Literatura universală comentarii si rezumate

In aceasta poveste este vorba despre un baiat care era croitor. Intr-o zi, pe la fereastra casei sale trecea o femeie care vindea magiun, iar croitorasul cumpara un borcan. Isi intinse pe o felie de paine magiun din belsug, dar pana sa apuce sa manance se asezara pe ea sapte muste. Croitorasul nici nu statu pe ganduri si le lovi pe toate dintr-o lovitura. Vazand mustele doborate, isi cusu pe chimirul de la brau "Sapte dintr-o lovitura".Crezandu-se viteaz, croitorasul pleca in lume sa-si arate vitejia. Merse ce merse, si in drumul sau intalneste un urias și îi demonstreaza acestuia cat de viteaz e el. Croitorasul nostru l-a invitat pe uriaş să-l însoţească la drum, însă acesta, îndoindu-se de calităţile flăcăului, l-a supus unor probe deloc uşoare: l-a pus să zdrobească o piatră până scoate apă din ea, însă croitoraşul a scos bucata de brânză din buzunar, scurgând-o de zer; l-a pus să arunce o piatră, dar eroul nostru a scos pasărea din buzunar şi i-a dat drumul. După cele două probe de foc, uriaşul l-a rugat pe eroul nostru să-l ajute la căratul unui stejar. Croitoraşul s-a ascuns între crengi, dând doar senzaţia că duce în braţe un pom, în timp ce uriaşul chiar ţinea de trunchiul pomului. Văzându-l aşa viteaz, uriaşul l-a invitat la peştera uriaşilor. Aici, matahala l-a condus pe musafirul său în dreptul unui pat mare, invitându-l să doarmă. Cum patul era prea mare, eroul nostru a ales doar un colţişor. La miezul nopţii, gazda, crezând că tânărul doarme dus, s-a sculat, a luat un drug de fier, lovind patul până l-a făcut bucăţi. Acum era fericit crezând că a scăpat de micul viteaz. Văzându-şi de drum, viteazul nostru a ajuns la curtea unui palat mare.  Împăratul acestui ţinut, l-a rugat pe croitoraş să intre în armata sa, apărându-l în caz de război. Croitoraşul a acceptat, primind astfel o casă frumoasă, dar şi iscând invidia celorlalte căpetenii de oşti. Temându-se de posibilitatea de a-şi pierde luptătorii cei mai buni din cauza croitoraşului, împăratul a decis să-l trimită pe acesta într-o misiune şi anume să le vină de hac celor doi uriaşi ce i-au adus împăratului mari pagube. Dacă va duce această misiune la bun sfârşit, croitoraşul se va alege cu jumătate de împărăţie dar şi cu fata împăratului.  Imparatul i-a dat-o pe fiica lui de sotie si jumatate de imparatie. Insa, intr-o noapte sotia lui îl auzea bolborosind despre cum o sa faca toti cavalerii slugi. Spunandu-i imparatului cele auzite, acesta a cavalerii sa-l omoare in timp ce dormea pe croitoras. Dar croitorasul auzi uneltirile impotriva lui si-i invinse, ramanad imparat pentru tot restul zilelor lui.

În această poveste este vorba despre un coleg de școală al lui Enrico, pe nume Coretti. Într-o zi s-a întâlnit cu Coretti și l-a întrebat ce mai face. Coretti ducea in spate un sac de lemne pe care le inghesui in pravalia tatalui sau.Coretti asezand lemnele îi spuse râzând, că-și învață lecția. În timpul acesta repeta la gramatică. Apoi îi povesti ce-a făcut el în ziua aceea. În timp ce-și făcea lecțiile, intra în prăvălie cineva și cumpăra lemne, apoi se apuca iar de teme, dar sosi carul de lemne cu care a trebuit sa se ducă tocmai în Piața Veneției, să aducă altele. Enrico, îl întrebă unde-și face el lecțiile și Coretti îl duse într-o odăiță, care era si bucătărie și sufragerie, iar într-un colț erau așezate cărțile si caitele lui Coretti. Din prăvălie se auzi o voce de femeie care voia să cumpere surcele și Coretti plecă să o servească. Pe foc avea un ibric în care fierbea cafeaua mamaei lui, care era bolnavă în pat și legată cu un tulpan la cap. Coretti avu grijă săștie dacă și-a luat siropul și o liniști spunându-i că totul merge bine la prăvălie. După ce se întoarseră în bucătărie Coretti îi spuse lui Enrico că e bine că are atâta timp liber ca să învețe. La ușa prăvăliei se opri o căruță plină cu butuci și Coretti aleargă să vorbească cu căruțașul și când se întoarse îi spuse lui Enrico, ca nu mai poate sta de vorbă cu el, că are treburi. Își strânseră mâinile și colegul său se întoarse sprinten la treburile sale.  

