Povestea aceasta am scris-o acum 8 ani. Aveam mai mult timp liber si-mi hraneam imaginatia cu povesti, mi-am imbogatit vocabularul cu diferite carti si ca sa nu uit de mine scriam povesti. Din pacate nu am terminat-o, dar poate o sa-i vina si ei timpul, la timp...Nu e editata, corectata ci doar in forma bruta, la prima suflare, cum se zice.
PICATURI DE TOAMNA
Bucuresti, 21.sept.2012 h: 13,42
Capitolul 1
Statea la fereastra si se uita la ploaia care nu mai contenea de doua zile. O ploaie de toamna, marunta si rece. Isi stranse mainile pe langa ea zgribulita. Ii placea ploaia, nu se supara daca ploua doua zile sau o saptamana dar astazi parca aceasta era dusmanul ei. Isi propusese sa se duca la teatru cu prietena ei si o indispunea sa intre in sala, murata ca o curca. Simti o prezenta in spatele ei si se intoarse. Zambi : - Tu esti ?
- Cine ai vrea sa fie ? – ii zambi o fata bruneta, cu ochii caprui, fata prelunga si cu pometii ososi .
- Nimeni…
- Nu vine nimeni sa te deranjeze…ai un talent sa-i indepartezi pe toti cum n-am mai vazut !
- Ce facem astazi femeie, ca uite ce e afara ? - spuse ea aratand spre picaturile marunte care se loveau de fereastra.
- Mergem ca avem bilete..doar n-o sa ne impiedicam de o ploaie !
- Cum zici tu ! - si ridica umerii cu indiferenta
- Hai ca vine “urata” si iar zice ca intarziem la clasa ?
- Mai am o ora la clasa a-V-a ! - spuse ea zambind in coltul gurii
- Hai ! - si o trase spre birou.
Nu stateau impreuna, rar vorbeau la scoala, isi scriau scrisori chiar daca discutau pe tot drumul de intoarcere acasa. Dupa terminarea orelor s-au intalnit in statie. Mihaela venea cu inca doua colege de ale lor de scoala. Cand le vazu se incrunta si se uita fix in ochii prietenei ei, care intelese ce insemna privirea ei. Cand s-au apropiat fetele o salutara :
- Buna Elia !
- Buna si voua ! - spune ea zambind amabila nelasand sa se vada ca e deranjata de prezenta lor.
- Unde mergeti ?
- Dam o tura prin centru si….
- Si cam atat ! - ii lua ea vorba Mihaelei.
- A ! credeam ca mergeti cu noi - spuse o fata subtirica cu parul roscat ondulat si strans in coada. Avea ochii mici ca ai unei veverite si zambetul aidoma uneia. Se surprinse zambind.
- Nu mergem astazi Georgeta, poate alta data ! - ii spuse pe acelasi ton amabil.
- Bine atunci…paaaaa fetelor ! - si se intoarse sporovaind vesela cu celelalte.
- La revedere - raspunse aceasta sec
Prietena ei se intoarse surprinsa la ea : - Vai…ai gasit tolba cu amabilitate fata ?
- Ma straduiesc sa nu te supar…stiu ca esti atasata sufleteste de Georgeta si nu vreau sa te supar.
- Pentru fiecare dintre ele am o afinitate aparte…dar nici una nu-ti ia locul..geloaso !!!
- Eu ?
- Da…tu..cine ?
- Nu sunt geloasa ! - se apara ea dar chiar asta simtea… Mihaela era singura ei prietena si suferea cand o vedea razand si glumind cu ceilalti colegi ai lor. Ea era colega cu toata lumea si atat…femeile i se pareau parsive si invidioase… si prea moderne pentru ea. Mihaela o intelegea o citea, numai daca se uita la ea cand intra in cancelarie. Daca nu era ea nu se apropia de nimeni.
- Hai ca vine troleibuzul ai bilet ? - spuse fata bruneta privind-o dar aceasta nu-i raspunse - am inteles, iar n-ai bilet ca iar a trebuit sa platesti tu cheltuielile casei ca tac’tu e amarat. Mihaela avea intotdeauna bani iar Elia, nu. Ea isi oprea cea mai mica parte din salariu si restul ii dadea in casa. Dar intre ele nu era cu suparare. Elia mai stramba din nas cand se adunau prea multe datorii, dar Mihaela o punea imediat la punct. Si chiar daca accepta sapuneala prietenei ei, tot gasea o modalitate de a se rascumpara fata de ea.
