Recent Posts
III. EREDITATEA ȘI VARIABILITATEA LUMII VII
1....
CLASA A IX A
CUPRINS:
I. Celula
...
Posts
CLASA A IX A
CUPRINS:
I. Celula
II. Diviziune celulară
III. Ereditate și variabilitate
IV. Diversitatea lumii vii
I. CELULA - UNITATEA STRUCTURALĂ, FUNCȚIONALĂ ȘI GENETICĂ A LUMII VII
Tipuri de celule:
- procariote
- eucariote
Celula procariotă (pro= înainte , karion=nucleu)
- nu au nucleu prevăzut cu membrană nucleară
- se întâlnește la bacterii și alge albastre-verzi
Structură:
1. Membrana plasmatică (plasmalemă)
2. Perete celular- este peptido- glicanic format din mureină
3. Citoplasma- are doar ribozomi
4. Nucleoid- 1 cromozom = o moleculă de ADN circular difuz în citoplasmă
5. Mezozomi- se formează prin invaginarea membranei, ancorează ADN-ul și au rol în respirația celulară
6. Capsula - în exteriorul membranei
7. Cili și flageli - organite cu rol de mișcare
8.Plasmide - este materialul genetic independent de cromozomul bacterian
Celula eucariotă (eu= adevarat , karion=nucleu)
- au nucleu prevăzut cu membrană nucleară
- se întâlnește la protiste, fungi, plante și animale
Structură:
1. Membrană plasmatică (plasmalemă)
2. Perete celular - la plante și ciuperci
3. Citoplasma - cu organite celulare
4. Nucleu
1. Membrana plasmatică (plasmalema):
Structură:
Membrana este formată dintr-un strat dublu de fosfolipide și proteine ( bistrat fosfolipidic)
Fosfolipidele = cap hidrofil + coadă hidrofobă
Proteinele pot fi: transmembranare (traversează toată membrana), integrale(traversează parțial membrana) și periferice( atașate de membrană)
Aeastă structură a membranei se numește Modelul mozaic fluid
Rol:
- delimitează citoplasma
- dă formă celulei
-protejează mediul intern
- asigură transportul pasiv și activ al substanțelor
2. Peretele celular:
Structură:
-la ciuperci - este chitinos
-la plante- este polizaharidic format din celuloză, hemiceluloză și pectine
Peretele poate fi: primar și secundar(la plantele lemnoase pe fața internă a peretelui primar se pot depune anumite substanțe)
Rol:
- asigură poziția în spațiu a plantelorși rezistență la acțiunea unor factori mecanici din mediu
- permeabil pentru apă
3. Citoplasma: - cu organite celulare
Structură :
1. hialoplasma: lichid vâscos,incolor, semitransparent
2. citoschelet: rețea formată din filamente și tubuli cu rol de suport pt. organitele celulare
Rol:
- este sediul organitelor celulare
- la nivelul ei se desfășoară principalele funcții vitale
Organite celulare:
Reticulul endoplasmic (R.E)
Structură:
R.E este o rețea de canalicule, vezicule și cisterne ramificate în citoplasmă; face legătura dintre membrana plasmatică și membrana nucleului
Tipuri:
1. R.E neted(REN)
2. R.E rugos sau granular (RER sau REG)- are atașați ribozomi
Rol:
- R.E transportă substanțele în citoplasmă
-REN - sinteza lipidelor și metabolismul glicogenului
- REG sau RER - sinteza proteinelor
Dictiozomi ( Aparatul Golgi)
Structură:
Dictiozomii sunt săculeți aplatizați suprapuși ( cisterne) dilatați la capete înconjurați de vezicule și așezați în apropierea nucleului
Rol: secretor
Lizozomi:
Structură:
Lizozomii sunt corpusculi sferici (vezicule) delimitate de o membrană simplă și care conțin enzime hidrolitice (digestive); se găsesc în număr mare în leucocite și în celule îmbătrânite
Rol: digestia intracelulară (distrug particulele străine care intră în celulă și resturi de celule și țesuturi)
Ribozomi (granulele lui Palade)
Structură:
Ribozomii sunt liberi în citoplasmă sau atașați de RE formând RER sau REG.
Sunt formați din ARN ribozomal și proteine, nu au membrană
Rol: sinteza proteinelor
Vacuole
- sunt delimitate de o membrană simplă numită tonoplast
- totalitatea lor formează vacuomul
- în celulele vegetale tinere sunt numeroase, iar în cele imbătrânite se unesc și ocupă aproape toată celula
Structură:
Vacuolele sunt vezicule pline cu suc vacuolar- soluție de săruri minerale, glucide, acizi organici, enzime.