dragoste de viata, sau dependenta inconstienta, pentru ca viata e o forta oarba, un mecanism biologic ce ne impinge, ne taraste....viata se traieste pe ea insasi, nepasatoare fata de noi

 pot sa te provoc si mai tare, hehe, pentru ca gandurile sunt si ele generate electro-chimic in creier, adicateala, ceea ce numim noi "psihic", este in realitate tot fizic, si face parte din acelasi mecanism biologic al vietii, enigmatic inca pentru cei mai multi dintre noi

Date biografice  Milada Horakova   Milada Horáková s-a născut în Praga în 1901, numele ei de fată a fost Králová. Tatăl ei a fost un aderent al Partidului Realist al lui Masaryk; strămoșii săi au fost mori pe râul Sázava. El însuși a lucrat ca reprezentant de vânzări al unei firme de producție de creioane. Mama ei a venit din orașul Kutná Hora din familia unui tâmplar. Sora mai mare a lui Marta și fratele mai mic, Jiří, au murit din cauza scarlatului septic în copilărie. Mai târziu, familia lui Král a născut o fiică Věra. În timpul primului război mondial, Milada Horáková a studiat la o școală de limbi străine pe strada Korunní din Praga; însă în 1918 a fost expulzată din cauza participării sale la demonstrații antirazboi. A terminat studiile la școala de limbi străine din strada Slezská din Praga în 1921, iar apoi a studiat la Facultatea de Drept a Universității Charles din Praga și a absolvit în 1926. La scurt timp după terminarea războiului s-a alăturat Crucii Roșii cehoslovace.  În timpul studiilor, ea a întâlnit un student de agricultură Bohuslav Horák și s-au căsătorit după absolvirea ei. Soțul ei era dintr-o familie evanghelică și astfel, sub influența lui, s-a convertit împreună cu părinții ei la Biserica Moraviei. Bohuslav Horák a lucrat ca redactor la Radio Cehoslovacia și la sfârșitul lui 1930 a devenit director de program. În 1933, domnul și doamna Horák au dat naștere fiicei lor unice, Jana.   Poate că cea mai mare influență a vieții lui Milada Horáková a fost întâlnirea cu Františka Plamínková în 1924 Milada Horáková a îndrăznit să vorbească cu Františka Plamínková și imediat după aceea a devenit colaboratoarea sa la Consiliul Național al Femeilor și devenind treptat una dintre cele mai importante personalități ale acestei organizații. Ea s-a ocupat în special de politica externă și, în afară de altele, a participat la conferința privind codificarea dreptului internațional la Haga în 1930.   În ceea ce privește politica internă și problemele sociale, Milada Horáková a pregătit, de exemplu, amendamente legislative care vizează poziția femeilor singure și copiilor nelegitime sau îmbunătățirea poziției femeilor în dreptul familiei. În stabilirea relațiilor cu organizațiile de femei din străinătate, a vizitat multe țări. După puciul din februarie, Milada Horáková a fost expulzată din Consiliul femeilor cehoslovace și ea a demisionat voluntar în Parlament. Ea a refuzat să intre în Partidul Socialist "reînviat" dar si să emigreze, deoarece era convinsă că cea mai importantă lucrare pentru ea este acasă. A început să lucreze în conducerea ilegală a Partidului Național Socialist, în așa-numitul "Șase Politic". A fost arestată la 27 septembrie 1949; soțul ei a reușit să evite arestarea și s-a ascuns de ceva timp și mai târziu a emigrat în străinătate. "Procesul Milada Horáková și alții", în care au fost acuzați oameni de diferite orientări politice, a fost pregătit mai ales ca un proces în care emigranții și cei care au refuzat să intre în "Frontul Național Reînviat" urmau să fie acuzați de "spionaj pentru puterile imperialiste ". Procesul trupei a început la 31 mai 1950, iar după opt zile juriul și-a întors verdictele; patru sentințe la moarte, trei sentințe de viață și alte câteva persoane au fost condamnate la sentințe de lungă durată de la cincisprezece până la douăzeci și opt de ani. Milada Horáková a fost una dintre cei condamnați la moarte. Ea a refuzat cererea de iertare a președintelui; această cerere a fost ulterior depusă de familia ei; Cu toate acestea, președintele Klement Gottwald, în ciuda protestelor importante ale personalităților mondiale, a confirmat judecata. Milada Horáková a fost executată brutal dimineața la 27 iunie 1950. Urna cu cenușa ei nu a fost dată niciodată familiei ei. În 1991 președintele Václav Havel a premiat cu Milada Horáková Ordinul T.G. Masaryk, clasa I, în memorie. Ziua decesului lui Milada Horáková a devenit Ziua de comemorare a victimelor regimului comunist.   biografie tradusa si adaptata de la https://icv.vlada.cz