In fata Teatrului National se opri sa-l admire. Ii placea mult acea cladire si prin ochii ei o vedea ca pe o cetate. Dar ca de obicei ajunsesera tarziu si alergara pana la sala unde spectacolul se pregatea sa inceapa. Se inchise lumina si se deschise cea de deasupra scenei. Dupa cateva minute simti ca langa ea se aseza cineva. Ii simti mirosul de after-shave amestecat cu mirosul ploii si cu aerul rece de toamna tarzie. Nu intoarse capul dar se simti privita insistent. Intoarse capul si-i vazu ochii in intuneric.
Lumina palida a unui reflector se oglindea pe obrazul barbatului de langa ea.Ochii lui erau de o culoare inchisa, obrajii ii erau prelungi si buzele groase cu un contur frumos. Barbia usor ascutita si nasul la fel de frumos si putin in vant. Parul era de culoarea corbului, bogat in fata si tuns scurt in spate. Isi intoarse privirea de la el cand simti ca inima incepe sa-i bata puternic. Piesa de teatru nu reusi sa o mai vada, nu reusea sa se concentreze. Privirea de foc a barbatului de langa ea nu-i dadea pace. Ii simti mana subtire si calda ca se puse peste a ei si tresari dar nu si-o trase. Se intreba de ce ?. Avea douazeci si patru de ani si chiar daca toata ziua era pe langa colegii ei la scoala nu simtise nimic cand acestia o luasera de mana.
Mihaela o simti si se uita la ea apoi isi arunca privirea spre mana ei. Facu ochii mari si apoi iar se uita spre ea care era incordata ca un arici. Zambi. Barbatul de langa ea ii mangaia mana usor si ea ofta zgomotos. Nu stia ce sa faca…in copilarie baietii ii spusesera cum fac ei curte unei fete, cum ar vrea ei sa se comporte o fata la prima intalnire…dar din ce-si amintea, nici unuia nu-i placea ca fata sa accepte sa fie mangaiata din prima. Si cu aceasta amintire parca se trezi si-si trase mana din mana strainului si le puse pe amandoua in poala framantandu-si-le suparata. Simti privirea “lui” dar nu mai intoarse capul. Se termina piesa si se aprinsera luminile. Se ridica fara sa se uite in dreapta sau in stanga, isi trase jaketa rosie dintr-un material impermeabil pe ea. Isi puse geanta pe umar si abia apoi ridica capul din pamant cautand iesirea. Acolo il vazu. Se uita la ea. Ea se uita in spate sa fie sigura ca pe ea o priveste.
Nimeni nu se uita la el si el se uita numai la ea. Isi lasa capul in pamant apoi si-l ridica din nou dar nu mai era acolo. Ofta. Mihaela se uita la ea. Nu spuse nimic. Asteptara cu rabdare sa iasa lumea. In fata teatrului il vazu sprijinit de o masina inchisa la culoare. Era imbracat in negru, numai un tricou alb i se zarea iesind din jaketa de piele. Statea asa cu mainile impreunate la piept si cu ochii tinta la ea.Il privi in ochi apoi o trase pe Mihaela spre statia de troleibuz. Alergara si-l prinse. Nu aveau mult pana acasa. Stateau in acelasi bloc pe aceeasi scara fata in fata cu scoala lor. In scara blocului se opri si se uita la fata care nu indrazni sa spuna nimic : - L-ai vazut pe maniacul ala ?
- De ce maniac ?
- M-a urmarit tot timpul spectacolului de nici nu stiu ce-am vazut, m-a atins pe mana si m-a mangaiat si colac peste pupaza m-a si urmarit….
- Stai fata, nu-mi face rezumat ca am fost si eu acolo ! - o opri prietena ei, poate ca nu-i maniac, poate chiar a vrut sa intre in vorba cu tine, poate..
- Hai scuteste-ma..ii stiu eu pe astia !
- Daaaaa e bancul serii…si i-a spune-mi mataluta de unde stii tu atatea despre maniaci…perversi si cine stie ce-ti mai trece tie prin cap…?
- Am citit…am vazut la televizor… ! - ezita ea uitandu-se in alta parte.
- Da…hai du-te de te culca ca dadu ancheta peste tine !!
- Nu ma iei in serios ?! - spuse ea dezamagita ca Mihaela nu-i impartaseste punctul de vedere
- Noapte buna fata draga ! - si urca scarile pana la primul etaj si se intoarse, hai ce stai ?
- Vin…vin
- Si nu fii botoasa…ia partea frumoasa a lucrurilor…te-a mangaiat n-a facut nimic rau…- apoi uitandu-se la ea o vazu ca se imbujoreaza,ce senzatie ti-a creat ?
- Ei…
- Ti-a placut ?
- Da..- raspunse ea lasandu-si capul in pamant - nu sunt o stricata nu ?
- Esti femeie….nebuno !!! Auzi…daca-i stricata ! Hai du-te la culcare ca ma enervezi ! - spuse Mihaela suparata, intra in casa bombanind.
