-
0Replies
-
160Views
Threads
-
0Replies
-
212Views
-
0Replies
-
143Views
-
0Replies
-
126Views
Recent playlists
Recent Discussions
Omul in afara trupului de Cristian Ganescu
CICLUL FORTA CONTRA FORTA
VOL II, EDITURA ALAYA
In momentul nasterii, la fel ca si in momentul mortii, oamenii se intalnesc, pentru o fractiune de secunda, cu ei insisi, cunoscandu-si toate intruparile si mortile anterioare. Acest flash este insa atat de scurt, incat nu toti oamenii pot constientiza clar momentul respectiv.
Este interesant si cazul acelor oameni, care, in existenta anterioara, au suferit morti violente - in care sangele lor s-a scurs pe pamant. De altfel, datorita conditiilor istorice ce existau acum trei-patru-cinci sute de ani, multi oameni care se intrupeaza in prezent au trecut prin astfel de morti.
In momentul reintruparii, oamenii din aceasta categorie pot percepe, printr-un flash cognitiv intens, toata istoria planetei Pamant, pastrata in depozitul psiho-informational - memoria akashica - a Spiritului Pamantului.
Printr-o moarte anterioara violenta, in care sangele li s-a scurs pe pamant, oamenii se leaga, intr-un fel tainic, de Spiritul Pamantului, iar la urmatoarea incarnare in trup fizic se pot conecta spontan la memoria planetara. Astfel, in momentul urmatoarei nasteri fizice, ei retraiesc fulgerator toate evenimentele trecutului globului terestru in care a curs sange de om, imprimate in memoria Spiritului Pamantului: crime, razboaie, mari cataclisme etc.
Iar daca, la sfarsitul existentei actuale, chiar in secunda mortii, au deja activat corpul haric al plaselor mesianice - care constituie motorul formarii, in lumea pamanteasca, a Comunitatii (Bisericii) lui Iisus Hristos, ca o consecinta directa a evenimentelor petrecute acum 2000 de ani in Palestina - oamenii in cauza pot percepe mult mai mult...
Pentru ca, activitatea lui Iisus Hristos nu a incetat dupa Crucificare - momentul in care sangele Sau s-a scurs pe Pamant - ori dupa inaltarea la cer, ci se perpetueaza in prezentul continuu in care se manifesta Fiinta Sa.
Mijlocul concret prin care, de 2000 de ani, Iisus Hristos ajuta in mod efectiv omul sa transceanda actuala stare de fapt, destinul adamic ca rezultat al caderii initiale, consta in formarea chakrei iubirii si in aparitia celui mai misterios corp auric: corpul haric al plaselor mesianice. Aceste elemente aurice se formeaza la orice om, in momentul rostirii cu voce tare a Numelui lui Iisus Hristos sau, fireste, in cazul rugaciunii crestine.
De doua mii de ani, Numele lui Iisus Hristos a devenit cel mai puternic Nume din Cer si de pe Pamant. Prin Jertfa Sa, Iisus Hristos, Dumnezeu intrupat, a platit Pretul sacrificiului.
Platind Pretul sacrificiului, Iisus Hristos a dobandit Puterea si Domnia. El a devenit Domnul si Invatatorul - Regele - tuturor oamenilor din Terra aurica. Prin Puterea pe care a dobandit-o, Iisus Hristos a pus in toti oamenii Efigia Puterii Sale si a stabilit "o noua carmuire". Datorita acestui fapt, tot ce se face in Cer si pe Pamant se face doar prin Iisus Hristos; astfel se consfinteste cele ce Le-a spus la scurt timp dupa Inviere:
"TOATA PUTEREA MI-A FOST DATA IN CER SI PE PAMANT... SI IATA, EU SUNT CU VOI, PANA LA SFARSITUL VEACULUI. AMIN".
OMUL IN AFARA... TRUPULUI
STRUCTURA AURICA A FIINTEI UMANE
Partea intai
STRUCTURA AURICA A FIINTEI UMANE
Cap. 1. Cercetarea celor vazute si celor nevazute
Un eveniment neobisnuit
Clarvazator in lumea eterica
Cap. 2. Aura omului
Perspective
Individualitatea
Personalitatea
Corpurile aurice derivate
Cap. 3. Omul, in afara ...trupului
A doua perspectiva
Culorile structurilor aurice
Vechimea structurilor aurice
Cap. 4. Planurile cuantice
Ferestre de lumina
Perspectiva planurilor cuantice
Cap. 5. "Fiziologia" aurei
Energia vitala
Chakrele
Metabolizarea energiilor prin chakre
Chakrele principale
Chakra iubirii - Shainiah
Chakrele secundare si chakrele minore
Cap. 6. Sigiliile karmice : reflectarea destinului
Individualitatesi personalitate
Sigiliile karmice ale corpului duh
Sigiliile karmice ale sufletului
Bolile karmice
Cap. 7. Thent-Thint 3 Si Bemol
Si Bemol
Thent Thint
Cap. 8. Reflectarea incarnarilor trecute
Configuratia sigiliilor karmice
Punctul ideal
Steluta dintai
Cap. 9. Pretul rascumpararii
Omul nou, omul vechi
Un fapt de viata actual, prezent, vital
Partea a doua:
ODISEEA SPIRITULUI
Cap. 1. Evolutia omului
Viata, suprema forma de initiere
Principiul termometrului
Paradigma evolutiei
Reflectarea evolutiei in corpul duh
Cap. 2. Scoala vietii
Cele sapte clase evolutive
Pragurile Crucii Vietii
Cap 3. Activarea chakrelor
Nivelul optim de functionare
Actiunea Duhului Sfant
Sigiliile chakrelor
Cele sapte Raze
Cap. 4. Cele trei cai
Exercitarea liberului arbitru
Tipuri de cunoastere
Calea evolutiva standard
Cunoasterea realizata prin inductie
Stravechea Cale a zeilor
Cap. 5. Iisus Hristos, Dumnezeu intrupat
Izvorul de Lumina
Modificarea structurii aurice umane prin activitatea lui Iisus Hristos
Cap. 6. Ziua cea mai lunga
Corpul astral, cheia evolutiei
Iubirea, credinta si speranta
Cap. 7. Corpul haric al plaselor mesianice
Darul
Corpul haric
Cap. 8. Shainiah, Stanga 4
Crucea circumscrisa de cerc
Fiul Omului
Corpul de diamant
Cap. 9. Odiseea spiritului
Aceasta carte este bazata
pe dezvaluirile clarvazatorului
EUGEN NICOLAE GISCA
CUVANT DE INTAMPINARE
LA CICLUL "FORTA CONTRA FORTA"
Semnatarul acestor randuri tine sa multumeasca tuturor celor care au contribuit, intr-un fel sau altul, la realizarea si la aparitia cartilor din ciclul FORTA CONTRA FORTA.
Semnatarul acestor randuri tine sa multumeasca, in mod special, Seniorului George Ganescu, pentru rabdarea cu care a lecturat manuscrisul cartilor din acest ciclu. Sfaturile sale, ca prim lector si critic, au ajutat enorm la eliminarea unor erori inerente si la limpezirea textelor.
Semnatarul acestor randuri multumeste, de asemenea, prietenilor si partenerilor Mariana si Radu Grigore de la SC Libra Dif SRL, pentru sprijinul acordat.
Evident, nu in ultimul rand, semnatarul acestor randuri multumeste lui Eugen Nicolae Gisca, pentru amabilitatea de a-i fi pus la dispozitie, cu multa generozitate, informatiile ce au stat la baza realizarii cartilor din acest ciclu.