Rol:
-depozitează substanțe de rezervă, produși de metabolism, produși toxici
-au rol în circuitul apei
Centrozomul( centrul celular)
- este situat în apropierea nucleului, lipsește în neuron
Structură:
Centrozomul este format dintr-o zonă de citoplasmă densă în care se află 1-2 corpusculi cilindrici suprapuși numiți centrioli
Rol
- în diviziunea celulară- formarea fusului de diviziune
Mitocondriile
- sunt așezate în apropierea nucleului
- sunt numeroase în celule cu activitate intensă: celule hepatice, musculare
Structură:
1. membrană dublă: externă (netedă) și internă (pliată sub formă de criste mitocondriale care conțin enzime oxidoreducătoare)
2.matrix (matrice)- ADN, ARN, substanțe organice și anorganice
Rol: respirația celulară- producere de energie
Plastide
- sunt organite specifice celulelor vegetale și unor protiste (alge)
Clasificare:
1. Leucoplaste
- sunt lipsite de pigmenți
- se găsesc în rădăcini și tulpini tuberizate
Rol: au rol în depozitarea unor substanțe: amidon (amiloplaste), proteine (proteoplaste), lipide (oleoplaste)
2. Cromoplaste
- conțin pigmenți roșii, galbeni,portocalii
Rol: dau culoare petalelor, unor frunze, unor rădăcini-morcov
3. Cloroplaste
Structură:
1. membrană dubla: externă (netedă) și internă (pliată și formează tilacoide organizate în grană - aspect de monede de fișic unde se află clorofila)
2.stromă - ADN, ARN, enzime, incluziuni lipidice, amidon, ribozomi
Rol: fotosinteză
4. Nucleul
Structură:
a. membrană nucleară- dublă și cu pori (cea externă se continuă cu membrana R.E)
b. carioplasmă=nucleoplasmă formată din:
a. cariolimfă- soluție coloidală
b. cromatină- filamente lungi, încolăcite
*cromatina= șirag de mărgele format din proteine pe care se infășoară molecula de ADN
*1 filament de cromatină = 1cromozom spiralizat
c. 1-2 nucleoli- corpusculi denși lipsiți de membrană care conțin ADN, ARN, proteine și care au rol în sinteza proteinelor
Rol:
- coordonează activitatea celulară
- conține informația genetică pentru sinteza proteinelor
- transmiterea caracterelor ereditare
Acizii nucleici: ADN și ARN
-sunt formați din nucleotide.
-o nucleotidă este formată dintr-o bază azotată, un glucid și un radical fosforic
-mai multe nucleotide formează un lanț polinucleotidic
ADN= acidul dezoxiribonucleic
-se află în nucleu, mitocondrii, cloroplaste
-este format din 2 lanțuri(catene) polinucleotidice înfășurate ca o elice în jurul unui ax comun
- ADN-ul poate fi monocatenar sau bicatenar
- la procariote (bacterii) ADN-ul este dublu catenar circular
- la adenovirusuri este monocatenar
ARN= acidul ribonucleic
-se află în nucleu și citoplasmă
-are rol în sinteza proteinelor
-este format dintr-un lanț polinucleotidic
-ARN este materialul genetic la ribovirusurilor
Tipuri de ARN celular:
1. ARN mesager (ARNm) -copiază informația genetică a unei catene de ADN și o transferă la ribozomi care o traduc într-o secvența de aminoacizi.
2. ARN de transfer (ARNt)-transportă aminoacizii liberi din citoplasmă la locul sintezei proteice
3. ARN ribozomal (ARNr) -se află în ribozomi și are rol în sinteza proteinelor
Cromozomi:
- sunt structuri prezente în nucleu, vizibili în timpul diviziunii celulare
- reprezintă forma spiralizată a filamentului de cromatină
Tipuri de cromozomi:
1. cromozom de tip procariot = un cromozom= 1 moleculă de ADN circular
2.cromozom de tip eucariot ( mai mulți cromozomi) = ADN, ARN, mici cantități de lipide, ioni de Mg2+,Ca2+
- cromozomii corpului = autozomi
-cromozomii de sex (X și Y)= heterozomi
După numărul de cromozomi celulele se clasifică în:
a. celulele corpului = celule somatice=celule diploide - au număr dublu de cromozomi notat 2n
b.celulele reproducătoare = gameți = celule haploide - au număr redus la jumătate de cromozomi notat n
Cariotip= numărul, mărimea și forma cromozomilor caracteristice fiecărei specii
Cariotipul uman are 46 de cromozomi (23 de perechi):
- 44 autozomi(22 perechi)
- 2 hererozomi (X și Y): femeia are XX și bărbatul are XY
Structura cromozomului eucariot- cromozomul este format din 2 cromatide unite prin centromer
II. DIVIZIUNEA CELULARĂ
Diviziunea= este un proces prin care dintr-o celulă mamă se formează celule asemănătoare.
Diviziunea poate fi:
1. directă- amitoză
2. indirectă - mitoză și meioză
Diviziunea indirectă (cariochineză)
Ciclul celular= este timpul scurs de la formarea unei celule pană la următoarea ei diviziune
Ciclul celular= diviziunea propriu-zisă + interfaza
Interfaza= perioada de replicare a materialului genetic, cuprinde 3 perioade:
1. presintetică(G1)- are loc despiralizarea cromozomilor
2. sinteză(S) - are loc dublarea cantității de ADN
3. postsintetică (G2) -are loc sinteza unor proteine necesare fusului de diviziune și sinteza ATP-ului.
MITOZA (diviziunea mitotică)
- se desfășoară în celulele corpului (somatice)
- dintr-o celulă diploidă se formează 2 celule diploide identice
-se desfășoară în 4 faze: profază, metafază,anafază, telofază.
Profază:
- este faza cea mai lungă
- dispare membrana nucleară și nucleolii
- se individualizează cromozomi bicromatidici prin spiralizarea filamentului de cromatină
- se formează fusul de diviziune pe care se prind cromozomii prin centromer
- spre sfarșitul profazei cromozomii migrează spre partea centrală a fusului de diviziune
Metafază:
- cromozomii bicromatidici sunt maxim spiralizați și sunt așezați în mijlocul fusului formând placa metafazică.
