Sinteză biologie pentru bacalaureat clasa a IX-a și clasa a X-a

III. EREDITATEA ȘI VARIABILITATEA LUMII VII   1.CONCEPTE:             Genetica - este știința care studiază ereditatea și variabilitatea             Ereditatea - este capacitatea tuturor indivizilor de a avea o informație genetică pe baza căreia se transmit caractere la urmași.             Variabilitatea - propietatea indivizilor de a se deosebi între ei - Caracterele se transmit prin intermediul factorilor ereditari(gene) - În celulele corpului există gene pereche             Organisme homozigote: au factori ereditari de același fel             Organisme heterozigote: au factori ereditari diferiți (la acestea se manifestă factorul dominant, cel recesiv rămane ascuns) EX:             a - gena pt ochi albaștrii             A - gena pt. ochi căprui Gena A este dominantă asupra genei a(se scrie cu literă mare)             aa - ochi albaștii(homozigot)             AA - ochi căprui(homozigot) sau Aa - ochi căprui(heterozigot)             Genotip: reprezintă totalitatea factorilor ereditari sau genelor unui organism             Fenotip: reprezintă totalitatea însușirilor morfologice, fiziologice, biochimice ale unui individ rezultate din interacțiunea dintre genotip și mediu             AA,Aa, aa - genotip             ochi albaștrii, ochi căprui - fenotip   2.MECANISMELE TRANSMITERII CARACTERELOR EREDITARE   - fondatorul geneticii ca știință este Gregor Mendel care a elaborat primele legi ale eredității - a făcut experiențe pe mazăre și a realizat încrucișări cu plante având caractere diferite Hibridarea: este încrucișarea dintre indivizi care se deosebesc prin unul sau mai multe caractere       Legea I (Monohibridarea)               Monohibridarea: este încrucișarea dintre indivizi care se deosebesc printr-o pereche de caractere                         Experiment 1:             A încrucișat mazăre cu bob neted(NN) cu mazăre cu bob zbărcit (zz) . În prima generație pe care a notat-o F1  a obținut numai plante cu bob neted. -caracterul bob neted= caracter dominant - caracterul bob zbacit =caracter recesiv pt că nu apare în prima generație                           Experiment 2: A autopolenizat plantele din F1. În a doua generație notată F2a obținut un raport de 75% bob neted la 25% bob zbarcit (3:1)   Explicația lui Mendel:  Segregarea(separarea )în F2 se datorează unor factori ereditari sau gene. În timpul meiozei factorii ereditari se separă, fiecare gamet primește un factor ereditar din pereche, prin combinarea factorilor ereditari apare în F2 raportul de segregare 3:1 Legea I=legea purității gameților(gameții sunt puri din punct de vedere genetic adică au un factor ereditar din pereche)   Legea II (Dihibridarea)   Dihihibridarea: este încrucișarea dintre indivizi care se deosebesc prin două perechi de caractere             Experiment 1:             A încrucișat mazăre cu bob neted și galben(NNGG) cu mazăre cu bob zbărcit și verde (zzvv) . În prima generație pe care a notat-o F1 și a obținut numai plante cu bob neted și verde.               Experiment 2: A autopolenizat plantele din F1. În a doua generație notată F2a obținut un raport de  9:3:3:1( 9-bob neted și galben, 3-bob neted și verde, 3 bob zbarcit și galben, 1- bob zbarcit și verde) Legea II=legea segregării independente a perechilor de caractere (arată  că perechile de factori ereditari segregă independent de alte perechi)     Abateri de la segregarea mendeliană   Codominanța: este fenomenul de interacțiune dintre două gene alele dominante care coexistă, interacționează și duc la apariția unui fenotip nou( de exemplu grupa de sange AB IV)             În populația umană există 4 grupe de sange notate O(I), A(II), B(III), AB(IV). Cele 4 grupe sunt determinate genetic de 3 gene notate LA,LB,I. Genele LA,LB sunt dominante asupra genei l, iar împreună sunt codominante adică determină apariția grupei AB(IV)   Grupa de sange (fenotip) Gena Genotip O(I) l II A(II) LA LAL Asau  LAI B(III) LB LBLB sau  LBI AB(IV) LAși LB LALB           3.RECOMBINAREA GENETICĂ  PRIN SCHIMB RECIPROC DE GENE               - recombinarea genetică reprezintă totalitatea proceselor prin care iau naștere noi combinații de gene, reprezintă sursa variabilității organismelor             - Thomas Morgan și colaboratorii au făcut experimente pe musculița de oțet și au elaborat cele 3 teze ale teoriei cromozomiale:                         Teza 3 este : Schimbul reciproc de gene între cromozomii omologi (CROSSING- OVER) - se realizează în profaza I a meiozei (etapa reducțională)       4. DETERMINISMUL GENETIC AL SEXELOR   - în determinarea sexelor intervin 2 cromozomi de sex (heterozomi) X și Y             Tipuri de determinare a sexelor:   A. Tipul Drosophila - se întâlnește la plante (cânepă, hamei, spanac), mamifere și om             femela =XX (sex homogametic)             masculi = XY (sex heterogametic)     B. Tipul Abraxas (pasăre) - se întâlnește la insecte, amfibieni, reptile, păsări             femela =XY (sex heterogametic)             masculi = XX (sex homogametic)       5. INFLUENȚA MEDIULUI ASUPRA EREDITĂȚII  - MUTAȚII   Definiție: Mutația este fenomenul prin care se produc modificări în structura și funcțiile materialului genetic care nu este cauza recombinării genetice Clasificare: A. După modul de apariție:             - naturale (apărute spontan în natură)             - artificiale (provocate de om) B. După tipul de celule afectate:             - gametice ( se transmit ereditar)             -somatice (nu se transmit ereditar) C. După efectul lor:             -folositoare                                   - neutre             - dăunătoare                                - letale/mortale D. După tipul cromozomilor afectați:             - autozomale             -heterozomale E. După cantitatea de material genetic afectat:             -genice             -cromozomale             -genomice             Mutații genice: afectează  gena în totalitate sau anumite perechi de nucleotide; cea mai mică mutație se numește punctiformă.             Mutații cromozomale: afectează structura cromozomilor producand rupturi cromozomale de tipul- deleție, duplicație, inversie, translocație sau numărul cromozomilor             Mutații genomice: afectează genomul  și pot apărea următoarele fenomene:                         a. poliploidie= mărirea numărului de seturi de cromozomi (3X,4X,5X)                         b. aneuploidie= variații ale numărului de cromozomi fără multiplicarea numărului de bază; are drept cauză non-disjuncția (nesepararea) unei perechi sau mai multe de cromozomi în timpul formării gameților în meioză și duce la apariția unor organisme de tipul 2n-1,  2n-2, 2n+1, 2n+2   Factori (agenți) mutageni   A. Fizici: - radiații ionizante, neionizante și cosmice - variații bruște de temperatură             Efecte: modificări în structura acizilor nucleici, efect cancerigen și teratogen (malformații la făt)   B. Chimici: - agenți alkilanți (dimetilsulfat, colchicină) - coloranți, antibiotice, acidul nitros             Efecte: induc multiplicarea eronată a ADN, efect cancerigen și teratogen   C. Biologici: - virusuri și microorganisme parazite             Efecte: determină fragmentări cromozomale, efect cancerigen și teratogen     6. GENETICA UMANĂ - BOLI EREDITARE   - prin mutații cromozomale și genice pot apărea boli ereditare (maladii) - maladiile sunt provocate de modificări în structura sau numărul cromozomilor, aceste