Cu ceva timp in urma, in copilarie, am avut parte, cu totul intamplator, de o experienta neobisnuita prin care, cu siguranta, au trecut multi alti oameni. In acele vremuri, la fel ca si astazi, exista obiceiul ca, in vacante, colegii legati sufleteste unul de altul - baieti si fete - sa participe la mici "chefuri", in cadrul carora experimentau diferite jocuri. Unul dintre ele era "jocul cu sticla" - un joc naiv si banal, dar foarte apreciat pe atunci. In jurul mesei, pe scaune, de-o parte erau baietii, iar de cealalta parte erau fetele. Unul dintre participanti invartea o sticla goala. Sticla se oprea pe directia unui baiat si a unei fete, care apoi treceau intr-o camera alaturata pentru a se saruta.
La un moment dat, jocul cu sticla a constituit preludiul unor noi experiente. Unul dintre colegi a avut ideea sa puna in practica "jocul cu fularul". In cadrul acestui inedit joc, care se juca dupa acelasi principiu, unul dintre parteneri presa, cu ajutorul unui fular, anumite puncte sensibile din partea din spate a gatului celuilalt partener. Este, desigur, vorba despre un joc periculos, nerecomandabil, intrucat provoaca un scurt lesin. Prin presarea cu ajutorul unui fular a unor puncte sensibile din partea din spate a gatului, se provoaca un scurt lesin. Acest procedu se aplica cu efect doar copiilor care nu depasesc varsta de 10 -12 ani, adultii fiind cel mai adesea imuni, probabil datorita faptului ca punctele respective se atrofiaza la maturitate.
Cel caruia i se aplica procedeul isi pierdea cunostinta, cazand eventual de pe scaunul pe care era asezat, dar in scurtul rastimp de cateva secunde, avea parte de o experienta stranie. Observa felurite fiinte in trupuri ce lumineaza ca neoanele si un decor diferit de cel existent in lumea materiala, iar timpul parca se dilata; aparea senzatia ca trec milenii. Altfel spus, persoana in cauza "aluneca" din aceasta lume si patrundea in alta. Desigur, persoana care experimenta acest joc era readusa rapid in simtiri prin stropirea cu apa si prin aplicarea unor palmute peste obraji. Sentimentul adanc de tristete generat de despartirea de acea lume mirifica persista la toti participantii mult timp dupa experiment.
Daca ar fi sa ne ghidam dupa logica obisnuita, nu era vorba decat despre halucinatii trecatoare. Nimeni nu poate raspunde insa la o intrebare foarte simpla, pusa tot dupa logica acestei lumi: cum se face ca toate persoanele care au participat la "jocul cu fularul" au avut aceleasi halucinatii - adica au observat acelasi fiinte si acelasi decor ?
Se stie, copiii au o constitutie fizica ceva mai labila, in curs de formare, astfel incat isi pot permite astfel de "subtilitati de procedura"; in schimb, daca adultii ar cunoaste acele puncte sensibile si le-ar presa cu ajutorul unui fular, nu le-ar fi de nici un folos, n-ar percepe nimic si n-ar putea "aluneca" din lumea oamenilor - din lumea logicii normale si sanatoase care, dupa cate se spune, este singura care are dreptul de a da verdicte si de a stabili ceea ce este adevarat sau fals, ceea ce este miraj sau realitate.
La fel ca si ceilalti participanti la jocul cu fularul, si eu am avut parte de aceste experiente. Ulterior, dupa incheierea copilariei, de-a lungul vietii, am mai "alunecat" de cateva ori, pret de cateva clipe, in conditii mai mult sau mai putin dramatice, in acea lume in care secundele par milenii.
Fara nici o indoiala, multi oameni au trecut prin experiente similare, mai ales in urma unor evenimente dramatice - de exemplu, cei care au trecut prin experiente la limita mortii ori cei care au trecut prin morti clinice. Ca o constanta generala, nici unul dintre acesti oameni nu a reusit sa integreze complet in cunoasterea normala astfel de experiente, tot astfel cum nu se pot integra visele in experienta cotidiana, in care functioneaza doar constiinta specifica starii de veghe - logica "sanatoasa" a acestei lumi.
Pentru mine, experientele copilariei au constituit insa imboldul de a cerceta amanuntit astfel de fenomene. Precum un om traumatizat, care se intoarce mereu si mereu la starea ce a premers trauma, cautandu-si adevarata identitate, convins fiind de faptul ca doar dupa descoperirea originii traumei se poate vindeca, am gasit de cuviinta sa cercetez ani de-a randul fenomenologia unor asemenea fenomene, in speranta ascunsa ca voi putea obtine raspunsul la anumite intrebari. De altfel, toti oamenii procedeaza la fel. Traumatizati in forul lor interior de vreun eveniment petrecut candva in trecut, oamenii incearca sa se vindece.
Dar, in momentul in care se vindeca de trauma lor particulara, oamenii inteleg cu necesitate faptul ca mai exista o trauma, mult mai profunda. Inteleg ca dincolo de traumele particulare ale fiecarui om in parte, exista o trauma comuna; inteleg, in cele din urma, ca toti oamenii sunt bolnavi de aceeasi boala, inteleg, de asemenea, ca aceasta boala comuna i-a determinat sa se nasca in lumea materiala - aici si acum. Abia in momentul in care constientizeaza acest fapt, fiecare om poate incepe procesul de vindecare - vindecarea de existenta.
Intalnirea dintre mine si Eugen Nicolae Gisca s-a produs in a doua jumatate a anului 1999. In acea perioada, Eugen era in cautarea unei persoane care sa-l inteleaga. Fiind prins pe atunci cu alte probleme, nu am avut timpul necesar sa ma implic in ceea ce voia Eugen sa faca. Cum nu stapanea mestesugul scrisului, Eugen cauta o persoana capabila sa astearna pe hartie o parte din informatiile la care avusese acces.
Am ezitat o lunga perioada de timp inainte de a ma apuca in mod serios de treaba. Gandindu-ma totusi la faptul ca propriile mele traume, propriile nelinisti, propriile erori sau propriile intrebari sunt ale multor oameni, gandindu-ma, in acelasi timp, ca incercarea de a raspunde la ele poate aduce, daca nu raspunsuri, cel putin constientizarea unor aspecte care sa ajute la vindecarea de existenta a cat mai multor oameni, am acceptat in cele din urma o astfel de propunere. Luand in calcul, evident, si propriile trairi si experiente de viata, am inteles abia mai tarziu ce sansa am in fata: integrarea in cunoasterea normala a unor informatii oferite de o persoana - Eugen Nicolae Gisca - care a devenit capabila, in urma unor evenimente dramatice, sa perceapa acea lume in care secundele par milenii - care este lumea eterica.
Ceea ce este foarte important este insa faptul ca Eugen a devenit capabil sa perceapa acea lume nu doar pentru cateva fractiuni de secunda, precum in cazul celor care au experiente la limita mortii sau participa la jocul cu sticla, ci o perioada mai lunga de timp, astfel incat informatiile sale sunt extrem de pretioase.
Desi, initial, totul parea a fi destul de simplu, am inteles ulterior faptul ca, data fiind natura elementelor pe care Eugen dorea sa le impartaseasca prin intermediul cartilor, lucrurile sunt mult mai complexe. Treptat, m-am implicat din ce in ce mai mult in acest proiect, care a inceput sa prinda viata si substanta.Rolul meu a devenit din ce in ce mai activ, intrucat a fost nevoie de o activitate imensa de selectare, interpretare si comentare a unor informatii brute, adesea neinteligibile prin intermediul logicii formale si de constituire a unei conceptii unitare si coerente. In ultima instanta, a fost vorba despre transformarea unor informatii de natura spirituala intr-un limbaj adaptat mentalitatii epocii in care traim.