- are loc clivarea (ruperea) longitudinală a cromozomilor și se formează cromozomi cu o singură cromatidă (monocromatidici)
Anafază:
- cromozomii monocromatidici migrează spre polii fusului de diviziune
Telofază:
- cromozomii monocromatidici ajunși la polii fusului se despiralizează
- se formează membranele nucleare și nucleolii
- dispare fusul de diviziune
După formarea celor doi nuclei, începe diviziunea citoplasmei(citochineza)și se formează un perete despărțitor care va împărți celula în două celule
Cele două celule rezultate intră în interfaza cand se dublează cantitatea de ADN
Importanța mitozei:
- generează celule pentru creșterea organismului
- furnizează celule pentru țesuturi rănite sau îmbătrânite
- dă naștere la clone (celule care pot reface fragmente sau întreg organismul)
- organismele unicelulare se pot înmulți asexuat generand descendenți identici cu părinții
MEIOZA (diviziunea meiotică)
- se desfășoară în celulele diploide din organele reproducătoare și duce la formarea celulelor reproducătoare asexuate (spori) și sexuate (gameți)
- dintr-o celulă diploidă se formează 4 celule haploide cu număr redus la jumătate de cromozomi
- se desfășoară în 2 etape: reducțională și ecvațională
I .Prima etapă - etapa reducțională:
- se desfășoară în 4 faze: profază I, metafază I, anafază I, telofază I
Profază I :
-este mai lungă decat profaza de la mitoză
-se individualizează cromozomi bicromatidici
- cromozomii bicromatidici omologi (de la mamă și tată) se unesc în perechi și formează cromozomi tetracromatidici = tetrade (are loc schimb de segmente cromozomale prin procesul de crossing-over și formează cromozomi recombinați)
Metafază I:
- tetradele sunt așezate în placa metafazică
- are loc clivarea(ruperea) longitudinală a cromozomilor și se formează cromozomi bicromatidici
Anafază I :
- cromozomii bicromatidici migrează spre polii fusului
Telofază I:
- cromozomii bicromatidici se despiralizează
- se reface membrana nucleară
- are loc diviziunea citoplasmei și apare un perete care împarte celule în două celule
Cele 2 celule intră intr-o interfază scurtă când nu se dublează cantitatea de ADN
II. A doua etapă- etapa ecvațională= mitoză obișnuită
- Cele 2 celule trec prin: profază II, metafază II, anafază II, telofază II
- În final se formează 4 celule cu număr redus la jumătate de cromozomi(gameți) care nu se mai divid, nu mai intră în interfază
Importanța meiozei:
- menține un număr constant de cromozomi pentru fiecare specie
- duce la apariția variațiilor individuale între membrii aceleiași specii
III. EREDITATEA ȘI VARIABILITATEA LUMII VII
1.CONCEPTE:
Genetica - este știința care studiază ereditatea și variabilitatea
Ereditatea - este capacitatea tuturor indivizilor de a avea o informație genetică pe baza căreia se transmit caractere la urmași.
Variabilitatea - propietatea indivizilor de a se deosebi între ei
- Caracterele se transmit prin intermediul factorilor ereditari(gene)
- În celulele corpului există gene pereche
Organisme homozigote: au factori ereditari de același fel
Organisme heterozigote: au factori ereditari diferiți (la acestea se manifestă factorul dominant, cel recesiv rămane ascuns)
EX:
a - gena pt ochi albaștrii
A - gena pt. ochi căprui
Gena A este dominantă asupra genei a(se scrie cu literă mare)
aa - ochi albaștii(homozigot)
AA - ochi căprui(homozigot) sau Aa - ochi căprui(heterozigot)
Genotip: reprezintă totalitatea factorilor ereditari sau genelor unui organism
Fenotip: reprezintă totalitatea însușirilor morfologice, fiziologice, biochimice ale unui individ rezultate din interacțiunea dintre genotip și mediu
AA,Aa, aa - genotip
ochi albaștrii, ochi căprui - fenotip
2.MECANISMELE TRANSMITERII CARACTERELOR EREDITARE
- fondatorul geneticii ca știință este Gregor Mendel care a elaborat primele legi ale eredității
- a făcut experiențe pe mazăre și a realizat încrucișări cu plante având caractere diferite
Hibridarea: este încrucișarea dintre indivizi care se deosebesc prin unul sau mai multe caractere
Legea I (Monohibridarea)
Monohibridarea: este încrucișarea dintre indivizi care se deosebesc printr-o pereche de caractere
Experiment 1:
A încrucișat mazăre cu bob neted(NN) cu mazăre cu bob zbărcit (zz) . În prima generație pe care a notat-o F1 a obținut numai plante cu bob neted.
-caracterul bob neted= caracter dominant
- caracterul bob zbacit =caracter recesiv pt că nu apare în prima generație
Experiment 2:
A autopolenizat plantele din F1. În a doua generație notată F2a obținut un raport de 75% bob neted la 25% bob zbarcit (3:1)
Explicația lui Mendel:
Segregarea(separarea )în F2 se datorează unor factori ereditari sau gene. În timpul meiozei factorii ereditari se separă, fiecare gamet primește un factor ereditar din pereche, prin combinarea factorilor ereditari apare în F2 raportul de segregare 3:1
Legea I=legea purității gameților(gameții sunt puri din punct de vedere genetic adică au un factor ereditar din pereche)
Legea II (Dihibridarea)
Dihihibridarea: este încrucișarea dintre indivizi care se deosebesc prin două perechi de caractere
Experiment 1:
A încrucișat mazăre cu bob neted și galben(NNGG) cu mazăre cu bob zbărcit și verde (zzvv) . În prima generație pe care a notat-o F1 și a obținut numai plante cu bob neted și verde.
