starea de spirit şi intenţiile elevilor, după expresia feţei şi anumite mişcări.
- Măiestria psihopedagogică reprezintă capacitatea complexă personală şi specifică a profesorului de a concepe, organiza, proiecta şi conduce cu competenţă şi prestigiu, spirit creativ şi eficienţă sporită procesul de învăţământ, procesul de educare şi de instruire a elevilor. Măiestria psihopedagogică este rezultat atât al pregătirii cât şi al experienţei didactice îndelungate, bazată pe interacţiunea tututor calităţilor personalităţii profesorului şi, într-o măsură importantă, pregătirea psihopedagogică.
-Tactul pedagogic - capacitatea de a găsi, la momentul oportun, forma cea mai adecvată de atitudine şi tratare a elevilor; se poate aprecia că tactul este capacitatea profesorului de a-şi menţine şi consolida stările psihice pozitive şi de a le domina şi inhiba pe cele negative, oferind astfel răspunsuri şi soluţii prompte tuturor solicitărilor procesului instructiv-educativ.
Componente ale aptitudinilor pedagogice:
- competenţa ştiinţifică - implică o bună pregătire de specialitate
- competenţa psihopedagogică - ansamblul de capacităţi necesare pentru construirea diferitelor componente ale personalităţii elevilor
- competenţa psihosocială - ansamblul de capacităţi necesare optimizării relaţiilor interumane
3. Calitatea memoriei
Se caută să se determine în ce măsură personalitatea profesorului este o variabilă cauzală, responsabilă de reuşita sau nereuşita invătării.
În această privinţă, se estimează că, dincolo de unele caracteristici biologice inerente, ca cele de vârstă şi sex, profesorul ar putea să influenţeze, în mod satisfacător, învăţarea şi rezultatele ei, atitudinile şi interesele, aspiraţiile şi orientările profesionale ale celor care învaţă prin comportamentele şi atitudinile sale, prin empatia şi relaţiile sale cu aceştia.
Afectivitatea ar constitui una dintre acele atribute ale personalităţii care poate fi pusă în corelaţie strânsă cu randamentul învăţării la elevi. Aşa se explică de ce, remarcă aceiaşi cercetători, „profesorii cu personalităţi afectuoase tind să fie apreciaţi mai favorabil de catre inspectori, directori şcolari şi de către alţi observatori".
Spiritul de ordine ce caracterizează profesorii ordonaţi, sistematici, metodici şi cu responsabilitate facilitează, într-o mare masură, învăţarea.
Structurile motivaţionale (frustraţiile şi satisfacţiile predării) ce caracterizează profesorii şi rezultatele induse la elevi.
STATUT
Statutul exprima:
- persoana ca membru a societăţii;
- îndatoririle, drepturile şi obligaţiile persoanei
ROLURI
- Profesorul, ca expert al actului de predare - învăţare: el poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se întâmplă în procesul de învăţământ.
- Profesorul, ca agent motivator declanşează şi întreţine interesul curiozitatea şi dorinţa lor pentru activitatea de învăţare.
- Profesorul, ca lider: conduce un grup de elevi, exercitându-şi puterea asupra principalelor fenomene ce se produc aici. Este un prieten şi confident al elevilor, un substitut al părinţilor, obiect de afecţiune, sprijin în ameliorarea stărilor de anxietate.
- Profesorul în ipostaza de consilier: este un observator sensibil comportamentului elevilor, un îndrumător persuasiv şi un sfătuitor al acestora.
- Profesorul, ca model: prin întreaga sa personalitate, prin acţiunile comportamentul său este un exemplu pozitiv pentru elevi.
- Profesorul, ca profesionist reflexiv: se străduieşte tot timpul să inţeleaga, şi să reflecteze asupra întâmplărilor inedite din clasă, să studieze şi analizeze fenomenele psihopedagogice cu care se confruntă.
- Profesorul, ca manager: supraveghează întreaga activitate din clasa, asigură consensul cu ceilalţi profesori, cu părinţii şi cu ceilalţi factori.
Tipuri de relaţii intre profesori şi elevi:
a.Relaţii autoritariste,
b.Relaţii democratice,
c.Relaţii libere.
COMPETENŢE
- sunt condiţionate de aptitudinile pedagogice ale profesorului şi de nivelul culturii profesionale
a.Comunicative (relaţia profesor - elev din prisma relaţiilor de transmitere şi decodificare a mesajului informaţiilor).
b. Informaţională (câmpul de cunoştinţe, actualitatea şi actualizarea acestora).
c. Teleologică (capacitatea de a concepe rezultatele educaţiei din punctul de vedere al unor scopuri plurale nuanţate, raţional gândite şi operaţionalizate).
d. Instrumentală ( de creare a unor performanţe comportamentale ale elevilor adecvate scopurilor urmărite printr-un ansamblu de metode şi mijloace pedagogice).
e. Decizională ( alegerea între cel puţin două variante de acţiune a variantei care este mai optimă, mai valoroasă sau mai utilă).
f. Apreciativă (evaluare şi autoevaluare corectă).
Profesiunea didactică reclamă din partea persoanei implicată în activităţi de tip instructiv-formativ patru categorii de competenţe:
- competenţă ştiinţifică
- abilităţi cognitive necesare pentru procesarea informaţiilor;
- informaţii ştiinţifice selectate, actualizate, exacte;
- capacităţi de vehiculare a cunoştinţelor;
- experienţă didactică flexibilă;
- capacitatea de recurs la strategii rezolutive variate;
- aptitudini necesare pentru cercetare şi experimentare;
- strategii creative;
- operaţii mentale flexibile şi dinamice;
- capacitate de transfer şi aplicare a cunoştinţelor;
- competenţă psihosocială
- capacitatea de a stabili fără dificultate relaţii interpersonale adecvate cu elevii;
- capacitatea de adaptare la roluri diverse;
- capacitatea de comunicare eficientă atât cu grupul cât şi cu elevii, separat;
- abilităţi de adecvare a forţei/autorităţii la situaţiile educaţionale concrete (varierea raportului libertate-autoritate, indulgenţă-exigenţă în funcţie de specificul situaţiilor apărute);
- disponibilităţi de adaptare la variate stiluri educaţionale;
- entuziasm, înţelegere, prietenie;
- competenţă managerială
- capacitate de influenţare a clasei şi a fiecărui elev în parte;
- abilităţi de planificare şi proiectare;
- capacitate decizională;
- capacitatea de a organiza, monitoriza şi coordona activitatea clasei/elevului;
- administrarea corectă a sancţiunilor şi recompenselor;
- echilibru autoritate-putere-responsabilitate
- rezistenţă la situaţiile de stres
- competenţă psihopedagogică
- capacitate de determinare a gradului de dificultate a unui conţinut;
- capacitate de a face accesibilă informaţia transmisă;
- empatie, capacitate de înţelegere a disponibilităţilor interne ale elevilor;
- creativitate în activitatea instructiv-formativă;
- atitudine stimulativă, energică, creativă;
- tact pedagogic (organizarea conştientă, controlată, a propriului demers pedagogic şi capacitatea de restructurare “din mers” a acestuia, în funcţie de variabilele nou survenite pe parcursul derulării procesului instructiv-formativ);
- spirit metodic şi clarviziune în activitate;