In perioada de inceput a colaborarii cu Eugen, mi-am pus problema felului in care sa reflect cele afirmate de acesta. Gandindu-ma la modul in care voi proceda, am descoperit cateva solutii.
Aveam de ales intre a face un reportaj, de a urma intocmai firul celor narate de el, de a realiza cartile sub forma unui interviu sau de a adopta rolul de narator obiectiv. Am renuntat curand la varianta unui reportaj, apoi am renuntat la varianta unei serii de carti-interviu - variantele cele mai facile - si m-am inhamat la munca cea mai dificila.
Ceea ce ma interesa cu adevarat si, mai ales, ceea ce voiam sa fac era construirea unei conceptii bazate pe descrierile lui Eugen. Am considerat ca nu persoanele sunt importante, ci conceptia ce ar putea rezulta. De aceea, de-a lungul cartilor, am incercat sa scoatem in evidenta nu atat persoana lui Eugen si capacitatile sale, cat mai ales conceptia rezultata. Aceasta conceptie va fi prezentata in mod progresiv de-a lungul mai multor lucrari, reunite in ciclul pe care l-am denumit dupa titlul primei carti: FORTA CONTRA FORTA.
Nici un moment, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca nu este vorba despre carti de autor in sensul traditional al cuvantului, in care autorul sa prezinte ceea ce gandeste ori ceea ce-si imagineaza in aceste carti este expusa o anumita conceptie, dar trebuie sa fie evident pentru orice cititor faptul ca o astfel de conceptie nu poate fi creatia unui om, oricat de inventiv ar fi acesta. De altfel, o astfel de conceptie nu poate fi creatia exclusiva a unui om incarnat... Precum un brutar care primeste de la altcineva ingredientele necesare fabricarii unei paini, eu nu am fost, in cele din urma, decat un transmitator care a primit de la altcineva ingredientele necesare. Evident, depinde de brutar daca, pe baza ingredientelor primite, reuseste sa faca o paine buna, care sa fie apreciata de consumatori. La urma urmei, orice brutar trebuie sa-si asume responsabilitatea produsului mainilor sale. Tot astfel, eu trebuie sa imi asum deschis raspunderea pentru modul in care am reflectat in scris informatiile primite. In acest context, are mai putina importanta ca respectivele carti au fost scrise de o persoana pe baza informatiilor altei persoane. Din acest punct de vedere, actul de a scrie si, respectiv, de a percepe prin cea de-a doua vedere sunt secundare. Ceea ce este cu adevarat important este ca o astfel de conceptie sa poata ajunge la cititori. Cititorii sunt singurii care au dreptul, pe baza optiunilor personale, sa decida valoarea conceptiei expusa in aceste carti.
Uneori, se pot face lucruri mari prin oameni mici. Cartile au fost scrise, iar restul este un prezent transformat deja in trecut, o re-amintire despre ... viitor.
Cristian Ganescu
Marturiile unui clarvazator de Cristian Ganescu
Cuprins
Cuvant inainte
Cap.1 Un paranormal cat se poate de normal
1.Accidentul
2.Ceremonia de investire: sepraute saman
3.La confluenta a doua lumi: clarvederea
Clarvederea
Vederea, mirosul, auzul, simtul vechimii
Cap. 2 Aura omului
1.Omul in afara... trupului
2.Structura energetico-informafionala a omului
3.Determinarea nivelului evolutiv uman
Cap. 3 Terra aurica
1.Dreapta invatatura a "fiului femeii"
Turul de informare
Cosmos integral si niveluri ortoexistentiale
Oceanul gandurilor reziduale
Contrapartea eterica a Lumii
Tunelul
2.Lumea eterica
O lume care "coboara"
Aspectul general al Lumii eterice
2.Locuitorii Lumii eterice: spiritele naturii
3.Portile
4.Akataka, limba lumii eterice
Cap. 4 Entitatile angelice ale Terrei aurica
1.Structura ontologica a Fiintelor din Terra aurica
Entitati angelice, oameni sau extraterestri ?
Entitati eterice, entitati astrale
Forma de manifestare a Entitatilor
2.Cele trei forte cosmice
3.Fiii Luminii sau Fiii Focului: Eminem
HAUTI
Organigrama Fiilor Focului
Transmiterea Luminii
Putere si Tarie
Lucrarea Duhului Sfant
4.Ierarhia Fiillor intunericului
5.Din nou despre clarvedere
Cap. 5 Oamenii din Terra aurica
1.Oamenii raselor anterioare
2.Oamenii "neutri"
3.Oamenii rebeli tehnologizati: "extraterestrii"
Principiul prometeic
Zona de resedinta
OZN-uri
Semizeii
Cap. 6 Palingeneza omului prin Terra aurica
1.Omul, ultima noutate a creatiei
2.Omul, eternul pelerin
3. Scoala vietii: procesul evolutiv terestru
Cap.7 Trecutul Terrei aurica
1.Nu suntem singuri in Cosmos
2.Istoria Terrei aurica
Cele trei "caderi"
Cele patru rase umane
3.Camera cu draperii povesteste
Cronica akasha din lumea eterica
Timpurile fericite ale inceputului
Lupta Fiilor Flacarii cu Entitatile luciferice
Cap. 8 Iisus Hristos, Lumina Lumii
1.Sona: Iisus Hristos
Cosmos crestin
Iisus Hristos Cel Viu
Alaiul: Cercurile Puterii
Sfanta Nascatoare de Dumnezeu
2.Calea, Adevarul, Viata
Numele Sfant si Taina Zilei Judecatii
Chakra iubirii
Mantuirea
Principiul candelei
3.Pastele, celebrarea Luminii
Reintoarcerea la Intuneric
Infrangerea Mortii
Lehi, Lehi Te Hesaii
Stabilirea Destinului
Cap. 9 Forta contra Forta
Cuvant inainte
In aceasta lume exista multi indivizi care, intr-un fel sau altul, pe cai adesea nebanuite, cauta sensurile adanci ale existentei proprii, dar si sensurile adanci ale lumii. De fapt, cautand sensurile adanci ale destinului propriu, nu poti sa nu inglobezi destinul propriu in sensurile si resorturile destinului mai larg al lumii.
Desi, noi, oamenii, ne consideram atat de diferiti unul de celalalt, sunt mult prea multe lucruri care ne unesc, iar existentele noastre au, pe undeva, un numitor comun. Ceea ce ne desparte este numai o aparenta, iar aceasta aparenta devine vizibila numai daca reusim sa ne sustragem lumii cotidiene, concrete, sa ne ridicam deasupra vremurilor si sa ne focalizam atentia asupra a ceea ce ne uneste si asupra a ceea ce, pe undeva, transcende existenta noastra de zi cu zi. Iar acest deziderat se implineste daca incercam sa ridicam capul din pamant si sa privim, daca nu spre inaltimile pe care, simtim, ne sunt atat de intime, cel putin sa privim peste umar, cu coada ochiului, spre strafulgerarile sau chiar catre luminile care, intr-un mod misterios, ne lumineaza pasii. Sau, cu alte cuvinte, daca incercam sa devenim oameni adevarati.