Experiment 2:
A autopolenizat plantele din F1. În a doua generație notată F2a obținut un raport de 9:3:3:1( 9-bob neted și galben, 3-bob neted și verde, 3 bob zbarcit și galben, 1- bob zbarcit și verde)
Legea II=legea segregării independente a perechilor de caractere (arată că perechile de factori ereditari segregă independent de alte perechi)
Abateri de la segregarea mendeliană
Codominanța: este fenomenul de interacțiune dintre două gene alele dominante care coexistă, interacționează și duc la apariția unui fenotip nou( de exemplu grupa de sange AB IV)
În populația umană există 4 grupe de sange notate O(I), A(II), B(III), AB(IV). Cele 4 grupe sunt determinate genetic de 3 gene notate LA,LB,I. Genele LA,LB sunt dominante asupra genei l, iar împreună sunt codominante adică determină apariția grupei AB(IV)
Grupa de sange
(fenotip)
Gena
Genotip
O(I)
l
II
A(II)
LA
LAL Asau LAI
B(III)
LB
LBLB sau LBI
AB(IV)
LAși LB
LALB
3.RECOMBINAREA GENETICĂ PRIN SCHIMB RECIPROC DE GENE
- recombinarea genetică reprezintă totalitatea proceselor prin care iau naștere noi combinații de gene, reprezintă sursa variabilității organismelor
- Thomas Morgan și colaboratorii au făcut experimente pe musculița de oțet și au elaborat cele 3 teze ale teoriei cromozomiale:
Teza 3 este : Schimbul reciproc de gene între cromozomii omologi (CROSSING- OVER) - se realizează în profaza I a meiozei (etapa reducțională)
4. DETERMINISMUL GENETIC AL SEXELOR
- în determinarea sexelor intervin 2 cromozomi de sex (heterozomi) X și Y
Tipuri de determinare a sexelor:
A. Tipul Drosophila - se întâlnește la plante (cânepă, hamei, spanac), mamifere și om
femela =XX (sex homogametic)
masculi = XY (sex heterogametic)
B. Tipul Abraxas (pasăre) - se întâlnește la insecte, amfibieni, reptile, păsări
femela =XY (sex heterogametic)
masculi = XX (sex homogametic)
5. INFLUENȚA MEDIULUI ASUPRA EREDITĂȚII - MUTAȚII
Definiție: Mutația este fenomenul prin care se produc modificări în structura și funcțiile materialului genetic care nu este cauza recombinării genetice
Clasificare:
A. După modul de apariție:
- naturale (apărute spontan în natură)
- artificiale (provocate de om)
B. După tipul de celule afectate:
- gametice ( se transmit ereditar)
-somatice (nu se transmit ereditar)
C. După efectul lor:
-folositoare - neutre
- dăunătoare - letale/mortale
D. După tipul cromozomilor afectați:
- autozomale
-heterozomale
E. După cantitatea de material genetic afectat:
-genice
-cromozomale
-genomice
Mutații genice: afectează gena în totalitate sau anumite perechi de nucleotide; cea mai mică mutație se numește punctiformă.
Mutații cromozomale: afectează structura cromozomilor producand rupturi cromozomale de tipul- deleție, duplicație, inversie, translocație sau numărul cromozomilor
Mutații genomice: afectează genomul și pot apărea următoarele fenomene:
a. poliploidie= mărirea numărului de seturi de cromozomi (3X,4X,5X)
b. aneuploidie= variații ale numărului de cromozomi fără multiplicarea numărului de bază; are drept cauză non-disjuncția (nesepararea) unei perechi sau mai multe de cromozomi în timpul formării gameților în meioză și duce la apariția unor organisme de tipul 2n-1, 2n-2, 2n+1, 2n+2
Factori (agenți) mutageni
A. Fizici:
- radiații ionizante, neionizante și cosmice
- variații bruște de temperatură
Efecte: modificări în structura acizilor nucleici, efect cancerigen și teratogen (malformații la făt)
B. Chimici:
- agenți alkilanți (dimetilsulfat, colchicină)
- coloranți, antibiotice, acidul nitros
Efecte: induc multiplicarea eronată a ADN, efect cancerigen și teratogen
C. Biologici:
- virusuri și microorganisme parazite
Efecte: determină fragmentări cromozomale, efect cancerigen și teratogen
6. GENETICA UMANĂ - BOLI EREDITARE
- prin mutații cromozomale și genice pot apărea boli ereditare (maladii)
- maladiile sunt provocate de modificări în structura sau numărul cromozomilor, aceste modificări produc afecțiuni de tipul sindroamelor
ABERAȚII CROMOZOMALE
I. ABERAȚII NUMERICE
A. Aberații numerice autozomale
Trisomia 21=Sindromul Down=Mongolism
-în perechea 21 apare un cromozom suplimentar
- indivizii au 47 de cromozomi
- caracteristici: talie redusă, figură specifică( ochi oblici, obraz rotund și plat, nas scurt, buze groase)