modificări produc afecțiuni de tipul sindroamelor               ABERAȚII CROMOZOMALE             I. ABERAȚII NUMERICE A. Aberații numerice autozomale   Trisomia 21=Sindromul Down=Mongolism -în perechea 21 apare un cromozom suplimentar - indivizii au 47 de cromozomi - caracteristici: talie redusă, figură specifică( ochi oblici, obraz rotund și plat, nas scurt, buze groase)   B. Aberații numerice heterozomale (au drept cauză non- disjuncția cromozomilor XX în cursul meiozei)   Sindromul Turner= Monosomia XO - afectează femeile (au 45 de cromozomi) -caracteristici: talie redusă, atofia ovarelor,sterilitate, intârziere mintală Sindromul Klinefelter= Trisomia XXY - afectează bărbații (au 47 de cromozomi) -caracteristici: dezvoltarea anormală a mamelelor, obezitate, atrofia testiculelor, sterilitate               II. ABERAȚII STRUCTURALE   Sindromul cri-du-chat = țipătul pisicii - apare prin ruperea parțială al brațului scurt al cromozomului 5(deleție) -caracteristici: dezvoltarea anormală a laringelui, microcefalie, înapoiere mintală, întarziere de creștere   III. BOLI EREDITARE DETERMINATE DE MUTAȚII GENICE(METABOLICE)               A. DOMINANTE:   Polidactilia (degete suplimentare) Sindactilia (lipirea degetelor)               B. RECESIVE:   Albinism (absența pigmenților melanici din piele, păr, ochi) Anemia falciformă (apare prin mutație în gena pentru sinteza hemoglobinei, ca urmare globulele roșii iau formă de seceră; în stare homozigotă este letală dar în stare heterozigotă conferă avantaj indivizilor afectați de malarie)               C. SEX-LINKATE (HETEROZOMALE GENICE)   Daltonism (incapacitatea de a distinge roșu de verde) Hemofilia (lipsa unor factori de coagulare a sângelui)   d - gena pt. daltonism h - gena pt. hemofilie   XdY - barbat bolnav de daltonism XdXd - femeie bolnavă de daltonism XdX - femeie sănătoasă dar purtătoare a genei pt. daltonism                           D. BOLI APĂRUTE PRIN MUTAȚII GENICE CARE PERTURBĂ LANȚUL METABOLIC   Guta, Diabetul zaharat              

CIRCULAȚIA   Circulația la plante   - organele vegetale cu funcție de transport sunt rădăcina și tulpina Absorția apei și a sărurilor  minerale: - plantele acvatice absorb apă prin tot corpul - plantele terestre  absorb apă și săruri minerale din sol cu ajutorul perișorilor absorbanți de la nivelul rădăcinii - apa este absorbită prin fenomenul de osmoză - sărurile minerale sunt absorbite prin fenomenul de difuziune   Circulația sevei brute:             Seva brută = apă + săruri minerale (circulă de la rădăcină în tot corpul plantei prin vase conducătoare lemnoase; seva circulă continuu    Ascensiunea sevei brute prin vasele lemnoase este produsă de 2 forțe: 1. presiunea radiculară (mecanism activ) 2. forța de sucțiune a frunzelor datorită transpirației (mecanism pasiv)   Circulația sevei elaborate:             Seva elaborată = apă + substanțe organice (circulă de la organele verzi - frunze în tot corpul plantei prin vase conducătoare liberiene ; seva circulă mai greu pentru că vasele au citoplasmă       Circulația la animale   Mediul intern la mamifere               Mediul intern = totalitatea lichidelor din corpul animalelor aflate în afara celulelor             Componentele mediului intern: sânge, limfă, lichid interstițial (dintre celule)   Sângele: 1.  plasmă (55-60%)  →  apă 90%                                         →  substanțe organice 9%                                         → substanțe anorganice 1% 2. elemente figurate (40-45%)               Elementele figurate: 1. Eritrocite = hematii = globule roșii             - celule fără nucleu             - au formă de lentilă biconcavă             - conțin hemoglobină cu Fe             - rol: transport al gazelor respiratorii: CO2, O2   2. Leucocite = globule albe             - celule cu nucleu             - au forme diferite și emit pseudopode             - rol: în imunitate și apărarea organismului (unele acționează prin fagocitoză iar altele numite limfocite produc anticorpi) 3. Trombocite:             - sunt cele mai mici elemente figurate             - sunt fragmente celulare cu citoplasmă și membrană fără nucleu             - rol: în coagularea sângelui prin formarea cheagului de sânge (trombus)                                                               Sistemul circulator la mamifere   Sistemul circulator la mamifere este format din:               A. inima             B. vase de sânge: artere, vene, capilare               A.Inima: - este situată în cavitatea toracică între cei 2 plămâni - este un organ musculos - este formată din 2 atrii separate de un sept interatrial și 2 ventricule separate de un sept interventricular - atriile comunică cu ventriculele prin orificiile atrio-ventriculare prevăzute cu valvule Peretele inimii: - are 3 straturi concentrice:             1. endocard (stratul intern) - epiteliu foarte subțire             2. miocard (mușchiul inimii) - conține un țesut excitoconductor care determină bătăile ritmice ale inimii             3. epicard (membrană subțire) - este foița internă a pericardului care acoperă inima (pericardul este format din 2 foițe între care se află o peliculă de lichid) Tipuri de valvule:             1. valvule atrio- ventriculare (la baza orificiilor atrio-ventriculare)                         a) tricuspidă (dreapta)                         b) bicuspidă (stânga) = valvă mitrală                         rol: - permite sângelui să treacă numai din atrii în ventricule             2. valvule semilunare (sigmoide) - aspect de cuib de rândunică la baza arterelor mari: artera aortă și artera pulmonară                         rol: nu permit sângele să se întoarcă în inimă   Vascularizația inimii: este asigurată de arterele și venele coronare         B. Circulația sângelui prin vasele de sânge               La mamifere circulația este dublă ( marea și mica circulație), completă (sângele cu O2 nu se amestecă cu sângele cu CO2) și închisă (sângele circulă prin vase de sânge)             Vasele care pleacă de la inimă se numesc artere și pleacă din ventricule: artera aortă - din VS și artera pulmonară - din VD.             Vasele care vin la inimă se numesc vene și vin la inimă în atrii: venele cave - ajung în AD și venele pulmonare - ajung în AS             Partea stângă a inimii are sânge cu O2 iar partea dreaptă a inimii are sânge cu CO2   Marea circulație - are loc între inimă și corp (celule și țesuturi)             Vasele de sânge: artera aortă (O2) și venele cave (CO2) VS→ artera aortă (O2) → corp → venele cave (CO2) → AD → VD     Mica circulație - are loc între inimă și plămâni             Vasele de sânge: artera pulmonară (CO2) și venele pulmonare (O2)   VD → artera pulmonară (CO2) →plămâni → venele pulmonare (O2) → AS→ VS               Capilarele = vase mici, subțiri care fac legătura între artere și vene, au un singur strat de celule la nivelul cărora se realizează schimburile de gaze și substanțe dintre sânge și celule               Boli ale sistemului circulator la om sunt: varicele, ateroscleroza, hipertensiunea arterială, infarctul miocardic, accidentul vascular (manual pag.64)               EXCREȚIA               Definiție: este procesul prin care se elimină substanțe rezultate din metabolism ( de ex: uree), substanțe în exces (de ex: apa), substanțe străine (de ex: alcool, medicamente), substanțe cu rol de semnal chimic (de ex: nectar, parfum)   Excreția la plante               La plante apa este eliminată sub