Peste o ora, dupa ce toata lumea s-a culcat o suna pe prietena ei, nu putea sa doarma stiind ca e suparata. Aceasta raspunse repede : - Ce-i cucoana ?
- N-am vrut sa te supar…iarta-ma !
- Auzi…intotdeauna arunci cu prostia si apoi iti ceri scuze..- spuse aceasta suparata…nu inteleg de ce ai o parere atat de proasta despre tine ?
- Asa mi-au spus baietii in liceu ca lor nu le-ar place sa cada o fata in plasa de prima oara.
- Stii ceva… ii dau dracului pe baietii tai…nu trebuie sa luam de buna tot ce cred barbatii despre femei ! - turuie Mihaela enervata
- Nu fii suparata…dar asta mi-a venit in minte atunci ! - adauga Elia impaciuitoare.
- Bine…hai sa vorbim despre lucruri frumoase….cum te-ai simtit ?
- Offf…am simtit cum tot corpul mi-a luat foc si stomacul mi se face ghem…si acum cand iti povestesc am aceeasi senzatie…
- Of...aveam impresia cateodata ca minunata ta familie ti-a distrus si simturile, nu numai sufletul….
- Nu numai ei sunt de vina…si eu i-am lasat sa ma conduca, probabil ca mi-a convenit…la un moment dat.
- Atunci cand erai eleva..poate ca da, era bine, nu aveai griji in plus…le dadeai bursa si le aveai pe toate la nas, dar acum esti femeie in toata firea…esti profesor de trei ani dar tot ca o eleva te comporti..
- Ei…ghinionul meu, ca am ramas profesor in scoala unde am invatat si poate n-am facut trecerea cum trebuie…
- Hello…nu te filosofa cu mine…ca nu de asta e vorba…acasa la tine esti eleva..
- Stiu…stiu - ofta ea neputincioasa, ca nu avea curaj sa vorbeasca cu parintii ei despre schimbari, ei asa s-au obisnuit si ea nu stia cum sa faca sa-si revendice drepturile si salariul. Singurul lucru castigat era ca nu le mai dadea socoteala de unde vine, unde se duce, cu cine se duce..
- Sa stii ca incerc, stii si tu ca incerc ! - incerca ea sa-si convinga prietena cu toate ca nu era convinsa nici ea de ce spune.
- De trei ani imi pui placa asta si acasa taci ca bleamba
- In fiecare zi imi propun sa fac o schimbare dar ei mi-o iau inainte mereu. Ba ca au probleme, ba ca nu le ajung banii de intretinere…in fine stii si tu..si nu ma lasa inima sa-i refuz !
- Elia trezeste-te odata, incepi sa-mi pierd rabdarea cu tine..! - spuse Mihaela suparata
- Offf…iti promit ca o sa incerc !
- Vreau ca intr-o luna sa pui la punct chestia asta ! - striga prietena ei enervata.
- Iti promit…iti promit…- ofta ea din nou - hai sa ne culcam !
- Noapte buna copile…vise frumoase ca sunt convinsa ca ai la ce visa !
- Oh..da macar atat sa am - sopti ea vorbele si inchise. Isi roti privirea princamera ei, era locul ei cel mai de pret, indiferent ce se intampla in restul casei aici se regasea…se linistea, si-si aduna gandurile. Toti cei patru pereti ai camerei erau plini de rafturi cu carti, un birou si un pat de o persoana jumatate. Avea si un balcon unde de asemenea era o bibloteca in care-si tine biblorafturile, o cafetira si un fotoliu urias, pe care statea seara la o cafea. Acesta dadea in strada avand vedere spre liceul unde a invatat douasprezece ani si preda de trei. Stia ca Mihaela are dreptate si ca trebuia sa le spuna parintilor ei ca avea, ca fiecare tanara, nevoile ei dar nu avea curaj.
Relatia ei cu ei era de respect si atata timp cat nu-i deranja totul era perfect, din punctul lor de vedere. Al ei nu conta si uneori nici nu-i pasa. Iesi pe balcon si se uita la strada umeda, ploaia se oprise si lasase in urma ei o atmosfera rece. Isi roti privirea in stanga si in dreapta acesteia si inima ii ingheta.
Barbatul de la teatru era pe trotuarul din fata scolii, lipit de masina de culoare inchisa cu mainile stranse la piept si cu privirea in cautare de ceva. Picioarele ii intepeni parca lipindu-se de covorul persan, inima ii batea cu putere si corpul parca i se racea pe masura ce continua sa se uite la el. Cand privirile li se intalnira el se dezlipi de masina se urca si pleca. Ramase cu ochii urmarind masina lui care prindea viteza pe masura ce se indeparta.