Literatura universală comentarii si rezumate

In aceasta poveste este vorba despre un baiat care era croitor. Intr-o zi, pe la fereastra casei sale trecea o femeie care vindea magiun, iar croitorasul cumpara un borcan. Isi intinse pe o felie de paine magiun din belsug, dar pana sa apuce sa manance se asezara pe ea sapte muste. Croitorasul nici nu statu pe ganduri si le lovi pe toate dintr-o lovitura. Vazand mustele doborate, isi cusu pe chimirul de la brau "Sapte dintr-o lovitura".Crezandu-se viteaz, croitorasul pleca in lume sa-si arate vitejia. Merse ce merse, si in drumul sau intalneste un urias și îi demonstreaza acestuia cat de viteaz e el. Croitorasul nostru l-a invitat pe uriaş să-l însoţească la drum, însă acesta, îndoindu-se de calităţile flăcăului, l-a supus unor probe deloc uşoare: l-a pus să zdrobească o piatră până scoate apă din ea, însă croitoraşul a scos bucata de brânză din buzunar, scurgând-o de zer; l-a pus să arunce o piatră, dar eroul nostru a scos pasărea din buzunar şi i-a dat drumul. După cele două probe de foc, uriaşul l-a rugat pe eroul nostru să-l ajute la căratul unui stejar. Croitoraşul s-a ascuns între crengi, dând doar senzaţia că duce în braţe un pom, în timp ce uriaşul chiar ţinea de trunchiul pomului. Văzându-l aşa viteaz, uriaşul l-a invitat la peştera uriaşilor. Aici, matahala l-a condus pe musafirul său în dreptul unui pat mare, invitându-l să doarmă. Cum patul era prea mare, eroul nostru a ales doar un colţişor. La miezul nopţii, gazda, crezând că tânărul doarme dus, s-a sculat, a luat un drug de fier, lovind patul până l-a făcut bucăţi. Acum era fericit crezând că a scăpat de micul viteaz. Văzându-şi de drum, viteazul nostru a ajuns la curtea unui palat mare.  Împăratul acestui ţinut, l-a rugat pe croitoraş să intre în armata sa, apărându-l în caz de război. Croitoraşul a acceptat, primind astfel o casă frumoasă, dar şi iscând invidia celorlalte căpetenii de oşti. Temându-se de posibilitatea de a-şi pierde luptătorii cei mai buni din cauza croitoraşului, împăratul a decis să-l trimită pe acesta într-o misiune şi anume să le vină de hac celor doi uriaşi ce i-au adus împăratului mari pagube. Dacă va duce această misiune la bun sfârşit, croitoraşul se va alege cu jumătate de împărăţie dar şi cu fata împăratului.  Imparatul i-a dat-o pe fiica lui de sotie si jumatate de imparatie. Insa, intr-o noapte sotia lui îl auzea bolborosind despre cum o sa faca toti cavalerii slugi. Spunandu-i imparatului cele auzite, acesta a cavalerii sa-l omoare in timp ce dormea pe croitoras. Dar croitorasul auzi uneltirile impotriva lui si-i invinse, ramanad imparat pentru tot restul zilelor lui.

În această poveste este vorba despre un coleg de școală al lui Enrico, pe nume Coretti. Într-o zi s-a întâlnit cu Coretti și l-a întrebat ce mai face. Coretti ducea in spate un sac de lemne pe care le inghesui in pravalia tatalui sau.Coretti asezand lemnele îi spuse râzând, că-și învață lecția. În timpul acesta repeta la gramatică. Apoi îi povesti ce-a făcut el în ziua aceea. În timp ce-și făcea lecțiile, intra în prăvălie cineva și cumpăra lemne, apoi se apuca iar de teme, dar sosi carul de lemne cu care a trebuit sa se ducă tocmai în Piața Veneției, să aducă altele. Enrico, îl întrebă unde-și face el lecțiile și Coretti îl duse într-o odăiță, care era si bucătărie și sufragerie, iar într-un colț erau așezate cărțile si caitele lui Coretti. Din prăvălie se auzi o voce de femeie care voia să cumpere surcele și Coretti plecă să o servească. Pe foc avea un ibric în care fierbea cafeaua mamaei lui, care era bolnavă în pat și legată cu un tulpan la cap. Coretti avu grijă săștie dacă și-a luat siropul și o liniști spunându-i că totul merge bine la prăvălie. După ce se întoarseră în bucătărie Coretti îi spuse lui Enrico că e bine că are atâta timp liber ca să învețe. La ușa prăvăliei se opri o căruță plină cu butuci și Coretti aleargă să vorbească cu căruțașul și când se întoarse îi spuse lui Enrico, ca nu mai poate sta de vorbă cu el, că are treburi. Își strânseră mâinile și colegul său se întoarse sprinten la treburile sale.  