formă de vapori prin transpirație sau sub formă de picături prin gutație (din apa absorbită de plante 1% este folosită în fotosinteză iar restul se elimină prin transpirație și gutație) Transpirația:             - evaporarea apei se realizează la nivelul frunzelor (9/10 prin stomate la nivelul stomatelor și 1/10 prin cuticulă)             - Stomatele: sunt formate din 2 celule reniforme, ostiola  și celulele anexe             - la lumină stomalele sunt deschise, iar la întuneric celulele stomatice se închid și astfel limitează pierderea de apă             Eliminarea de apă este necesară pt. că: - asigură ascensiunea sevei brute - împiedică supraîncălzirea plantelor - ostiolele deschise asigură schimbul de gaze   Sistemul excretor la mamifere   Este format din:             A. rinichi             B. căi urinare (uretere, vezica urinară, uretră) Rinichi: - sunt în număr de doi, localizați în partea dorsală a cavității abdominale de o parte și de alta a coloanei vertebrale - au formă de bob de fasole - sunt acoperiți cu o capsulă cu rol de apărare   În secțiune longitudinală se observă:             1. zona corticală la exterior             2. zona medulară la interior - în zona medulară se observă 7 -14 piramide renale Malpighi care se deschid în calice (mari și mici) acestea se deschid în bazinet (pelvis renal), acestea în uretere             Unitatea de structură și funcție a rinichiului este nefronul (la om există 2 milioane de nefroni)             Structura nefronului: A. corpuscul renal:              - capsula renală Bowmann             - glomerul vascular(ghem de vase) B. tub urinifer:              - tub contort proximal              - ansa Henle              - tub contort distal - se deschide în tubul colector (unde se deschid mai mulți nefroni)               Formarea urinei -  se realizează prin 3 procese 1. Ultrafiltrarea glomerulară             - are loc la nivelul glomerulului vascular între sângele din capilare și capsula Bowmann, se formează urina primară în cantitate mare (180l/zi) 2. Reabsorbția tubulară             - are loc la nivelul tubului urinifer și constă în trecerea unei mari cantități de apă și alte substanțe din lumenul tubului în sânge 3. Secreția tubulară             - are loc la nivelul tubului urinifer și constă în trecerea unor substanțe din peretele tubului în lichidul din tub, se formează astfel urina finală (1,5l/zi)   Boli ale sistemului excretor la om: litiaza urinară, insuficiența renală acută (manual pag 70)      

IV. DIVERSITATEA LUMII VII     NOȚIUNI INTRODUCTIVE:               *  Imensa varietate a organismelor a impus necesitatea incadrării în mai multe categorii sistematice= taxoni : specia, genul, familia, ordinul, clasa,  încrengătura, regnul             * Denumirea organismelor: orice organism are o denumire populară și o denumire în limba latină  care cuprinde 2 cuvinte: primul = genul(se scrie cu literă mare) al doilea= specia(se scrie cu literă mică); aceasta se numește nomenclatură binară introdusă pt prima data de Karl Linne              EX: Măceșul - Rosa canina( Rosa= genul, canina= specia)   Lumea vie este împărțită În 5 regnuri:   1.Regnul  Monera ( Procariota) - bacterii 2.Regnul Protista - protozoare, alge 3. Regnul Fungi - ciuperci 4. Regnul Plante 5.Regnul Animal   - virusurile nu fac parte din nici un regn fiind structuri acelulare     VIRUSURI   Caractere generale: - sunt entități infecțioase - sunt organisme acelulare - nu au metabolism propriu și se multiplică doar în celule gazdă pe care o parazitează             Structură: 1. capsidă (formată din proteine numite capsomere) 2. genom viral (1 moleculă de ADN sau 1 moleculă de ARN, niciodată ambele, excepție virul HIV - are 2 molecule de ARN)     Clasificare: 1. dezoxiribovirusuri = adenovirusuri - virusuri cu ADN (ex: virusul herpetic, bacteriofagi) 2. ribovirusuri - virusuri cu ARN (HIV, virusul gripal, virusul turbării, virusul poliomelitei)               Viroze:  bolile produse de virusuri ( gripa sau guturaiul, turbarea, variola, varicela, poliomelita, oreion, hepatita virală, pesta, boala vacii nebune)     REGNUL PROCARIOTA( MONERA)   Caractere generale: - sunt organisme procariote (fără  nucleu individualizat - fără  membrană nucleară și nucleoli) - cele mai vechi forme de viața - se clasifică în bacterii ( arhebacterii și eubacterii) și alge albastre verzi (cianobacterii)               Eubacterii: - structură - vezi celula procariotă (membrană, perete celular, citoplasmă, capsulă, nucleoid, plasmid - material genetic independent de cromozomul bacterian) - forme:  sferice (coci), bastonaș (bacili), spiralate (spirili și spirochete), virgulă (vibrion) - exemple: bacilul Koch (produce TBC), bacilul fânului, vibrionul holerei, bacilul tetanosului Importanță:             1. au rol în circuitul materiei în natură (bacterii nitrificatoare)             2.îmbogățesc solul în azot (bacterii fixatoare de azot)             3.sunt folosite la fabricarea unor produse alimentare (vin, oțet, produse lactate) prin procese de fermentație             4. unele bacterii sunt folosite în biotehnologiile moderne pentru obținerea unor hormoni, medicamente, în extragerea țițeiului             5. bacteriile saprofite produc alterarea alimentelor sau sunt descompunători și redau componentele minerale în sol             6.bacteriile parazite produc boli numite bacterioze: tuberculoza, tetanosul, pneumonia, meningita, difteria, sifilisul, holera.     REGNUL PROTISTA             Caractere generale: - trăiesc în mediul acvatic, sol umed și în lichidele din corpul plantelor și animalelor Clasificare: 1. protiste asemănătoare plantelor (alge și euglene) 2. protiste asemănătoare animalelor (protozoare) 3. protiste asemănătoare ciupercilor                 Alge -trăiesc în mediul acvatic și în locuri umede - au nutriție autotrofă prin fotosinteză   Alge unicelulare: verzeala zidurilor, Pinularia (are perete celular impregnat cu siliciu, după moartea lor  se formează o rocă numită diatomită)               Euglene -sunt organisme care au 1-2 flageli cu rol de locomoție (la baza flagelului se află stigma cu rol de orientare a animalului spre sursa de lumină) - nutriția este mixtă (ziua se hrănesc autotrof iar noaptea se hrănesc heterotrof) - reprezentanți: Euglena verde               Sporozoare - sunt parazite care produc spori de rezistență - reprezentanți: - organisme parazite: babesiile, coccidiile, plasmodium malariei (produce malaria la om și boala este transmisă de femela țanțarul Anofel)     REGNUL FUNGI   Caractere generale: - corpul este un miceliu format din hife - au perete celular chitinos - nu au pigmenți și au nutriția heterotrofă (saprofită și parazită)   Clasificare: 1. Ascomicete:             a. drojdii (drojdia de bere, drojdia vinului)             b. specii saprofite (mucegaiul verde)             c. specii parazite ( cornul secarei)             d. specii comestibile (zbârciogul)   2. Bazidiomicete:             a. specii parazite (rugina grâului, tăciunele negru al porumbului)             b. specii saprofite (cu pălărie și picior)                         - comestibile (ciuperca de câmp, hribul, bureți, ghebe)                         - otrăvitoare (pălăria șarpelui, buretele viperei)   Importanță:             1. speciile saprofite intervin în circuitul materiei în natură             2. unele specii reprezintă o sursă importantă de hrană             3. din unele ciuperci se obțin substanțe farmaceutice (din