Sunt persoane care, o viata intreaga, cauta cu infrigurare transcenderea conditiei umane normale, dedicandu-se unor forme exotice de initiere, tehnicilor yoga, feluritelor tipuri de meditatie, asanelor, austeritatitor de tot felul. Uneori ei nu obtin nimic sau, daca obtin, este prea putin din ceea ce au sperat ca vor obtine. Aceasta nereusita pare sa se produca datorita faptului ca uitam mult prea adesea ca viata ne da, fiecaruia dintre noi, exact experientele de care avem nevoie.
Nu o data, s-a spus, perfect indreptatit, ca experientele vietii, chiar daca uneori par grele, dificil de suportat, reprezinta initierea cea mai desavarsita. Problemele puse de cursul cotidian al vietii reprezenta probabil cea mai eficienta forma individualizata de initiere.
Viata ne ofera ecuatia a ceea ce noi insine inca nu suntem si trebuie sa devenim, iar rezolvarile pe care noi le dam acestei ecuatii ne transforma mai mult decat orice alta forma artificiala de initiere. De aceea, trasaturile caracteriale dobandite de-a lungul vietii, reprezinta bunul nostru cel mai de pret, singurul, de altfel, pe care nu ni-l poate lua nimeni.
Chiar daca visam la transcenderea conditiei umane si la o transformare radicala a cursului existentei noastre, uitam prea adesea ca nu putem fi altceva decat produsul imprejurarilor vietii cotidiene si al destinului propriu si ca, abia in momentul in care totul este copt, cand acumularile cantitative se transforma in salturi calitative, apare ceva nou in existenta noastra, ceva ce pare demn de a fi experimentat in scurtul periplu pe acest pamant.
Si semnatarul acestor randuri, la fel ca orice individ scindat intre lumea aceasta, supusa "terorii istoriei" si lumea interioara careia, singura, ii sunt necesare anumite raspunsuri sau chiar unele certitudini pentru a fi in acord cu sine, a cautat, de-a lungul vietii, un raspuns cat de cat coerent intrebarilor interioare. In ceea ce ma priveste, sunt o persoana interesata de anumite probleme pe care, incepand de la un moment dat al existentei mele, am incercat sa mi le pun. Intr-un tarziu, dupa o anumita cotitura a destinului propriu, am incercat sa le reflect in scris. Consider scrisul ca un fel de initiere - sa-i spunem o initiere care ajuta la constientizarea mai ampla a experientelor vietii.
Atunci cand, la inceputul lunii noiembrie a anului 1999, l-am cunoscut pe Eugen Nicolae Gisca, am inteles cu adevarat ce inalta forma de initiere poate oferi viata si, mai ales, ce pret poti plati pentru ea. In acea toamna tarzie a anului 1999, abia terminasem ultimul capitol la o carte referitoare la misterele Egiptului antic, si ma aflam, ca sa zic asa, intr-o pauza planificata, care sa-mi permita apoi lecturarea la rece a ceea ce scrisesem.
In acea perioada de timp, care inca mai reverbereaza straniu in amintirea mea, Eugen era in cautarea nu numai a unui partener de dialog, ci, mai ales, in cautarea unui partener care sa-l ajute sa astearna in scris ceea ce putuse afla despre lumea in care traim si, mai ales, despre lumea pe care o "accesase" printr-o intamplare - daca, intr-adevar, termenul de "intamplare" mai poate avea acoperire in lumea in care traim.
De inaltime medie, subtire, cu ochii caprui cu reflexe verzui, parca atintiti spre o lume necunoscuta, de o modestie incredibila, Eugen era ca un sac plin cu informatii si cauta peresoana de dialog disponibila sa-l asculte si, mai ales, sa-l inteleaga. Batuse la multe usi, dar majoritatea dintre ele, mai mult sau mai putin elegant, ii fusesera trantite in nas.
Dialogand pentru prima data cu Eugen, prima mea senzatie, cum avea sa remarce mai tarziu cu umor noul meu prieten, a fost cea de uluiala si de neincredere. Eram de-a dreptul stupefiat, desi eram oarecum familiarizat cu informatiile pe care Eugen decisese sa le deserte in fata mea. Una este sa citesti astfel de informatii in carti sau sa te bazezi pe intuitia proprie, si alta este sa vina cineva in fata ta si sa-ti spuna direct, ca el chiar vede astfel de lucruri si fenomene.
Eugen este ceea ce s-ar putea numi, printr-un termen la moda, un "paranormal". El vede lucruri, fiinte, evenimente care se desfasoara intr-un alt plan de existenta decat cel care, printr-un termen generic, a primit numele de "lumea noastra".
Cum a venit, Eugen mi-a explicat dintr-o suflare ceea ce percepe in acel plan de existenta "paralel", cu vorbele sale, nu intru-totul logic - la acel moment - pentru mine. Mi-am dat seama ca trebuia, inainte de toate, sa adaptez acele informatii la propriile mele cunostinte din acel moment. Ca trebuie sa sintetizez apoi ce-a rezultat si, nu in ultimul rand, sa redau totul intr-o forma inchegata sl explicita. Dupa aceea, trebuia sa raportez cele aflate la informatiile si la limbajul deja existent in mass-media. Eram constient de faptul ca in mintea oamenilor au inceput sa se incurce anumite conceptii, anumiti termeni, anumite interpretari.
De-a lungul a multor sute sau poate, mii de ore de discutii si de experimente, de despicat firul in patru, de controverse si de neintelegeri, de confirmari si de reformulari, am reusit sa inteleg ceea ce voia Eugen sa comunice prin mine oamenilor interesati de acest subiect.
Ramaneau in suspensie o serie de intrebari. Pe atunci nu eram convins ca voi fi capabil sa reproduc fidel informafiile furnizate de Eugen, fara a incerca sa te "modelez" si sa le interpretez, in functie de informatiile si cunostintele pe care, de-a lungul timpului, intr-un rastimp ce deja depaseste douazeci de ani, le-am obtinut prin intermediul cartilor. Dar intrebarea cea mai presanta era daca voi fi capabil sa-mi anesteziez egoul, pentru a deveni un canal potrivit prin care informatiile oferite de Eugen sa parvina la cunostinta celor interesati.
In general, autorii care dedica astfel de lucrari unor personalitati complexe si atipice precum sunt paranormalii, considera ca este de datoria lor de a interveni pe parcursul lucrarii asupra subiectelor dezbatute. Autorii unor astfel de demersuri au o formatie intelectualista si enciclopedica destul de vasta, care ii indreptateste, cel putin pana la un punct, sa intervina asupra informatiilor furnizate de cei carora le-au sevit, cu multa generozitate, drept intermediari.
Am plecat de la ideea ca este necesara eliminarea unor impulsuri egocentrice, ca trebuie sa ma ascund, pe cat posibil, in spatele textului si ca trebuie sa intervin cat mai discret cu putinta, tocmai pentru a lasa sa ajunga liber la cititor informatiile, unele dintre ele incredibile, pe care Eugen le are de oferit. De aceea, decisesem sa-l las pe el sa povesteasca ceea ce are de povestit, lasand, cu multa placere, egocentrismul sa se manifeste in cartile pe care le scriu singur.
Eugen se prezenta ca un canal de contact intre aspectul manifestat al lumii materiale si aspectul ortoexistential, iar orice interventie exterioara nu ar fi facut decat sa modifice sau sa coloreze cu o alta tenta mesajul sau complex. Ulterior insa, mi-am dat seama ca rolul de "secretar", liber asumat, nu se integra deloc in contextul general al colaborarii noastre.
Initial, rolul meu in aceasta carte trebuia sa fie acela de a tria, selecta si ordona o cantitate imensa de informatie, astfel incat cititorul sa se poata descurca cu usurinta intr-un paienjenis vast - multe informatii fiind absolut incredibile,unele aflate aparent in contradictie cu cele furnizate de alti paranormali - si sa obtina maximum de beneficiu din lecturarea lor.
