Oameni ciudati (1958) - Maxim Gorki

- Stai! Mai ramai cu mine. Ce draguta esti. Stai sa-ti pvoestesc ceva!
- Poate sa ne vada cineva. Nu ti-e teama? Chiar in fata casei tale?
- Ma simt bine.
- Doamne, ce vad? Constantin cu Olga, aici in padurea de pini, din fata casei! O tine de mana. Si Elena e dusa la familia Medvedev. Ce intuneric, sa nu-i pierd din ochi. Acum ii deslusesc bine; au intrat in bataia lunii!