mucegaiul verde se obține penicilina, din cornul secarei se obține ergotina), alcool, vitamine             4. drojdiile sunt utilizate in diferite tipuri de fermentație     REGNUL PLANTE     Clasificare: 1. plante talofite avasculare (alge pluricelulare și mușchi) 2. plante cormofite vasculare:             - ferigi             - plante cu sămânță (spermatofite): gimnosperme și angiosperme                Alge pluricelulare: Caractere generale: - trăiesc în mediul acvatic și în locuri umede - au nutriție autotrofă prin fotosinteză - corpul lor este un tal (corp nediferențiat în rădăcină, tulpină, frunze) = plante talofite   Clasificare:             1. alge verzi - salata de mare, mătasea broaștei, lâna broaștei, Volvox-algă colonială             2. alge roșii - Ceramium rubrum, Porfira             3. alge brune- Laminaria, Fucus Importanță:             1. producători de substanță organică             2. algele - utilizate la fabricarea hârtiei, în industria farmaceutică, agricultură ca îngrășământ                         MUȘCHI = BRIOFITE Caractere generale: - sunt primele plante verzi de uscat - se găsesc în locuri umede - sunt plante talofite avasculare - au caracter de algă verde dar și caractere noi datorită adaptării la viața de uscat Clasificare:             Mușchi frunzoși= Briate - mușchiul de pământ, mușchiul de fântână Importanța: 1. reduce eroziunea solului 2. mușchiul de turbă- formează turba(cărbune)                 FERIGI= PTERIDOFITE   Caractere generale: - sunt plante cormofite - corpul este corm (diferențiat în rădăcină, tulpină, frunze) -tulpina este subterană și se numește rizom - apar cele mai simple vase conducătoare - nu au flori - înmulțirea se face prin spori             Clasa Filicate - feriga comună, feriguța, năvalnic, țolul lupului       Importanță: - ferigile fosile au format depozite de cărbuni - sunt utilizate ca plante medicinale, decorative - au importanță economică                 GIMNOSPERME (gymnos=nud, sperma= sămânță)             Caractere generale: - apare pentru prima dată sămânța care protejează și hrănește embrionul (sămânță neînchisă în fruct) - sunt plante lemnoase(arbori și arbuști) - au frunze aciculare - sunt primele plante cu flori             Clasa Conifere (Rășinoase) - florile sunt grupate în conuri - plante lemoase -au frunze aciculare - au canale rezinifere - reprezentanți: brad, pin, molid, zadă, tisă, ienupăr,tuia(arborele vieții), jneapăn, arborele mamut  Importanță: - formează păduri pe suprafețe întinse - lemnul este utilizat în construcții, fabricarea mobilei etc - rășina este utilizată pentru extragerea unor subst. antifungice și insecticide - plante decorative - unele sunt folosite în medicină               ANGIOSPERME (gymnos=nud, sperma= sămânță, a= fără)   Caractere generale: - au sămanța închisă în fruct - sunt cele mai evoluate plante -sunt plante erbacee sau lemnoase - embrionul are 1 sau 2 cotiledoane   Clasificare:       1. Clasa Dicotiledonate(embrionul are 2 cotiledoane)             Familia rosacee: măceș, căpșun, zmeur, măr, cireș             Familia papilionacee(leguminoase): mazăre, fasole, soia, linte, trifoi             Familia asteracee: floarea soarelui, salată, păpădia, margareta, pelin             Familia crucifere: varză, ridiche, muștar, rapița             Familia ranunculacee: piciorul cocoșului, bujor             Familia umbelifere: morcov, patrunjel, pastarnac, țelină, mărar, leuște             Familia solanacee: cartof, pătlăgeaua, ardei, tutun, petunia             Familia chenopodiacee: spanac, sfeclă, loboda             Familia fagacee: stejar, fag, castan             Familia iugladancee: nuc 2. Clasa Monocotiledonate (embrionul are un cotiledon)             Familia poacee(graminee): grâu, porumb, orz, orez, ovăz, secară             Familia liliacee: ceapă, usturoi, laleaua, crin, zambila, viorea             Familia iridacee: stanjenel, gladiolă             Familia amarilidacee: ghiocel, narcisă             Familia ciperacee: pipirig, rogoz, papirusul   Importanță: - reprezintă principalii producători de substanțe organice - constitue sursă de hrană pentru om și animale - lemnul-material de construcție     REGNUL ANIMAL   Clasificare: A.NEVERTEBRATE             1. celenterate             2. viermi             3. moluște             4. artropode   B. CORDATE- VERTEBRATE             1.pești,             2. amfibieni             3. reptile             4. păsări             5.  mamifere   NEVERTEBRATE               CELENTERATE Clasa hidrozoare - hidra de apă dulce Clasa scifozoare - meduza fără văl               VIERMI   Viermi plați             Clasa trematode - planaria, viermele de gălbează (parazit)             Clasa cestode - teniile Viermi cilindrici (nematelminți)             Clasa nematode: limbricul, oxiurul, trichina Viermi inelați (anelide)             Clasa   oligochete: râma                   Clasa hirudinee: lipitoarea               MOLUȘTE Gasteropode (melci)- melcul de livadă, limax, ghiocul Lamelibranhiate (scoici) - scoica de râu, scoica de lac, midia Cefalopode - sepie, caracatiță, nautil                                       ARTROPODE   Arahnide ( păianjeni)- păianjenul cu cruce, scorpionul, căpușa, sarcoptul râiei Crustacee - racul de rau, crab, homar, dafnia, ciclop Insecte - cărăbuș, țanțar, albină, albiliță   VERTEBRATE                 PEȘTI OSOȘI Teleosteeni: crap, știucă, șalău, guvid, somn, păstrăv Acipenseride (sturioni): cegă, nisetru, morun, păstrugă               AMFIBIENI Urodele (amfibieni cu coadă): salamandră, triton Anure (amfibieni fără coadă) : brosca de lac, brotăcelul, broasca de pădure               REPTILE Lacertilieni (șopârle): șopârla cenușie, gușterul Ofidieni (șerpi): șarpele de casă, viperă, piton, șarpele cu clopoței, boa Chelonieni ( broaște țestoase): broasca țestoasă de uscat, caretul, broasca țestoasă de apă Crocodilieni (crocodili): crocodilul de Nil, gavialul, aligator)               PĂSĂRI Acarenate (fără carenă): struți, pasărea kiwi, nandu, casuar   Carenate : vrabia, găina, barza, uliul, porubelul, cucul, pinguinii etc               MAMIFERE Placentare - chiroptere (liliac), cetacee (balena, delfinul, cașalotul) insectivore (cartița, ariciul), rozătoare (iepurele, veverița, castorul), carnivore (pisică, leu) copitate ( porc, vacă, cal, oaie), pinipede (focă, morsă)       CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ÎN ROMÂNIA     Rezervații ale biosferei : Delta Dunării, Retezat Parcuri naționale: Piatra Craiului, Cheile Bicazului, Lacul Roșu Rezervații naturale: Bucegi- Leaota Rezervații peisagistice: Postăvarul, Codrii de argint, Poiana cu narcise Rezervații științifice: Peștera Cloșani, Peștera Urșilor   Animale ocrotite în Romania: capra neagră, marmota, râsul, cocoșul de munte, acvila, ciuful, striga, dropia, egreta, lebăda, păstrăvul, broasca țestoasă dobrogeană Plante ocrotite în Romania: larice, tisă, laleaua pestriță, floarea de colț, narcisa, papucul doamnei, sângele voinicului, strugurii ursului                                                