Insa, cu timpul, am inteles ca rolul meu trebuia sa devina mult mai activ decat cel de a reproduce informatiile furnizate de Eugen. Ceea ce-mi povestea el nu putea fi pur si simplu, transmis in mod direct. Eugen vorbea despre "beculete", despre "camasi aurice", despre fel de fel de evenimente petrecute intr-un univers paralel lumii materiale in termeni extrem de improprii.
Una din particularitatile personalitatii lui Eugen era aceea ca nu avea cunostiinta despre ce se scrisese in domeniu, nu cunostea inca denumirile folosite in mod curent in literatura, s-o numim, oculta, iar informatiile acumulate aveau toate sansele de a se pierde intr-o relatare naiva datorita unei saracii evidente de limbaj. La capatul a nenumarate si obositoare ore de discutie, am inceput, treptat, sa ajungem la un anumit rezultat. Iar rezultatul final al acestor ore de discutii este rezumat in aceasta carte.
Astfel, felul meu specific de a intelege a modificat felul specific de a intelege al lui Eugen, iar ceea ce percepe el in planurile paralele ale cosmosului, prin capacitatile de care dispune, au modificat sensibil conceptia mea proprie. Aceste este si motivul pentru care, rolul asumat initial, de "scrib autorizat" sau de "secretar", s-a dovedit a nu se potrivi nici persoanei mele, nici conjuncturii generale.
Daca, pana in acel moment al existentei mele eram un individualist convins, dupa aceea am ajuns la concluzia ca, in lumea oamenilor, exista o complementaritate perfecta intre indivizi, iar lucrarile date oamenilor, la fel ca si cele asumate prin liberul arbitru, pot fi realizate uneori in tandem.
Astfel, cu timpul, nu s-a mai pus problema de a delimita foarte clar aportul unuia sau al celuilalt. Unul dintre parteneri percepe anumite aspecte spirituale, iar celalalt il ajuta pe primul sa inteleaga ceea ce vede si noteaza in scris rezultatul.
Acest aspect al parteneriatului dintre mine si Eugen este o realitate incontestabila, care nu trebuie ascunsa sau supraestimata. Nu trebuie insa pierdut din vedere faptul ca cele narate in aceasta carte reprezinta rezultatul perceptiei extrasenzoriale si ca trairile fenomenelor sau evenimentelor descrise ii apartin in exclusivitate lui Eugen. In cele din urma, rolul meu a fost doar acela de a incerca sa prezint de-o maniera accesibila experientele sale suprasensibile.
Cristian Ganescu
Marele mister de Cristian Ganescu
Vol.3 Ciclul Forta contra Forta
EDITURA ALAYA
"Si noi priveam, cu totii, mirati adanc, la mainile Sale, cum intocmeste Cerurile, Pamantul si pe Om. Iar in dreapta Sa (sta) Cel care era la inceputuri, Domnul tau si Ajutorul LUI la lucru, inceput din inceput, Doi insa Unul, iar imprejurul a toate era Al Treilea mare, si Toti erau Unul in toate si in noi".
"... Si din toate acestea, si din noi toti, s-a luat iar sunet, lumina, culoare si miros si s-a intocmit Chip si Asemanare dupa Chipul si Intruparea Domnului Tariilor". "La urma, EL Insusi si Fiecare din EL, pe rand, au binecuvantat pe Om si i-au spus: "Scoala-te, trezeste-te si priveste in jur, luminita din Lumina Mea". "Si toti Fiii Flacarii au strigat ca unul: "Da, scoala-te".
"Si pentru prima data, Omul, care era Stea, ne-a privit dinlauntru! formei si ne-a zambit intaia oara, Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumina din Lumina. Si toate Stelele au izbucnit in strigate de veselie privind Hazurethul si pe Om. Si numai laude se auzeau in tot Hetitetul caci, iata, din pricina LUI - a lui DUMNEZEU - stelele (spiritele) prisesera forma si Cuvant."
Ulterior, omul - care, initial, era Stea, Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumina din Lumina - a cazut din ce in ce mai jos, iar fiinta sa a cunoscut un proces amplu de transformare. Virusat succesiv de "fratii" sai care s-au razvratit, Chipul domnesc care este Omul, nu a mai vibrat energetic cu Prima Locuinta, adica cu planul cuantic primordial si a fost necesara construirea unei alte Locuinte, adica a unei alte lumi, cu care sa fie in acord energetic. Astfel, din plan cuantic in plan cuantic, din lume in lume, pe masura ce si-a pierdut caracteristicile initiale, omul a coborat si s-a invaluit in mai multe invelisuri aurice.
... Incompatibilitatea aurica dintre oameni si globul terestru a devenit la un moment dat atat de mare, incat putea genera o catastrofa de mari proportii. De altfel, toate catastrofele trecutului - distrugerile succesive - au demonstrat faptul ca oamenii nu pot rezista la plata celor trei preturi ce s-au pus: pretul caderii Primului Om, Adam-Shantiah, pretul caderii lui Hallshithan si pretul caderii lui Lucifer.
De aceea, a fost necesar sa vina Cineva care sa platesca un pret de rascumparare. Acesta a fost Iisus Hristos, Unicul Fiu al lui Dumnezeu.
Inainte de intrupare, Iisus Hristos a coborat mai intai in lumea eterica. Atunci, s-a produs inchiderea portilor Locuintei mortilor. Cu alte cuvinte, cei care mureau nu se intorceau in Locuinta mortilor, ci ramaneau in planul cuantic infraeteric. Asa a aparut Regatul mortilor vii in planul infraeteric. O lunga perioada, toate sufletele mortilor au fost retinute in lumea infraeterica, pentru ca sunetul, culoarea si mirosul lor sa fie egale, dar de semn opus cu sunetul, culoarea si mirosul Duhului lui Hristos in momentul patrunderii sale in planul cuantic eteric, apoi in planul cuantic infraeteric si, ulterior, in lumea materiala, printr-o nastere imaculata.
Dupa Nasterea, Crucificarea, Moartea si Invierea lui Iisus Hristos, totul s-a schimbat. Mortii retinuti in infraeteric au fost eliberati si s-au stramutat in lumea de dincolo.
MARELE MISTER -
OMUL,
CETATEAN AL COSMOSULUI
Cap. 1 Salt in necunoscut
Conectarea
Simturile transfizice
Cel care este inauntrul si in afara ta
Natura duala a realitatii
Cap. 2 Omul, cetatean al cosmosului
Principalele ansambluri aurice
Spiritul si corpul duh
Sufletul
Corpul eteric
Corpul material
Ansamblul aurei exterioare
Corpul haric al plaselor mesianice
Planurile cuantice
Cap. 3 Atunci s-a nascut inceputul
Directii de analiza
Toti eram in El si El era in noi
"Scoala-te, trezeste-te si priveste in jur"
Cap. 4 Asocierea Om-Inger cazut
Schimbarea, care aduce Noul
Cele cinci etape ale metamorfozei
Dree - a treia stare a metamorfozei
Ashpan - a patra stare a metamorfozei
Noua Locuinta
Focarele de personalitate
Cap. 5 Influenta marilor fiinte dirigiutoare
Influenta Marilor Tarii
Influenta inteleptelor Oranduiri
Ingerii Veghetori, Ingerii Pazitori si Invatatorii
Cap. 6 Particularitati aurice
Influente din interior
Cununile
Podoabele
Siglele
Podoaba stapanirii
Hirotonia
Pecetea mortii
Cap. 7 Influenta Spiritului Poporului
Printul Poporului
IOH
Romanii neaosi
Pentru patrie
Cap. 8 Influenta mediului
Influenta mediului natural
Influenta mediului artificial
Cap. 9 Conexiuni si influente aurice interumane
Conexiuni trupesti
Conexiuni aurice propriu-zise
Porti de comunicare
Cordoane de lumina
Imprintinguri aurice
Traznet intre doua inimi
Un tramvai numit... dorinta
Regula celor 21 de pasi
Formarea plaselor mesianice
Aceasta carte este bazata
pe dezvaluirile clarvazatorului
EUGEN NICOLAE GISCA
CUVANT DE INTAMPINARE LA CICLUL "FORTA CONTRA FORTA"
Semnatarul acestor randuri tine sa multumeasca tuturor celor care au contribuit, intr-un fel sau altul, la realizarea si la aparitia cartilor din ciclul FORTA CONTRA FORTA.