B. Aberații numerice heterozomale (au drept cauză non- disjuncția cromozomilor XX în cursul meiozei)
Sindromul Turner= Monosomia XO
- afectează femeile (au 45 de cromozomi)
-caracteristici: talie redusă, atofia ovarelor,sterilitate, intârziere mintală
Sindromul Klinefelter= Trisomia XXY
- afectează bărbații (au 47 de cromozomi)
-caracteristici: dezvoltarea anormală a mamelelor, obezitate, atrofia testiculelor, sterilitate
II. ABERAȚII STRUCTURALE
Sindromul cri-du-chat = țipătul pisicii
- apare prin ruperea parțială al brațului scurt al cromozomului 5(deleție)
-caracteristici: dezvoltarea anormală a laringelui, microcefalie, înapoiere mintală, întarziere de creștere
III. BOLI EREDITARE DETERMINATE DE MUTAȚII GENICE(METABOLICE)
A. DOMINANTE:
Polidactilia (degete suplimentare)
Sindactilia (lipirea degetelor)
B. RECESIVE:
Albinism (absența pigmenților melanici din piele, păr, ochi)
Anemia falciformă (apare prin mutație în gena pentru sinteza hemoglobinei, ca urmare globulele roșii iau formă de seceră; în stare homozigotă este letală dar în stare heterozigotă conferă avantaj indivizilor afectați de malarie)
C. SEX-LINKATE (HETEROZOMALE GENICE)
Daltonism (incapacitatea de a distinge roșu de verde)
Hemofilia (lipsa unor factori de coagulare a sângelui)
d - gena pt. daltonism
h - gena pt. hemofilie
XdY - barbat bolnav de daltonism
XdXd - femeie bolnavă de daltonism
XdX - femeie sănătoasă dar purtătoare a genei pt. daltonism
D. BOLI APĂRUTE PRIN MUTAȚII GENICE CARE PERTURBĂ LANȚUL METABOLIC
Guta, Diabetul zaharat
IV. DIVERSITATEA LUMII VII
NOȚIUNI INTRODUCTIVE:
* Imensa varietate a organismelor a impus necesitatea incadrării în mai multe categorii sistematice= taxoni : specia, genul, familia, ordinul, clasa, încrengătura, regnul
* Denumirea organismelor: orice organism are o denumire populară și o denumire în limba latină care cuprinde 2 cuvinte: primul = genul(se scrie cu literă mare) al doilea= specia(se scrie cu literă mică); aceasta se numește nomenclatură binară introdusă pt prima data de Karl Linne
EX: Măceșul - Rosa canina( Rosa= genul, canina= specia)
Lumea vie este împărțită În 5 regnuri:
1.Regnul Monera ( Procariota) - bacterii
2.Regnul Protista - protozoare, alge
3. Regnul Fungi - ciuperci
4. Regnul Plante
5.Regnul Animal
- virusurile nu fac parte din nici un regn fiind structuri acelulare
VIRUSURI
Caractere generale:
- sunt entități infecțioase
- sunt organisme acelulare
- nu au metabolism propriu și se multiplică doar în celule gazdă pe care o parazitează
Structură:
1. capsidă (formată din proteine numite capsomere)
2. genom viral (1 moleculă de ADN sau 1 moleculă de ARN, niciodată ambele, excepție virul HIV - are 2 molecule de ARN)
Clasificare:
1. dezoxiribovirusuri = adenovirusuri - virusuri cu ADN (ex: virusul herpetic, bacteriofagi)
2. ribovirusuri - virusuri cu ARN (HIV, virusul gripal, virusul turbării, virusul poliomelitei)
Viroze: bolile produse de virusuri ( gripa sau guturaiul, turbarea, variola, varicela, poliomelita, oreion, hepatita virală, pesta, boala vacii nebune)
REGNUL PROCARIOTA( MONERA)
Caractere generale:
- sunt organisme procariote (fără nucleu individualizat - fără membrană nucleară și nucleoli)
- cele mai vechi forme de viața
- se clasifică în bacterii ( arhebacterii și eubacterii) și alge albastre verzi (cianobacterii)
Eubacterii:
- structură - vezi celula procariotă (membrană, perete celular, citoplasmă, capsulă, nucleoid, plasmid - material genetic independent de cromozomul bacterian)
- forme: sferice (coci), bastonaș (bacili), spiralate (spirili și spirochete), virgulă (vibrion)
- exemple: bacilul Koch (produce TBC), bacilul fânului, vibrionul holerei, bacilul tetanosului
Importanță:
1. au rol în circuitul materiei în natură (bacterii nitrificatoare)
2.îmbogățesc solul în azot (bacterii fixatoare de azot)
3.sunt folosite la fabricarea unor produse alimentare (vin, oțet, produse lactate) prin procese de fermentație
4. unele bacterii sunt folosite în biotehnologiile moderne pentru obținerea unor hormoni, medicamente, în extragerea țițeiului
5. bacteriile saprofite produc alterarea alimentelor sau sunt descompunători și redau componentele minerale în sol
6.bacteriile parazite produc boli numite bacterioze: tuberculoza, tetanosul, pneumonia, meningita, difteria, sifilisul, holera.