FUNCȚII DE RELAȚII SENSIBILITATEA   Mișcarea și sensibilitatea la plante               Sensibilitatea = este proprietatea organismelor de a reacționa  la informații din mediu La plante există două tipuri de mișcări:             1. pasive (fără consum de energie) - de ex: răspândirea fructelor și semințelor             2.active ( cu consum de energie): tactisme, tropisme, nastii   A.Tactisme: sunt mișcări orientate ale celulelor mobile             -ex: deplasarea gameților masculini spre cei feminini (chimiotactism pozitiv) B. Tropisme: sunt mișcări ale organelor vegetale realizate prin curburi și orientate în direcția stimulului               Clasificare: 1. geotropism (stimulul este forța gravitațională), ex: rădăcina are geotropism pozitiv și tulpina negativ 2. fototropism (stimulul este lumina), ex: rădăcina are fototropism negativ și tulpina pozitiv - ex: floarea soarelui are fototropism pozitiv 3. chimiotropism (stimulul este reprezentat de substanțe chimice) 4. hidrotropism (stimulul este reprezentat de apă)             3 și 4 - ex: orientarea rădăcinilor spre sursa de substanțe și apă   C. Nastii : sunt mișcări neorientate, nu depind de stimul ci de intensitatea lui             Clasificare: 1. fotonastii (ex: deschiderea florilor de zorele la lumină, a florilor de regina nopții la întuneric și închiderea inflorescențelor păpădiei la întuneric) 2. termonastii (deschiderea florilor de lalea la căldură) 3. seismonastii = mecanonastii (atingerea florilor de mimoză și măcrișul iepurelui) SENSIBILITATEA LA ANIMALE   ORGANE DE SIMȚ LA MAMIFERE   OCHIUL Este alcătuit din:             I.  învelișuri (tunici)             II. aparat optic (medii transparente)             III.  sistem receptor (retina)               I. Învelișuri (tunici) 1. Tunica externă - delimitează posterior sclerotica (opacă) și anterior corneea (transparentă) 2. Tunica medie este formată din:             a. coroidă (membrană pigmentară cu vase de sânge cu rol de hrănire a ochiului)             b. corpul ciliar (mușchiul ciliar și procesele ciliare)             c. iris cu pupilă 3. Tunica internă - retina               Retina: - este formată din 10 straturi de celule, cele mai importante sunt stratul celulelor fotosensibile (fotoreceptori) - transformă energia luminii în impulsuri nervoase:                 a) celulele cu conuri (pentru vederea diurnă, colorată)             b) celulele cu bastonaș (pentru vederea nocturnă) - pe retină se află 2 pete: pata galbenă (are o mică adâncitură foveea centralis unde se formează imaginea) și pata oarbă (pe unde iese nervul optic)   II. Aparatul optic ( mediile transparente ale ochiului)             1. cornee transparentă             2. umoare apoasă (în fața cristalinului)             3. cristalinul (este lentilă biconvexă )             4. umoarea sticloasă = umoarea vitroasă = corp vitros (în spatele cristalinului și are aspect de gel)             Toate aceste componente funcționează ca o lentilă convergentă și au rolul de a focaliza pe retină razele luminoase unde se formează o imagine reală, mai mică și răsturnată a obiectului privit   Defecte de vedere:   1. Miopia             - nu vede bine la distanță             - imaginea se formează în fața retinei             - cauza: forma prea alungită a globului ocular sau puterea prea mare de refracție a cristalinului             - se corectează cu lentile divergente (biconcave) 2. Hipermetropia             - nu vede bine de aproape             - imaginea se formează în spatele retinei             - cauza: este determinată de turtirea globului ocular sau puterea prea mică  de refracție a cristalinului             - se corectează cu lentile convergente (biconvexe) 3. Astigmatism             - cauza: cristalinul nu are suprafața perfect sferică și nu focalizează corect razele luminoase             - se corectează cu lentile cilindrice 4. Strabismul             - nu ține de sistemul optic, ci de mușchii globului ocular             - cauza: unul din mușchii externi care rotesc globul ocular poate fi mai puternic și din această cauză axele cele doi ochi nu sunt paralele             - se corectează chirurgical sau cu ochelari care să orienteze ochiul afectat în direcția corectă               URECHEA   Este alcătuit din 3 regiuni:               1. Urechea externă - este formată din pavilionul urechii și conductul auditiv extern             2. Urechea medie - comunică cu urechea externă prin timpan, cu urechea internă prin fereastra ovală și rotundă și cu nazofaringele prin trompa lui Eustachio (urechea conține aer)             - în urechea medie se află un lanț articulat de 3 oscioare: ciocan, nicovală, scăriță             3. Urechea internă             - este formată din:  a) labirint osos: vestibul osos, melc osos și 3 canale semicirculare osoase  b) labirint membranos: vestibul membranos (utricula și sacula), melc membranos (canal cohlear) și 3 canale semicirculare membranoase             Labirintul osos este plin cu un lichid perilimfă iar cel membranos cu endolimfă În urechea internă se află receptorii (mecanoreceptori):             -  auditivi (pt auz) - se găsesc în melcul membranos             -  vestibulari (pt. echilibru) - se găsește în cele 3 canale semicirculare membranoase și vestibulul membranos             Mecanismul auzului: undele sonore sunt captate de pavilionul urechii și sunt conduse prin    conductul auditiv extern până la membrana timpanului care vibrează, vibrațiile se transmit prin lanțul de oscioare (care amplifică sau diminuează sunetele) spre membrana ferestrei ovale, de aici vibrațiile se transmit prin lichidele din urechea internă până la melcul membranos unde sunt excitați cilii celulelor auditive care se îndoaie și determină inițierea unor potențiale de acțiune care se transmit prin nervul auditiv până la creier unde se formează senzația de auz.   Deficiențe de auz: Surditatea:             - cauza: spargerea timpanului, afecțiuni apărute la nivelul urechii medii sau interne, leziuni ale nervului auditiv sau ale centrului nervos din creier   PIELEA    Structură: epidermă, dermă, hipodermă Funcții: protecție mecanică și biologică, izolare termică, reglarea temperaturii , excreție (prin transpirație), organ de simț - conține recepori: tactili, termici, de durere, pentru vibrații, pentru presiune (aceștia culeg informații și le transmit prin fibre nervoase centrilor superiori - măduvă și creier)     LIMBA   - mucoasa limbii conține receptori tactili, termici, pentru durere dar și receptori gustativi (chemoreceptori) care se găsesc în mugurii gustativi care sunt grupați în papile gustative ( caliciforme, fungiforme, filiforme, foliate)             Un mugure gustativ este format din: celule de susținere și celule chemosensibile cu cili - omul percepe 4 gusturi: dulce, acru, amar, sărat - rolul gustului: alegerea hranei, evitarea unor substanțe nocive, declanșarea unor reflexe digestive     NASUL (mucoasa olfactivă)   - nasul cuprinde în interior cavități nazale căptușite cu mucoasa olfactivă care conține receptorii olfactivi (chemoreceptori)= neuroni bipolari (dendritele proemină prin mucusul ce acoperă mucoasa olfactivă  iar axonii fac sinapsă în bulbii olfcactivi și formează nervul olfactiv - mirosul este dat de diferite substanțe odorante dizolvate în mucusul secretat de mucoasa olfactivă - rolul mirosului: detectarea diferitelor substanțe din mediu         SISTEMUL NERVOS LA MAMIFERE   Clasificare: A. După așezare             - SN central (SNC) : măduva spinării, creier             - SN periferic (SNP) : ganglioni și nervi B. După funcție             - SN somatic (al vieții de relație) - care integrează organismul în mediu             - SN vegetativ (al vieții vegetative) - care reglează activitatea organelor interne   La baza SN stă actul reflex care are ca suport anatomic arcul reflex Actul reflex (reflexul) = este reacția