Semnatarul acestor randuri tine sa multumeasca, in mod special, Seniorului George Ganescu, pentru rabdarea cu care a lecturat manuscrisul cartilor din acest ciclu. Sfaturile sale, ca prim lector si critic, au ajutat enorm la eliminarea unor erori inerente si la limpezirea textelor.
Evident, nu in ultimul rand, semnatarul acestor randuri multumeste lui Eugen Nicolae Gisca, pentru amabilitatea de a-i fi pus la dispozitie, cu multa generozitate, informatiile ce au stat la baza realizarii cartilor din acest ciclu.
*
Cu ceva timp in urma, in copilarie, am avut parte, cu totul intamplator, de o experienta neobisnuita prin care, cu siguranta, au trecut multi alti oameni. In acele vremuri, la fel ca si astazi, exista obiceiul ca, in vacante, colegii legati sufleteste unul de altul - baieti si fete - sa participe la mici "chefuri", in cadrul carora experimentau diferite jocuri. Unul dintre ele era "jocul cu sticla" - un joc naiv si banal, dar foarte apreciat pe atunci. In jurul mesei, pe scaune, de-o parte erau baietii, iar de cealalta parte erau fetele. Unul dintre participanti invartea o sticla goala. Sticla se oprea pe directia unui baiat si a unei fete, care apoi treceau intr-o camera alaturata pentru a se saruta.
La un moment dat, jocul cu sticla a constituit preludiul unor noi experiente. Unul dintre colegi a avut ideea sa puna in practica "jocul cu fularul". In cadrul acestui inedit joc, care se juca dupa acelasi principiu, unul dintre parteneri presa, cu ajutorul unui fular, anumite puncte sensibile din partea din spate a gatului celuilalt partener. Este, desigur, vorba despre un joc periculos, nerecomandabil, intrucat provoaca un scurt lesin. Prin presarea cu ajutorul unui fular a unor puncte sensibile din partea din spate a gatului, se provoaca un scurt lesin. Acest procedu se aplica cu efect doar copiilor care nu depasesc varsta de 10 -12 ani, adultii fiind cel mai adesea imuni, probabil datorita faptului ca punctele respective se atrofiaza la maturitate.
Cel caruia i se aplica procedeul isi pierdea cunostinta, cazand eventual de pe scaunul pe care era asezat, dar in scurtul rastimp de cateva secunde, avea parte de o experienta stranie. Observa felurite fiinte in trupuri ce lumineaza ca neoanele si un decor diferit de cel existent in lumea materiala, iar timpul parca se dilata; aparea senzatia ca trec milenii. Altfel spus, persoana in cauza "aluneca" din aceasta lume si patrundea in alta. Desigur, persoana care experimenta acest joc era readusa rapid in simtiri prin stropirea cu apa si prin aplicarea unor palmute peste obraji. Sentimentul adanc de tristete generat de despartirea de acea lume mirifica persista la toti participantii mult timp dupa experiment.
Daca ar fi sa ne ghidam dupa logica obisnuita, nu era vorba decat despre halucinatii trecatoare. Nimeni nu poate raspunde insa la o intrebare foarte simpla, pusa tot dupa logica acestei lumi: cum se face ca toate persoanele care au participat la "jocul cu fularul" au avut aceleasi halucinatii - adica au observat acelasi fiinte si acelasi decor ?
Se stie, copiii au o constitutie fizica ceva mai labila, in curs de formare, astfel incat isi pot permite astfel de "subtilitati de procedura"; in schimb, daca adultii ar cunoaste acele puncte sensibile si le-ar presa cu ajutorul unui fular, nu le-ar fi de nici un folos, n-ar percepe nimic si n-ar putea "aluneca" din lumea oamenilor - din lumea logicii normale si sanatoase care, dupa cate se spune, este singura care are dreptul de a da verdicte si de a stabili ceea ce este adevarat sau fals, ceea ce este miraj sau realitate.
La fel ca si ceilalti participanti la jocul cu fularul, si eu am avut parte de aceste experiente. Ulterior, dupa incheierea copilariei, de-a lungul vietii, am mai "alunecat" de cateva ori, pret de cateva clipe, in conditii mai mult sau mai putin dramatice, in acea lume in care secundele par milenii.
Fara nici o indoiala, multi oameni au trecut prin experiente similare, mai ales in urma unor evenimente dramatice - de exemplu, cei care au trecut prin experiente la limita mortii ori cei care au trecut prin morti clinice. Ca o constanta generala, nici unul dintre acesti oameni nu a reusit sa integreze complet in cunoasterea normala astfel de experiente, tot astfel cum nu se pot integra visele in experienta cotidiana, in care functioneaza doar constiinta specifica starii de veghe - logica "sanatoasa" a acestei lumi.
Pentru mine, experientele copilariei au constituit insa imboldul de a cerceta amanuntit astfel de fenomene. Precum un om traumatizat, care se intoarce mereu si mereu la starea ce a premers trauma, cautandu-si adevarata identitate, convins fiind de faptul ca doar dupa descoperirea originii traumei se poate vindeca, am gasit de cuviinta sa cercetez ani de-a randul fenomenologia unor asemenea fenomene, in speranata ascunsa ca voi putea obtine raspunsul la anumite intrebari. De altfel, toti oamenii procedeaza la fel. Traumatizati in forul lor interior de vreun eveniment petrecut candva in trecut, oamenii incearca sa se vindece.
Dar, in momentul in care se vindeca de trauma lor particulara, oamenii inteleg cu necesitate faptul ca mai exista o trauma, mult mai profunda. inteleg ca dincolo de traumele particulare ale fiecarui om in parte, exista o trauma comuna; inteleg, in cele din urma, ca toti oamenii sunt bolnavi de aceeasi boala, inteleg, de asemenea, ca aceasta boala comuna i-a determinat sa se nasca in lumea materiala - aici si acum. Abia in momentul in care constientizeaza acest fapt, fiecare om poate incepe procesul de vindecare - vindecarea de existenta.
*
Intalnirea dintre mine si Eugen Nicolae Gisca s-a produs in a doua jumatate a anului 1999. In acea perioada, Eugen era in cautarea unei persoane care sa-l inteleaga. Fiind prins pe atunci cu alte probleme, nu am avut timpul necesar sa ma implic in ceea ce voia Eugen sa faca. Cum nu stapanea mestesugul scrisului, Eugen cauta o persoana capabila sa astearna pe hartie o parte din informatiile la care avusese acces. Am ezitat o lunga perioada de timp inainte de a ma apuca in mod serios de treaba.