REGNUL PROTISTA
Caractere generale:
- trăiesc în mediul acvatic, sol umed și în lichidele din corpul plantelor și animalelor
Clasificare:
1. protiste asemănătoare plantelor (alge și euglene)
2. protiste asemănătoare animalelor (protozoare)
3. protiste asemănătoare ciupercilor
Alge
-trăiesc în mediul acvatic și în locuri umede
- au nutriție autotrofă prin fotosinteză
Alge unicelulare: verzeala zidurilor, Pinularia (are perete celular impregnat cu siliciu, după moartea lor se formează o rocă numită diatomită)
Euglene
-sunt organisme care au 1-2 flageli cu rol de locomoție (la baza flagelului se află stigma cu rol de orientare a animalului spre sursa de lumină)
- nutriția este mixtă (ziua se hrănesc autotrof iar noaptea se hrănesc heterotrof)
- reprezentanți: Euglena verde
Sporozoare
- sunt parazite care produc spori de rezistență
- reprezentanți: - organisme parazite: babesiile, coccidiile, plasmodium malariei (produce malaria la om și boala este transmisă de femela țanțarul Anofel)
REGNUL FUNGI
Caractere generale:
- corpul este un miceliu format din hife
- au perete celular chitinos
- nu au pigmenți și au nutriția heterotrofă (saprofită și parazită)
Clasificare:
1. Ascomicete:
a. drojdii (drojdia de bere, drojdia vinului)
b. specii saprofite (mucegaiul verde)
c. specii parazite ( cornul secarei)
d. specii comestibile (zbârciogul)
2. Bazidiomicete:
a. specii parazite (rugina grâului, tăciunele negru al porumbului)
b. specii saprofite (cu pălărie și picior)
- comestibile (ciuperca de câmp, hribul, bureți, ghebe)
- otrăvitoare (pălăria șarpelui, buretele viperei)
Importanță:
1. speciile saprofite intervin în circuitul materiei în natură
2. unele specii reprezintă o sursă importantă de hrană
3. din unele ciuperci se obțin substanțe farmaceutice (din mucegaiul verde se obține penicilina, din cornul secarei se obține ergotina), alcool, vitamine
4. drojdiile sunt utilizate in diferite tipuri de fermentație
REGNUL PLANTE
Clasificare:
1. plante talofite avasculare (alge pluricelulare și mușchi)
2. plante cormofite vasculare:
- ferigi
- plante cu sămânță (spermatofite): gimnosperme și angiosperme
Alge pluricelulare:
Caractere generale:
- trăiesc în mediul acvatic și în locuri umede
- au nutriție autotrofă prin fotosinteză
- corpul lor este un tal (corp nediferențiat în rădăcină, tulpină, frunze) = plante talofite
Clasificare:
1. alge verzi - salata de mare, mătasea broaștei, lâna broaștei, Volvox-algă colonială
2. alge roșii - Ceramium rubrum, Porfira
3. alge brune- Laminaria, Fucus
Importanță:
1. producători de substanță organică
2. algele - utilizate la fabricarea hârtiei, în industria farmaceutică, agricultură ca îngrășământ
MUȘCHI = BRIOFITE
Caractere generale:
- sunt primele plante verzi de uscat
- se găsesc în locuri umede
- sunt plante talofite avasculare
- au caracter de algă verde dar și caractere noi datorită adaptării la viața de uscat
Clasificare:
Mușchi frunzoși= Briate - mușchiul de pământ, mușchiul de fântână
Importanța:
1. reduce eroziunea solului
2. mușchiul de turbă- formează turba(cărbune)
FERIGI= PTERIDOFITE
Caractere generale:
- sunt plante cormofite - corpul este corm (diferențiat în rădăcină, tulpină, frunze)
-tulpina este subterană și se numește rizom
- apar cele mai simple vase conducătoare
- nu au flori
- înmulțirea se face prin spori
Clasa Filicate - feriga comună, feriguța, năvalnic, țolul lupului
Importanță:
- ferigile fosile au format depozite de cărbuni
- sunt utilizate ca plante medicinale, decorative
- au importanță economică
GIMNOSPERME (gymnos=nud, sperma= sămânță)
Caractere generale:
- apare pentru prima dată sămânța care protejează și hrănește embrionul (sămânță neînchisă în fruct)
- sunt plante lemnoase(arbori și arbuști)
- au frunze aciculare
- sunt primele plante cu flori
Clasa Conifere (Rășinoase)
- florile sunt grupate în conuri
- plante lemoase
-au frunze aciculare
- au canale rezinifere
- reprezentanți: brad, pin, molid, zadă, tisă, ienupăr,tuia(arborele vieții), jneapăn, arborele mamut
Importanță:
- formează păduri pe suprafețe întinse
- lemnul este utilizat în construcții, fabricarea mobilei etc
- rășina este utilizată pentru extragerea unor subst. antifungice și insecticide
- plante decorative
- unele sunt folosite în medicină
ANGIOSPERME (gymnos=nud, sperma= sămânță, a= fără)
Caractere generale:
- au sămanța închisă în fruct
- sunt cele mai evoluate plante
-sunt plante erbacee sau lemnoase
- embrionul are 1 sau 2 cotiledoane
Clasificare:
1. Clasa Dicotiledonate(embrionul are 2 cotiledoane)
Familia rosacee: măceș, căpșun, zmeur, măr, cireș
Familia papilionacee(leguminoase): mazăre, fasole, soia, linte, trifoi