de răspuns al organismului la acțiunea unui stimul             - receptori: recepționează stimulii și îi transformă în influx nervos             - cale aferentă(senzitivă): conduce influxul nervos de la receptori - centrul de comandă             - centrii nervoși: primesc informații și  transmit comenzi către organele efectoare             - cale eferentă(motorie): conduce informații de lacentrul nervos la efectori             - efectori: mușchi și glande               Măduva spinării   Localizare: în canalul vertebral Structură: în secțiune transversală se observă substanța cenușie (la interior) și substanța albă (la exterior) 1.substanța cenușie             -  are forma literei H sau fluture             -  este alcătuită din corpii neuronilor și formează coarne 2. substanța albă             - are forma unor coloane longitudinale             - conține axonii neuronilor grupați în fascicule și formează cordoane     Funcțiile măduvei spinării: I. Funcția reflexă - prin substanța cenușie II. Funcția de conducere - prin substanța albă   I. Funcția reflexă (reflexe): somatice și vegetative A. Reflexe somatice :             1. Monosinaptice - arcul reflex are 2 neuroni (o sinapsă), unul senzitiv în ganglionul senzitiv și altul motor în substanța cenușie             ex: reflex rotulian, ahilean, bicipital, tricipital             2. Polisinaptice - arcul reflex are cel puțin 3 neuroni (cel puțin două sinapse), unul senzitiv, unul motor și între ei unul sau mai mulți neuroni de asociație)             ex: reflexul de flexie (apărare) B. Reflexe vegetative:             ex: reflex de micțiune, defecație, sexuale, cardiace   II. Funcția de conducere:             - se realizează prin substanța albă prin căi de conducere:                         1. ascendente (senzitive) - urcă de la măduvă la creier                         2. descendente ( motorii) - coboară de la creier la măduvă                         3. de legătură (între etajele măduvei)   Nervii spinali - fac legătura dintre centrii nervoși din măduvă cu receptorii și efectorii - de la măduvă pleacă 31 de perechi de nervi spinali Un nerv conține:             1. rădăcina posterioară (dorsală) - este senzitivă și conține ganglionul spinal             2. rădăcina anterioară (ventrală) - este motorie             3. trunchiul nervului (mixt) - format prin unirea rădăcinii anterioare și posterioare             4. ramuri: dorsală, ventrală, comunicantă albă, comunicantă cenușie, meningeală   ENCEFAL (CREIER) Localizare: în cutia craniană Structură: trunchi cerebral, cerebel, diencefal, emisfere cerebrale               Trunchi cerebral:    Formă:  de trunchi de piramidă și se află în continuarea măduvei Alcătuire externă: bulbul rahidian, puntea Varolio, mezencefal Alcătuire internă: - substanța cenușie este fragmentată în nuclei înconjurați de substanța albă             Tipuri de nuclei: 1. nuclei senzitivi: primesc impulsuri de la organele de simț 2. nuclei motori: comandă mișcările tuturor mușchilor 3. nuclei vegetativi: sunt centrii unor reflexe vegetativi - ex: reflex salivar, lacrimal, gastrosecretor, respirator 4. nuclei proprii - ex: substanța neagră, nucleul roșu (rol în reglarea tonusului muscular) - substanța albă - situată și la interior și la exterior cu rol în conducerea impulsurilor nervoase               Cerebelul:               Localizare:  este situat dorsal de trunchiul cerebral - este legat de trunchiul cerebral prin 3 perechi de pedunculi cerebeloși (superiori, mijlocii, inferiori) formați din substanță albă             Alcătuire externă: este format din 2 emisfere cerebeloase unite printr-o porțiune mediană numită vermis             Alcătuire internă: - Substanța cenușie - formează la suprafața cerebelului scoarța cerebeloasă iar la interior nuclei - Substanța albă - este dispusă la interior Rolul: menținerea echilibrului și  tonusului muscular                 Diencefal:               Localizare: în continuarea trunchiului cerebral, fiind acoperit parțial de emisfere cerebrale             Alcătuire internă -  substanța cenușie formează nuclei:                         Talamusul: primesc impulsuri pe calea vizuală, auditivă, gustativă, tactilă, termică (nu și olfactivă)                         Hipotalamusul -  are funcții vegetative:                                     - reglarea temperaturii corpului                                     - reglarea senzației de foame/sete                                     - emoții                                     - activitate sexuală                                     - ritmul somn/veghe               Emisfere cerebrale:               Localizare: sunt cele mai voluminoase situate la partea superioară a encefalului  - sunt separate printr-un șanț emisferic și unite în partea bazală prin punți de substanță albă - emisferele sunt împărțite în lobi: frontal, occipital, 2 temporali, 2 parietali - suprafața emisferelor prezintă șanțuri care formează circumvoluțiuni cerebrale - substanța cenușie formează la exterior scoarța cerebrală și ganglionii bazali (corpii striați) cu rol în reglarea poziției  și a mișcărilor - în scoarță au fost identificate 3 tipuri de arii:             1. arii senzitive: vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă (aici se formează senzații)             2. arii motorii: comandă mișcări voluntare             3. arii de asociație: prelucrează informații complexe (de ex: scris, citit)   Boli ale sistemului nervos: Boala Parkinson, Paralizia, Epilepsia, Scleroza în plăci (manual pag 87)     LOCOMOȚIA LA ANIMALE (MAMIFERE)   Deplasarea în mediul terestru - după modul cum calcă pe sol mamiferele se clasifică în:              1. plantigrade - calcă pe toată talpa (ex: arici, urs, om)              2. digitigrade - calcă pe degete (ex: feline, canide)              3. unguligrade - calcă pe vârful degetelor protejate de copită (ex: porc, oaie, cal) - se observă reducerea numărului de degete și alungirea lor care măresc viteza de deplasare   Deplasarea în mediul acvatic  - prezintă membre foarte reduse, forma corpului este hidrodinamică, locomoția se bazează  pe ondularea corpului (ex: foca, delfinul)   Deplasarea în mediul aerian (ex: liliac) - prezintă adaptări specifice:             - prezintă falange lungi și subțiri care susțin membrana aripii             - oasele sunt ușoare             - sternul este mărit și pe el se inseră mușchii pectorali care mișcă aripile   Sistemul locomotor la mamifere este format din:             - sistemul osos - componentă pasivă             - sistemul muscular - componentă activă   Sistemul osos la om   Scheletul corpului: I. Scheletul capului: neurocraniu (cutia craniană), viscerocraniu (oasele feței) II. Scheletul trunchiului             1. coloană vertebrală             2. coaste             3. stern stern + coaste + coloana vertebrală (porțiunea toracică) = cutia toracică       III. Scheletul membrelor:             A. Membrul superior:                         1. centura scapulară: claviculă, omoplat (scapulă)                         2. membru propriu-zis: braț (humerus), antebraț (radius, ulna), mână (carpiene, metacarpiene, falange)             B. Membrul inferior:                         1. centura pelviană - 2 oase coxale                         2. membru propriu-zis: coapsă (femur), gambă (tibie și fibulă), picior (tarsiene, metatarsiene, falange)    La om scheletul este adaptat la locomoția bipedă:             - apare curbura plantară (scobitura