Gandindu-ma totusi la faptul ca propriile mele traume, propriile nelinisti, propriile erori sau propriile intrebari sunt ale multor oameni, gandindu-ma, in acelasi timp, ca incercarea de a raspunde la ele poate aduce, daca nu raspunsuri, cel putin constientizarea unor aspecte care sa ajute la vindecarea de existenta a cat mai multor oameni, am acceptat in cele din urma o astfel de propunere. Luand in calcul, evident, si propriile trairi si experiente de viata, am inteles abia mai tarziu ce sansa am in fata: integrarea in cunoasterea normala a unor informatii oferite de o persoana - Eugen Nicolae Gisca - care a devenit capabila, in urma unor evenimente dramatice, sa perceapa acea lume in care secundele par milenii - care este lumea eterica.
Ceea ce este foarte important este insa faptul ca Eugen a devenit capabil sa perceapa acea lume nu doar pentru cateva fractiuni de secunda, precum in cazul celor care au experiente la limita mortii sau participa la jocul cu sticla, ci o perioada mai lunga de timp, astfel incat informatiile sale sunt extrem de pretioase.
Desi, initial, totul parea a fi destul de simplu, am inteles ulterior faptul ca, data fiind natura elementelor pe care Eugen dorea sa le impartaseasca prin intermediul cartilor, lucrurile sunt mult mai complexe. Treptat, m-am implicat din ce in ce mai mult in acest proiect, care a inceput sa prinda viata si substanta. Rolul meu a devenit din ce in ce mai activ, intrucat a fost nevoie de o activitate imensa de selectare, interpretare si comentare a unor informatii brute, adesea neinteligibile prin intermediul logicii formale si de constituire a unei conceptii unitare si coerente. In ultima instanta, a fost vorba despre transformarea unor informatii de natura spirituala intr-un limbaj adaptat mentalitatii epocii in care traim.
In perioada de inceput a colaborarii cu Eugen, mi-am pus problema felului in care sa reflect cele afirmate de acesta. Gandindu-ma la modul in care voi proceda, am descoperit cateva solutii.
Aveam de ales intre a face un reportaj, de a urma intocmai firul celor narate de el, de a realiza cartile sub forma unui interviu sau de a adopta rolul de narator obiectiv. Am renuntat curand la varianta unui reportaj, apoi am renuntat la varianta unei serii de carti-interviu - variantele cele mai facile - si m-am inhamat la munca cea mai dificila.
Ceea ce ma interesa cu adevarat si, mai ales, ceea ce voiam sa fac era construirea unei conceptii bazate pe descrierile lui Eugen. Am considerat ca nu persoanele sunt importante, ci conceptia ce ar putea rezulta. De aceea, de-a lungul cartilor, am incercat sa scoata in evidenta nu atat persoana lui Eugen si capacitatile sale, cat mai ales conceptia rezultata. Aceasta conceptie va fi prezentata in mod progresiv de-a lungul mai multor lucrari, reunite in ciclul pe care l-am denumit dupa titlul primei carti: FORTA CONTRA FORTA.
Nici un moment, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca nu este vorba despre carti de autor in sensul traditional al cuvantului, in care autorul sa prezinte ceea ce gandeste ori ceea ce-si imagineaza. In aceste carti este expusa o anumita conceptie, dar trebuie sa fie evident pentru orice cititor faptul ca o astfel de conceptie nu poate fi creatia unui om, oricat de inventiv ar fi acesta. De altfel, o astfel de conceptie nu poate fi creatia exclusiva a unui om incarnat... Precum un brutar care primeste de la altcineva ingredientele necesare fabricarii unei paini, eu nu am fost, in cele din urma, decat un transmitator care a primit de la altcineva ingredientele necesare. Evident, depinde de brutar daca, pe baza ingredientelor primite, reuseste sa faca o paine buna, care sa fie apreciata de consumatori. La urma urmei, orice brutar trebuie sa-si asume responsabilitatea produsului mainilor sale. Tot astfel, eu trebuie sa imi asum deschis raspunderea pentru modul in care am reflectat in scris informatiile primite. In acest context, are mai putina importanta ca respectivele carti au fost scrise de o persoana pe baza informatiilor altei persoane. Din acest punct de vedere, actul de a scrie si, respectiv, de a percepe prin cea de-a doua vedere sunt secundare. Ceea ce este cu adevarat important este ca o astfel de conceptie sa poata ajunge la cititori. Cititorii sunt singurii care au dreptul, pe baza optiunilor personale, sa decida valoarea conceptiei expusa in aceste carti. Uneori, se pot face lucruri mari prin oameni mici. Cartile au fost scrise, iar restul este un prezent transformat deja in trecut, o reamintire despre... viitor.
Cristian Ganescu
În fața eternitatii de Cristian Ganescu
Aceasta carte este bazata
pe dezvaluirile clarvazatorului
EUGEN NICOLAE GISCA
Principalele tipuri de conceptii pe oare le adopta oamenii in timpul vietii reprezinta modele cognitive care, se spune, reflecta realitatea.
Dar ce este realitatea s-au intrebat mult prea putini oameni. Pentru fizician exista un anumit tip de realitate, pentru chimist alt tip, pentru biolog alt tip, pentru matematician alt tip de realitate Pentru botanist exista alt tip de realitate, pentru psiholog alt tip, pentru metafizician ori pentru omul religios o alta.
Evident, este vorba despre o cunoastere realizata in urma unei fragmentari a realitatii, realizata in functie de o perspectiva particulara. Totusi, chiar daca sunt puse laolalta si nu doar opuse una alteia, fragmentele nu pot constitui un intreg. Aparent, fiecare perspectiva de cercetare o compileaza pe cealalta, toate se completeaza reciproc, dar inca nu s-a realizat sinteza finala, astfel incat cosmosul sa fie infatisat ca un intreg - ca un Holos, cum spuneau vechii filosofi greci.
Deocamdata, oamenii au la dispozitie mai multe perspective de cercetare, care reflecta fragmentar realitatea, in functie de un sistem sau altul de referinta. In functie de perspectiva de cercetare pe oare o aleg, oamenii adopta o conceptie ori alta. Cu toate acestea, conceptia adoptata este doar un model al realitatii, nu realitatea insasi. In functie de conceptia aleasa, oamenii isi adapteaza comportamentul.
In consecinta, comportamentul oamenilor este bazat pe modele cognitive aflate la moda intr-o epoca ori in alta. Intr-un fel gandeau si se comportau oamenii acum 5000 de ani ori acum 2000 de ani si in alt fel se comporta astazi. De conceptii, de modele, nu s-a dus nidodata lipsa. Pe scena istoriei s-au succedat neintrerupt nenumarate conceptii: mitice, filozofice, religioase, stiintifice, idealiste, materialiste, dualiste.
Candva, in preistorie si in antichitate, oamenii isi construiau idoli din piatra si ii venerau, oferindu-le ofrande dintre cele mai diverse: animale arse partial ori integral, bunuri materiale, obiecte de mobilier, chiar si oopii nou-nascuti (adeseori erau jertfiti primii nascuti).
Odata cu triumful industrializarii, prin secolul al XVIl-lea dupa Iisus Hristos, idolii au inceput sa fie construiti din metal si au primit numele de masini si aparatura tehnologizata.
Dupa ce revolutia industriala a atins apogeul, incepand cu prima jumatate a secolului XX, cel mai important idol, la care se roaga toti oamenii, indiferent de conceptie, indiferent daca sunt atei, rationalisti, religiosi, metafizicieni, idealisti ori materialisti este banul. We trust in God, scrie pe cea mai uzitata moneda a secolului XX, dar valoarea sa este stabilita de oameni, nu de catre Dumnezeu.