Familia asteracee: floarea soarelui, salată, păpădia, margareta, pelin
Familia crucifere: varză, ridiche, muștar, rapița
Familia ranunculacee: piciorul cocoșului, bujor
Familia umbelifere: morcov, patrunjel, pastarnac, țelină, mărar, leuște
Familia solanacee: cartof, pătlăgeaua, ardei, tutun, petunia
Familia chenopodiacee: spanac, sfeclă, loboda
Familia fagacee: stejar, fag, castan
Familia iugladancee: nuc
2. Clasa Monocotiledonate (embrionul are un cotiledon)
Familia poacee(graminee): grâu, porumb, orz, orez, ovăz, secară
Familia liliacee: ceapă, usturoi, laleaua, crin, zambila, viorea
Familia iridacee: stanjenel, gladiolă
Familia amarilidacee: ghiocel, narcisă
Familia ciperacee: pipirig, rogoz, papirusul
Importanță:
- reprezintă principalii producători de substanțe organice
- constitue sursă de hrană pentru om și animale
- lemnul-material de construcție
REGNUL ANIMAL
Clasificare:
A.NEVERTEBRATE
1. celenterate
2. viermi
3. moluște
4. artropode
B. CORDATE- VERTEBRATE
1.pești,
2. amfibieni
3. reptile
4. păsări
5. mamifere
NEVERTEBRATE
CELENTERATE
Clasa hidrozoare - hidra de apă dulce
Clasa scifozoare - meduza fără văl
VIERMI
Viermi plați
Clasa trematode - planaria, viermele de gălbează (parazit)
Clasa cestode - teniile
Viermi cilindrici (nematelminți)
Clasa nematode: limbricul, oxiurul, trichina
Viermi inelați (anelide)
Clasa oligochete: râma
Clasa hirudinee: lipitoarea
MOLUȘTE
Gasteropode (melci)- melcul de livadă, limax, ghiocul
Lamelibranhiate (scoici) - scoica de râu, scoica de lac, midia
Cefalopode - sepie, caracatiță, nautil
ARTROPODE
Arahnide ( păianjeni)- păianjenul cu cruce, scorpionul, căpușa, sarcoptul râiei
Crustacee - racul de rau, crab, homar, dafnia, ciclop
Insecte - cărăbuș, țanțar, albină, albiliță
VERTEBRATE
PEȘTI OSOȘI
Teleosteeni: crap, știucă, șalău, guvid, somn, păstrăv
Acipenseride (sturioni): cegă, nisetru, morun, păstrugă
AMFIBIENI
Urodele (amfibieni cu coadă): salamandră, triton
Anure (amfibieni fără coadă) : brosca de lac, brotăcelul, broasca de pădure
REPTILE
Lacertilieni (șopârle): șopârla cenușie, gușterul
Ofidieni (șerpi): șarpele de casă, viperă, piton, șarpele cu clopoței, boa
Chelonieni ( broaște țestoase): broasca țestoasă de uscat, caretul, broasca țestoasă de apă
Crocodilieni (crocodili): crocodilul de Nil, gavialul, aligator)
PĂSĂRI
Acarenate (fără carenă): struți, pasărea kiwi, nandu, casuar
Carenate : vrabia, găina, barza, uliul, porubelul, cucul, pinguinii etc
MAMIFERE
Placentare - chiroptere (liliac), cetacee (balena, delfinul, cașalotul) insectivore (cartița, ariciul), rozătoare (iepurele, veverița, castorul), carnivore (pisică, leu) copitate ( porc, vacă, cal, oaie), pinipede (focă, morsă)
CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ÎN ROMÂNIA
Rezervații ale biosferei : Delta Dunării, Retezat
Parcuri naționale: Piatra Craiului, Cheile Bicazului, Lacul Roșu
Rezervații naturale: Bucegi- Leaota
Rezervații peisagistice: Postăvarul, Codrii de argint, Poiana cu narcise
Rezervații științifice: Peștera Cloșani, Peștera Urșilor
Animale ocrotite în Romania: capra neagră, marmota, râsul, cocoșul de munte, acvila, ciuful, striga, dropia, egreta, lebăda, păstrăvul, broasca țestoasă dobrogeană
Plante ocrotite în Romania: larice, tisă, laleaua pestriță, floarea de colț, narcisa, papucul doamnei, sângele voinicului, strugurii ursului
CLASA A X A
CUPRINS:
I. ȚESUTURI (vegetale și animale)
II.STRUCTURA ȘI FUNCȚIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMELOR
II.1 FUNCȚII DE NUTRIȚIE
NUTRIȚIA AUTOTROFĂ (fotosinteză), NUTRIȚIA HETEROTROFĂ - La fungi, la plante, NUTRIȚIA SIMBIOTROFĂ - licheni
DIGESTIA
RESPIRAȚIA
CIRCULAȚIA
EXCREȚIA
II.2 FUNCȚII DE RELAȚIE
SENSIBILITATEA ( plante, animale - ORGANE DE SIMȚ, SISTEM NERVOS)
LOCOMOȚIA LA ANIMALE
II.3 FUNCȚIA DE REPRODUCERE (plante și animale)
ȚESUTURI
Definiție: țesutul este o grupare de celule interdependente care au aceeași origine, formă, structură și îndeplinesc aceeași funcție
Clasificare: țesuturi vegetale și animale
ȚESUTURI VEGETALE
I. Țesuturi embrionare
II. Țesuturi definitive
I. Țesuturi embrionare (meristeme, țesuturi formatoare)- formate din celule care au capacitatea de a se divide intens
1. apicale- se află în vârful rădăcinii, tulpinii și ramificațiilor și determină creșterea în lungime
2. intercalare- se găsesc la internodurile tulpinilor articulate la plantele graminee (grâu, porumnb, orz etc) și determină creșterea în lungime
II. Țesuturi definitive- au celule specializate care nu se mai divid
1. apărare - au rol de apărare ( ex: epiderma)
2. fundamentale (parenchimuri) - au rol de a produce sau depozita diferite substanțe