din talpă)             - se lungesc oasele coapsei și ale gambei             - se lărgește centura pelviană             - coloana vertebrală are forma litere S (asigură elasticitatea)   Sistemul muscular la om               Mușchii scheletici se împart: 1. mușchii capului - mimicii 2. mușchii gâtului - sternocleidomastoidian 2. mușchii trunchiului - marele pectoral, dințați, drepți abdominali, trapez, marele dorsal 3. mușchii membrelor anterioare             a. umăr - deltoid             b. braț - biceps, triceps             c. antebraț - flexori și extensori             d. mână 4. mușchii membrelor posterioare             a. centura pelviena - fesieri             b. coapsei - croitor, aductori, cvadriceps femural             c. gambei - gastrocnemieni             d. picior     FUNCȚIA DE REPRODUCERE               Definiție: este capacitatea organismelor de a da naștere la urmași asemănători cu părinții asigurăndu-se perpetuarea speciei   Reproducerea la plante   Reproducerea poate fi: asexuată și sexuată   Reproducerea asexuată (fără fecundație) Se realizează prin: A. spori (la mușchi, ferigi și se formează prin meioză) B. organe vegetative             Tipuri de organe vegetative: 1. muguri - grâușor 2. tulpini modificate:             - stoloni (tulpini târâtoare) - căpșun             - rizomi (tulpini subterane) - mentă, iris             - tuberculi - cartof             - bulbi - lalea, zambilă, ceapă 3.  separarea rădăcinilor tuberizate - dalie 4. tufe - bujor   Reproducerea asexuată poate fi realizată și prin alte metode: 1. butășirea - butașul este un fragment de organ vegetativ  care se desprinde pentru a fi  înrădăcinat: fragment de tulpină (viță de vie, trandafir, mușcată) sau fragment de frunză (mușcată, begonie) 2. marcotajul -înrădăcinarea unor fragmente care nu se despart de planta mamă (viță de vie) 3. altoirea - constă în îmbinarea a 2 plante: portaltoi (care are rădăcini) și altoiul (planta pe care vrem s-o înmulțim) 4. microbutășirea (constă în utilizarea unui fragment de meristem sau chiar a unei celule ca butaș)       Reproducerea sexuată la angiosperme               Organul de reproducere este floarea (ramură scurtă cu frunze metamorfozate  și care va produce fructul și sămânța)             Structura florii hermafrodite la angiosperme: 1. peduncul (codiță) 2. receptacul (pe el sunt fixate elementele florale) 3. periant (înveliș floral):              - sepale (totalitatea lor formează caliciul)             - petale (totalitatea lor formează corola) 4. organe de reproducere             -bărbătesc -  staminele (totalitatea lor formează androceul)                         1 stamină: filament, conectiv și anteră (care conține 4 saci polinici în care se formează grăunciorul de polen)             - femeiesc - carpelele ( totalitatea lor formează gineceul)                         1 carpelă este formată din  stigmat, stil și ovar  (care conține ovulele) Florile pot fi: solitare sau grupate în inflorescențe               Funcțiile florii: florile produc fructe și semințe   Procese: 1.  Formarea grăuncioarelor de polen - se realizează în sacii polinici ai anterelor prin meioză 2. Formarea sacului embrionar - se realizează în interiorul ovulului prin meioză 3.  Polenizarea - constă în transportul grăuncioarelor de polen din anterele staminelor pe stigmatul florii 4.  Formarea tubului polinic - grăuncioarele de polen ajunse pe stigmat germinează și formează un tub care înaintează spre ovul 5.  Fecundația - se produce în sacul embrionar și este dublă:             1 spermatie + oosfera = zigot (celula ou) → embrion             1 spermatie + nucleul secundar = endosperm (albumen) - rol de hrănire a embrionului   SĂMÂNȚA   Sămânța - se formează din ovul și este format din:             1. tegument seminal ( protejează embrionul)             2. embrion - (rădăciniță, tulpiniță, muguraș și unul sau două cotiledoane)             3.  albumen (endosperm) - țesut de rezervă bogat în amidon     FRUCTUL   Fructul - se formează din ovar   I.  Fructe cărnoase:             - drupe simple (au o singură sămânță): cireș, prun, cais             - drupe compuse: mur, zmeur             - bace (au mai multe semințe): vița de vie, tomate   II. Fructe uscate: A. Indehiscente (care nu se deschid)             - nuca: stejar, alun, fag             - achena: floarea soarelui, păpădie,chimen             - cariopsa: grâu, porumb, orz             - samara: frasin, paltin, ulm B. Dehiscente (care se deschid)             - păstăi (se deschid în două): fasole, salcâm, mazăre             - silicve (se deschid în trei): rapiță, varză             - capsule - se deschid prin pori (mac), valve (crin)   III. Fructe false - la formarea fructelor participă și alte structuri             ex: măr, căpșun, măceș (partea comestibilă se formează din receptacul, fructul este de fapt loja semințelor de la măr și așa- zisele semințe de căpșun sau măceș)       REPRODUCEREA  LA OM               A. Sistemul reproducător masculin 1. testicule (gonadă) - conțin tuburi seminifere în care se formează spermatozoizii prin meioză (celule sexuale haploide) 2. conducte genitale = tuburi care acumulează și conduc sperma (spermatozoizi + lichid spermatic)                         a. epididim                         b. canalul deferent                         c. canal ejaculator                         d. uretră (cale urinară și genitală) 3.glandele anexe - vezicule seminale și prostată 4. organe externe: penis (organ copulator)                         A. Sistemul reproducător feminin 1. ovarele (gonadă) - conțin foliculi ovarieni aflați în stadii diferite de evoluție, lunar un folicul ajunge la maturitate, are loc meioza și va produce un ovul; acesta va fi expulzat prin ovulație și va fi preluat de trompa uterină 2. conductele genitale - trompele uterine (aici are loc fecundația), ele comunică cu uterul 3. uterul - organ impar se deschide în vagin prin colul uterin, embrionul se fixează în mucoasa uterină  prin fenomenul de nidație, în jurul embrionului se formează sacul amniotic plin cu lichid amniotic             Legătura dintre embrion și mamă se face prin placentă (între placentă și embrion este cordonul ombilical) 4. vagin (organ copulator) 5. glande anexe - glande mamare 6. organe externe - vulva   Boli cu transmitere sexuală: sifilisul, gonoreea, candidoza, SIDA (manual pg 104)    