O data cu revolutia industriala s-a impus in constiinta oamenilor o conceptie specifica, inexistenta anterior. Aceasta conceptie poate fi denumita prin termenul de "realism industrial". Totusi, revolutia industriala a creat doar premisele aparitiei realismului industrial. Este vorba, mai degraba, despre un proces de tip feedback - o conexiune cu dublu sens, specifica tuturor proceselor de autoreglare. Fiind aplicata la nivelul social, conceptia formulata teoretic a creat un anumit tip de realitate sodala. La randul ei, realitatea sodala a perpetuat si imbogatit conceptia.
Ulterior, a aparut si corolarul acestei conceptii: pmgmatisnml industrial, care presupune un model comportamental bazat pe principalele directii conceptuale ale industrializarii.
Credem in materie si in legile postulate de stiintele exacte. Nu exista nimic altceva decat materie. Credem doar in ceea ce vedem cu ochii nostri, auzim cu urechile noastre, mirosim cu nasul nostru, pipaim cu simturile noastre tactile. Credem doar ceea ce ne spune stiinta, care este bazata pe experiment. Experimentele stiintei sunt absolut corecte si obiective, intrucat sunt bazate pe o tehnologie avansata, creata dupa chipul si asemanarea oumenilor - ca prelungire a organelor de simt, prea limitate pentru a observa in mod corect realitatea. Credem in masini si in tehnologie pentru ca ne duc acolo unde nici gandul nu poate patrunde. Masinile sunt mult mai destepte decat noi, oamenii, si, de aceea, trebuie sa le acordam rolul conducator. In consecinta, societatea omeneasca trebuie sa fie bazata pe preeninenta masinilor inteligente Acesta este motto-ul realismului industrial, in functie de care oamenii ultimului secol si-au modulat si adaptat comportamentul.
Prin masinile inteligente create in era industrializarii, distantele s-au scurtat prin inventarea masinilor rapide de transport, de la automobil la avion, de la submersibile la naveta spatiala, iar timpul a fost comprimat. In noua era, oamenii se pot deplasa rapid oriunde si oricand, cu mare viteza. Chiar si pe Luna.
Au fost inventate masini performante de scanare a lungimii, latimii, inaltimii si adancimii: telescoape, radiotelesooape, microscoape, sonare, radare, binocluri, tomografe Totul este mult mai aproape si mai usor de cercetat. Totul este cunoscut sau in curs de a deveni obiect de studiu pentru performantele masini.
Comunicarea, care nu cu mult timp in urma necesita complicatii aproape de netrecut, a cunoscut un imens salt inainte: telefoane fixe ori mobile, televiziune, radio, sateliti de comunicatii. Direct, in productie de masa, pentru orice buzunar si pentru orice gust. Incepand cu deceniul al saselea al secolului XX, cunoasterea prin intermediul masinilor, create de oameni dupa chipul si asemanarea lor, a depasit orice asteptari si orice predictii. Inventia calculatorului a reprezentat un punct de rascruce. Devenit peste noapte coroana creatiei omenesti, calculatorul a devenit tot mai performant, iar viata cotidiana a fost aservita in totalitate modului sau de operare - rece, sec si logic Si, in final, a fost creata suprema podoaba a noii ere, noul idol, care-i intrece pe toti: Internetul.
Toate masinile inteligente create in a doua partea semlului XX, in mai putin de 40 de ani, sunt, la randul lor, generatoare de conceptii - intr-un cuvant, de cunoastere. Rezultatul consta in aparitia unui nou model conceptual: realismul supertehnologic, suprema ipostaza a realismului industrial. Corolarul este adoptarea de catre oameni a unui nou mod comportamental: pragmatismul supertehnolog ic
Exista totusi o limita, in fata careia se opresc atat realismul industrial, cat si realismul supertehnologic Se opresc masinile rapide de transport, de la automobil la avion, de la submersibile la naveta spatiala.
In fata acestei limite se opresc telescoapele, radiotelescoapele, microscoapele, sonarele, radarele, binoclurile, tomografele, telefoanele celulare, radiotelefoanele, calculatoarde, In ternetul. Se termina aria lor de acoperire. Indiferent de buzunar sau de gust. Totodata, se termina si banii pe care scrie We trust in God. In fata acestei limite se ternina intelepciunea generata deopotriva de toate si de fiecare dintre ele.
Aceasta limita este moartea. In fata mortii se termina toate acestea, dupa cum se termina fragmentarea generata de conceptiile unilaterale In fata mortii se termina toate limitarile, dar incepe Eternitatea. Pentru ca moartea este limita nelimita.
IN FATA ETERNITATII
Partea intai
VIATA SI MOARTEA
1. Unicul Dumnezeu
La inceput
Cele trei Oceane
Unde se duce Dumnezeu cand se duce ?
Iubirea infinita care este Hristos
2. Istoria cosmosului
Primele cicluri cosmice
Hethitetul
Perferul
Protopamantul
Terra aurica cea noua
3. Cetatenii cosmosului
Cele trei regnuri
Fiii Luminii
Fiii intunericului
Fiinta raului absolut
Spiritele naturii
Chipul domnesc
Ultima "noutate" a creatiei
4. Intre alfa si omega
Procesul palingeneziei
Saptesprezece pentru eternitate
Scoala vietii
Ceremonia de intrare prin poarta alfa
5. Patrunderea prin Poarta Vietii
Structurile aurice ale omului
Intruparea
Ceremonia nasterii
Ziua Ursitorilor
Botezul
6. Pe crucea vietii
Structurile aurice ale omului
Maturizarea structurilor aurice
Un alt fel de CV
Insuflarile
Asocierea cu ingerii cazuti
Lucrarea fiintelor luciferice
7. Somnul si visele
Tipuri de vise
Primele doua tipuri de vise
Aventurile nocturne ale corpului sufletului
Lumea Sufletului lui Iisus Hristos
Aventurile nocturne ale corpului duh
REM
8. Trecerea prin poarta mortii
Redescoperirea de sine
Alchimia aurica a actului mortii
"Eu prin tine si tu prin mine"
In fata eternitatii
"Pana cand omul il va iubi pe om"
Restructurarea corpului duh
"Intoarce-te lumina"
Carcasa sufletului
Judecata
9. Infrangerea sau victoria
Pe campul de batalie
Fantomele ratacitoare
Posedatii
Strigoii
Stafiile
Partea a doua
ISTORIA CELOR VAZUTE SI A CELOR NEVAZUTE
1. Eterna devenire
Metamorfozele cosmosului
Supravietuitorii
2. Aparitia mortii
Expansiunea cuantica a cosmosului
Formarea lumii de dincolo
Primul mort
3. Sclavia sufletelor
Formarea primelor centre de putere
Inceputul sclaviei sufletelor
4. Prima lume de dincolo
Iadul
Principiul de functionare al iadului
Invatatorii
Regatul mortilor vii
5. Inainte si dupa marea stergere
Pamantul actual
Al patrulea Centru de Putere
Noua expansiune cuantica
Atlantida
Al unsprezecelea mort
Razboiul perpetuu
6. Ecce Homo
Regele Iudeilor
Cutremur in cer si pe pamant
Cantarea cea noua
7. Urma scapa turma
Iata mama ta
Efectele jertfei pe cruce
Aparitia lumii astrale
Spargerea iadurilor
8. Adunarea cea mare
Formarea Trupului de slava
Transmiterea Luminii harice
Noile Centre de Putere
Cel mai cautat om din cosmos
9. Iata, Sufletul Meu se bucura
In Numele lui Iisus Hristos
Turnul de aparare