a) p. asimilator- are cloroplaste cu clorofilă, se găsește în frunze și are rol în fotosinteză
b) p. de depozitare- are rol în depozitarea unor substanțe nutritive (în bulbi, tuberculi, rizomi) și în depozitarea apei (p. acvifer) la plantele din deșert și la plante de pe soluri sărăturate
c) p. aerifer- depozitează aer la plantele acvatice (ex: nufăr)
3. conducătoare
a) lemnos - conduce seva brută (apă + săruri minerale) de la rădăcină în toată planta prin vase conducătoare lemnoase (trahee și traheide)
b) liberian - conduce seva elaborată (apă + substanțe organice) de la organele verzi în toată planta prin vase conducătoare liberiene (vase ciuruite sau tuburi ciuruite)
4. secretoare: formate din celule care au capacitatea de a produce și elimina diferite substanțe: nectar, latex, uleiuri volatile, rășini, arome, taninuri
ȚESUTURI ANIMALE
I. ȚESUTUL EPITELIAL
II. ȚESUTUL CONJUNCTIV
III. ȚESUTUL MUSCULAR
IV. ȚESUTUL NERVOS
I. ȚESUTUL EPITELIAL
CLASIFICARE - Epitelii:
A. DE ACOPERIRE
B. GLANDULARE
C. SENZORIALE
A. EPITELII DE ACOPERIRE
- se găsesc la suprafața corpului (epiderma) sau căptușeșc interiorul organelor cavitare formând mucoase
- au rol de protecție
Clasificare:
1. unistratificat - în vilozități intestinale
2. pluristratificat - cheratinizat (îngroșat) în epidermă și necheratinizat (neîngroșat) în mucoase
3. pseudostratificat - (un singur strat dar cu celule la diferite înălțimi) în trahee
B. EPITELII GLANDULARE
Tipuri de glande:
* exocrine - produsul lor este eliberat la suprafața pielii printr-un canal (glande sudoripare, sebacee, mamare) sau direct în cavități (glande gastrice, salivare)
* endocrine - produșii lor se numesc hormoni și se varsă direct în sânge (hipofiza, epifiza, tiroidă)
* mixte (exocrine și endocrine): pancreas, ovar, testicul
C. EPITELII SENZORIALE
- sunt alcătuite din celule care au capacitatea de a recepționa diferite informații din mediul extern și intern și îi transformă în impuls nervos, intră în alcătuirea organelor de simț
II. ȚESUTUL CONJUNCTIV
- este format din celule conjunctive, fibre (de colagen, reticulină, elastice) și substanță fundamentală (moale, semidură, dură, fluidă)
Clasificare:
A. Țesuturi conjunctive moi: lax (în sânge), adipos (în hipoderm și în jurul unor organe - ochi, rinichi), reticulat (în splină și ganglioni), fibros (ligamente și tendoane), elastic (plămâmi, corzi vocale)
B.Țesutul conjunctiv semidur (cartilaginos):
- substanța fundamentală este impregnată cu condrină (săruri de Na și Ca)
Clasificare:
1. hialin- în cartilaje și suprafețe articulare
2. elastic - în pavilionul urechii
3. fibros - în discuri intervertebrale și meniscuri articulare
C.Țesutul conjunctiv dur (osos):
- substanța fundamentală este impregnată cu oseină(săruri de Ca și P)
- substanța fundamentală și celulele osoase se dispun sub formă de lamele osoase
Clasificare:
1. compact ( lamelele osoase se dispun concentric în jurul unor canale -canalele Havers - care conțin vase și nervi; se află în diafiza oaselor lungi și la periferia oaselor scurte și late)
2. spongios ( lamelele osoase se întretaie si fornează niște cavități numite areole; se află în epifize și în interiorul oaselor scurte și late)
III. ȚESUTUL MUSCULAR
- celula musculară se numește fibră musculară ( are organite specifice numite miofibrile)
Clasificare:
1. striat (fibra este cilindrică cu mai mulți nuclei; intră în alcătuirea mușchilor scheletici dar și în unele organe interne: limbă, faringe)
2. neted (fibra este fusiformă cu un singur nucleu; intră în alcătuirea mușchilor organelor interne)
IV. ȚESUTUL NERVOS
- este format din neuroni și celulele gliale
Neuronii= sunt celule specializate în generarea și conducerea impulsurilor nervoase
Structura neuronului:
1. corpul celular (neuronal) - formează substanța cenușie a sistemului nervos
2. prelungiri (dendrite și axon) - formează fibre nervoase care intră în alcătuirea substanței albe a sistemului nervos și în structura nervilor
Axonul: este o prelungire unică acoperită de 3 teci:
1. teaca de mielină
2. teaca Schwann
3. teaca Henle (acoperă și ultimile prelungiri ale neuronului)
- ultimile prelungiri ale neuronului se numesc butoni terminali care conțin vezicule cu mediatori chimici cu rol în trasmiterea impulsului nervos
Sinapsa: este legătura dintre neuroni și este formată din:
1. neuron presinaptic (buton terminal)
2. spațiu (fantă sinaptică)
3. neuron postsinaptic (dendrită sau corp celular)
Celulele gliale:
- sunt în număr de 10 ori mai mare decat neuronii
- au forme și mărimi diferite
- se divid intens
- funcții: sinteză de mielină, hrănirea neuronilor, fagocitoza neuronilor distruși, susținere