 pot sa te provoc si mai tare, hehe, pentru ca gandurile sunt si ele generate electro-chimic in creier, adicateala, ceea ce numim noi "psihic", este in realitate tot fizic, si face parte din acelasi mecanism biologic al vietii, enigmatic inca pentru cei mai multi dintre noi

dragoste de viata, sau dependenta inconstienta, pentru ca viata e o forta oarba, un mecanism biologic ce ne impinge, ne taraste....viata se traieste pe ea insasi, nepasatoare fata de noi

Stâlpii societăţii de HENRIK IBSEN   Primul mare dramaturg modern a fost Henrik Ibsen, un Norvegian. Piesele sale aratau o mare varietate de stiluri, de la realismul din 'Hedda Gabler' pana la fantezia din 'Peer Gynt'. El este admirat pentru maiestria tehnica, simbolism si adanca psihologie. Ibsen, nascut pe data de 20 martie 1828, in micul oras-port Skien, Norvegia, a mai avut 5 frati. Cand a ajuns la varsta de 8 ani tatal sau a dat faliment. Pentru urmatorii 8 ani familia sa a trait intr-o mica ferma de langa Skien. La 15 ani Ibsen era ucenicul unui farmacist din Grimstadt. Avea o viata singuratica si baiatul s-a apucat de scris, in special poezie.  In 1849 Ibsen a intrat la universitatea din Christiania (actualul Oslo), dar a renuntat repede datorita lipsei de bani. Viata sa a fost grea pentru multi ani. A scris pentru un ziar si s-a ingrijit de un mic teatru. A calatorit in Germania si Danemarca ca sa studieze designul de scena. A mai scris in aceasta perioada poezie si piese fara succes. In 1864, ajutat de un mic guvernator, si de prietenii sai, Ibsen a parasin Norvwgia si s-a stabilit la Roma. Prima sa piesa de succes, 'Brand', a fost scrisa prima oara in 1865 ca un poem narativ. Refacuta ca o drama, a fost pentru prima oara pusa pe scena in 1885. In ea se povesteste aspra viata a unui ministru care renunta la compromisurile favorurilor pe care le putea obtine pentru o viata sincera. Urmatoarea sa piesa a fost 'Peer Gynt' (1867), povestea unui calator prin lume implicat intr-o serie de aventuri remarcabile. Punctul de vedere al autorului este clar: o viata fara ritm are putin sens si menire. Printre ultimele sale piese se gasesc 'Un inamic al oamenilor' (1882), o comedie cu serioase sub-sensuri; 'Rata Salbatica' (1884) combina realitatea cu poezia si 'Rosmersholm' (1886), se ocupa de conflictul dintre constiinta si dorinta de libertate. 'Hedda Gabler' (1890) este o puternica tragedie domestica ce se termina prin sinucidere. Printre ultimele sale piese au fost 'The Master Builder' (1892) si 'Cand noi morti ne trezim' (1899).  Dupa ani de trai alternant la Roma sau Dresden si Munich Ibsen se intoarce in Norvegia in 1892. Era bogat, onorat de catre lume si iubit de catre conationalii sai. Piesele sale erau traduse in multe limbi si s-au pus pe scene din tari de prin toata lumea. A murit in Christiania pe 23 mai 1906.   Stâlpii societăţii e drama minciunii sociale, a imposturii în numele datoriei, a mecanismului distrugător al vieţii de provincie, care macină umanul în malaxorul convieţuirii. Această primă piesă realist-critică a lui Ibsen e o pledoarie pentru adevăr şi generozitate aşa cum doar marea dramaturgie poate fi. Indiferent de când a fost scrisă şi montată.