CLASA A IX A CUPRINS: I. Celula II. Diviziune celulară III. Ereditate și variabilitate IV. Diversitatea lumii vii   I. CELULA - UNITATEA STRUCTURALĂ, FUNCȚIONALĂ ȘI GENETICĂ A  LUMII VII   Tipuri de celule: - procariote - eucariote Celula procariotă (pro= înainte , karion=nucleu) - nu au nucleu prevăzut cu membrană nucleară - se întâlnește  la bacterii  și alge albastre-verzi             Structură: 1. Membrana plasmatică (plasmalemă) 2. Perete celular- este peptido- glicanic format din mureină 3. Citoplasma- are doar ribozomi 4. Nucleoid- 1 cromozom = o moleculă de ADN circular difuz în citoplasmă 5. Mezozomi- se formează prin invaginarea membranei, ancorează ADN-ul și au rol în respirația celulară 6. Capsula - în exteriorul membranei 7. Cili și flageli - organite cu rol de mișcare 8.Plasmide - este materialul genetic independent de cromozomul bacterian   Celula eucariotă (eu= adevarat , karion=nucleu) -  au nucleu prevăzut cu membrană nucleară - se întâlnește  la protiste, fungi, plante și animale               Structură: 1. Membrană plasmatică (plasmalemă) 2. Perete celular - la plante și ciuperci 3. Citoplasma - cu organite celulare 4. Nucleu   1. Membrana plasmatică (plasmalema):             Structură: Membrana este formată dintr-un strat dublu de fosfolipide și proteine ( bistrat fosfolipidic) Fosfolipidele = cap hidrofil + coadă hidrofobă Proteinele pot fi: transmembranare (traversează toată membrana), integrale(traversează parțial membrana) și periferice( atașate de membrană) Aeastă structură a membranei se numește Modelul mozaic fluid  Rol: - delimitează citoplasma - dă formă celulei -protejează mediul intern - asigură transportul pasiv și activ al substanțelor                         2. Peretele celular:             Structură: -la ciuperci - este chitinos -la  plante- este polizaharidic format din celuloză, hemiceluloză și pectine Peretele poate fi: primar și secundar(la plantele lemnoase pe fața internă a peretelui primar se pot depune anumite substanțe)             Rol: - asigură poziția în spațiu a plantelorși rezistență la acțiunea unor factori mecanici din mediu - permeabil pentru apă   3. Citoplasma: - cu organite celulare             Structură : 1. hialoplasma: lichid vâscos,incolor, semitransparent 2. citoschelet: rețea formată din filamente și tubuli cu rol de suport pt. organitele celulare                 Rol: - este sediul organitelor celulare - la nivelul ei se desfășoară principalele funcții vitale   Organite celulare:   Reticulul endoplasmic (R.E)             Structură:  R.E este o rețea de canalicule, vezicule și cisterne ramificate în citoplasmă; face legătura dintre membrana plasmatică și membrana nucleului             Tipuri: 1. R.E neted(REN) 2. R.E rugos sau granular (RER sau REG)- are atașați ribozomi             Rol: - R.E transportă substanțele în citoplasmă -REN - sinteza lipidelor și metabolismul glicogenului - REG sau RER - sinteza proteinelor   Dictiozomi ( Aparatul Golgi)              Structură: Dictiozomii sunt săculeți aplatizați suprapuși ( cisterne)  dilatați la capete înconjurați de vezicule și așezați în apropierea nucleului             Rol: secretor   Lizozomi:               Structură: Lizozomii sunt corpusculi sferici (vezicule) delimitate de o membrană simplă și care conțin enzime hidrolitice (digestive); se găsesc în număr mare în leucocite și în celule îmbătrânite             Rol:  digestia intracelulară (distrug particulele străine care intră în celulă și resturi de celule și țesuturi)   Ribozomi (granulele lui Palade)              Structură: Ribozomii sunt liberi în citoplasmă sau atașați de RE formând RER sau REG. Sunt formați din ARN ribozomal și proteine, nu au membrană             Rol: sinteza proteinelor   Vacuole  - sunt delimitate de o membrană simplă numită tonoplast - totalitatea lor formează vacuomul - în celulele vegetale tinere sunt numeroase, iar în cele imbătrânite se unesc și ocupă aproape toată celula               Structură: Vacuolele sunt vezicule pline cu suc vacuolar- soluție de săruri minerale, glucide, acizi organici, enzime.             Rol: -depozitează substanțe de rezervă, produși de metabolism, produși toxici -au rol în circuitul apei Centrozomul( centrul celular) - este situat în apropierea nucleului, lipsește în neuron             Structură: Centrozomul este format dintr-o zonă de citoplasmă densă în care se află 1-2 corpusculi cilindrici suprapuși numiți centrioli             Rol - în diviziunea celulară- formarea fusului de diviziune   Mitocondriile - sunt așezate în apropierea nucleului - sunt numeroase în celule cu activitate intensă: celule hepatice, musculare             Structură: 1. membrană dublă: externă (netedă) și internă (pliată sub formă de criste mitocondriale care conțin enzime oxidoreducătoare) 2.matrix (matrice)- ADN, ARN, substanțe organice și anorganice             Rol: respirația celulară- producere de energie   Plastide - sunt organite specifice celulelor vegetale și unor protiste (alge) Clasificare:             1. Leucoplaste - sunt lipsite de pigmenți - se găsesc în rădăcini și tulpini tuberizate Rol:  au rol în depozitarea unor substanțe: amidon (amiloplaste), proteine (proteoplaste), lipide (oleoplaste)             2. Cromoplaste - conțin pigmenți roșii, galbeni,portocalii Rol: dau culoare petalelor, unor frunze, unor rădăcini-morcov             3. Cloroplaste Structură: 1. membrană dubla: externă (netedă) și internă (pliată și formează tilacoide organizate în grană - aspect de monede de fișic unde se află clorofila) 2.stromă - ADN, ARN,  enzime, incluziuni lipidice, amidon, ribozomi Rol: fotosinteză             4. Nucleul Structură:             a.  membrană nucleară- dublă și cu pori (cea externă se continuă cu membrana R.E)             b. carioplasmă=nucleoplasmă formată din:                         a. cariolimfă- soluție coloidală                         b. cromatină- filamente lungi, încolăcite                                     *cromatina= șirag de mărgele format din proteine pe care se infășoară molecula de ADN                                     *1 filament de cromatină = 1cromozom spiralizat             c. 1-2 nucleoli- corpusculi denși lipsiți de membrană care conțin ADN, ARN, proteine și care au rol în sinteza proteinelor Rol: - coordonează activitatea celulară - conține informația genetică pentru sinteza proteinelor - transmiterea caracterelor ereditare               Acizii nucleici: ADN și ARN   -sunt formați din nucleotide. -o nucleotidă este formată dintr-o bază azotată, un glucid și un radical fosforic -mai multe nucleotide formează un lanț polinucleotidic   ADN= acidul dezoxiribonucleic -se află în nucleu, mitocondrii, cloroplaste -este format din 2 lanțuri(catene)  polinucleotidice înfășurate ca o elice în jurul unui ax comun - ADN-ul poate fi monocatenar sau bicatenar - la procariote (bacterii) ADN-ul este dublu catenar circular - la adenovirusuri este monocatenar   ARN= acidul ribonucleic -se află în nucleu și citoplasmă -are rol în sinteza proteinelor -este format dintr-un lanț polinucleotidic -ARN este materialul genetic la ribovirusurilor Tipuri de ARN celular: 1. ARN mesager (ARNm) -copiază informația genetică a unei catene  de ADN și o transferă la ribozomi care o traduc într-o secvența de aminoacizi. 2. ARN de transfer (ARNt)-transportă aminoacizii liberi din citoplasmă la locul sintezei proteice 3. ARN ribozomal (ARNr) -se află în ribozomi și are rol în sinteza proteinelor   Cromozomi: - sunt structuri prezente în nucleu, vizibili în timpul diviziunii celulare - reprezintă forma spiralizată a filamentului de cromatină               Tipuri de cromozomi: 1. cromozom de tip procariot = un cromozom= 1 moleculă de ADN circular 2.cromozom de tip eucariot ( mai mulți cromozomi) = ADN, ARN, mici cantități de lipide, ioni de Mg2+,Ca2+ - cromozomii corpului = autozomi -cromozomii de sex (X și Y)= heterozomi               După numărul de cromozomi celulele se clasifică în: a. celulele corpului = celule somatice=celule diploide - au număr dublu de cromozomi notat 2n b.celulele reproducătoare = gameți = celule haploide - au număr redus la jumătate de cromozomi notat n               Cariotip= numărul, mărimea și forma cromozomilor caracteristice fiecărei specii             Cariotipul uman are 46 de cromozomi (23 de perechi):                         - 44 autozomi(22 perechi)                         - 2 hererozomi (X și Y): femeia are XX și bărbatul are XY               Structura cromozomului eucariot- cromozomul este format din 2 cromatide unite prin centromer