Sinteză biologie pentru bacalaureat clasa a IX-a și clasa a X-a

CLASA A IX A CUPRINS: I. Celula II. Diviziune celulară III. Ereditate și variabilitate IV. Diversitatea lumii vii   I. CELULA - UNITATEA STRUCTURALĂ, FUNCȚIONALĂ ȘI GENETICĂ A  LUMII VII   Tipuri de celule: - procariote - eucariote Celula procariotă (pro= înainte , karion=nucleu) - nu au nucleu prevăzut cu membrană nucleară - se întâlnește  la bacterii  și alge albastre-verzi             Structură: 1. Membrana plasmatică (plasmalemă) 2. Perete celular- este peptido- glicanic format din mureină 3. Citoplasma- are doar ribozomi 4. Nucleoid- 1 cromozom = o moleculă de ADN circular difuz în citoplasmă 5. Mezozomi- se formează prin invaginarea membranei, ancorează ADN-ul și au rol în respirația celulară 6. Capsula - în exteriorul membranei 7. Cili și flageli - organite cu rol de mișcare 8.Plasmide - este materialul genetic independent de cromozomul bacterian   Celula eucariotă (eu= adevarat , karion=nucleu) -  au nucleu prevăzut cu membrană nucleară - se întâlnește  la protiste, fungi, plante și animale               Structură: 1. Membrană plasmatică (plasmalemă) 2. Perete celular - la plante și ciuperci 3. Citoplasma - cu organite celulare 4. Nucleu   1. Membrana plasmatică (plasmalema):             Structură: Membrana este formată dintr-un strat dublu de fosfolipide și proteine ( bistrat fosfolipidic) Fosfolipidele = cap hidrofil + coadă hidrofobă Proteinele pot fi: transmembranare (traversează toată membrana), integrale(traversează parțial membrana) și periferice( atașate de membrană) Aeastă structură a membranei se numește Modelul mozaic fluid  Rol: - delimitează citoplasma - dă formă celulei -protejează mediul intern - asigură transportul pasiv și activ al substanțelor                         2. Peretele celular:             Structură: -la ciuperci - este chitinos -la  plante- este polizaharidic format din celuloză, hemiceluloză și pectine Peretele poate fi: primar și secundar(la plantele lemnoase pe fața internă a peretelui primar se pot depune anumite substanțe)             Rol: - asigură poziția în spațiu a plantelorși rezistență la acțiunea unor factori mecanici din mediu - permeabil pentru apă   3. Citoplasma: - cu organite celulare             Structură : 1. hialoplasma: lichid vâscos,incolor, semitransparent 2. citoschelet: rețea formată din filamente și tubuli cu rol de suport pt. organitele celulare                 Rol: - este sediul organitelor celulare - la nivelul ei se desfășoară principalele funcții vitale   Organite celulare:   Reticulul endoplasmic (R.E)             Structură:  R.E este o rețea de canalicule, vezicule și cisterne ramificate în citoplasmă; face legătura dintre membrana plasmatică și membrana nucleului             Tipuri: 1. R.E neted(REN) 2. R.E rugos sau granular (RER sau REG)- are atașați ribozomi             Rol: - R.E transportă substanțele în citoplasmă -REN - sinteza lipidelor și metabolismul glicogenului - REG sau RER - sinteza proteinelor   Dictiozomi ( Aparatul Golgi)              Structură: Dictiozomii sunt săculeți aplatizați suprapuși ( cisterne)  dilatați la capete înconjurați de vezicule și așezați în apropierea nucleului             Rol: secretor   Lizozomi:               Structură: Lizozomii sunt corpusculi sferici (vezicule) delimitate de o membrană simplă și care conțin enzime hidrolitice (digestive); se găsesc în număr mare în leucocite și în celule îmbătrânite             Rol:  digestia intracelulară (distrug particulele străine care intră în celulă și resturi de celule și țesuturi)   Ribozomi (granulele lui Palade)              Structură: Ribozomii sunt liberi în citoplasmă sau atașați de RE formând RER sau REG. Sunt formați din ARN ribozomal și proteine, nu au membrană             Rol: sinteza proteinelor   Vacuole  - sunt delimitate de o membrană simplă numită tonoplast - totalitatea lor formează vacuomul - în celulele vegetale tinere sunt numeroase, iar în cele imbătrânite se unesc și ocupă aproape toată celula               Structură: Vacuolele sunt vezicule pline cu suc vacuolar- soluție de săruri minerale, glucide, acizi organici, enzime.             Rol: -depozitează substanțe de rezervă, produși de metabolism, produși toxici -au rol în circuitul apei Centrozomul( centrul celular) - este situat în apropierea nucleului, lipsește în neuron             Structură: Centrozomul este format dintr-o zonă de citoplasmă densă în care se află 1-2 corpusculi cilindrici suprapuși numiți centrioli             Rol - în diviziunea celulară- formarea fusului de diviziune   Mitocondriile - sunt așezate în apropierea nucleului - sunt numeroase în celule cu activitate intensă: celule hepatice, musculare             Structură: 1. membrană dublă: externă (netedă) și internă (pliată sub formă de criste mitocondriale care conțin enzime oxidoreducătoare) 2.matrix (matrice)- ADN, ARN, substanțe organice și anorganice             Rol: respirația celulară- producere de energie   Plastide - sunt organite specifice celulelor vegetale și unor protiste (alge) Clasificare:             1. Leucoplaste - sunt lipsite de pigmenți - se găsesc în rădăcini și tulpini tuberizate Rol:  au rol în depozitarea unor substanțe: amidon (amiloplaste), proteine (proteoplaste), lipide (oleoplaste)             2. Cromoplaste - conțin pigmenți roșii, galbeni,portocalii Rol: dau culoare petalelor, unor frunze, unor rădăcini-morcov             3. Cloroplaste Structură: 1. membrană dubla: externă (netedă) și internă (pliată și formează tilacoide organizate în grană - aspect de monede de fișic unde se află clorofila) 2.stromă - ADN, ARN,  enzime, incluziuni lipidice, amidon, ribozomi Rol: fotosinteză             4. Nucleul Structură:             a.  membrană nucleară- dublă și cu pori (cea externă se continuă cu membrana R.E)             b. carioplasmă=nucleoplasmă formată din:                         a. cariolimfă- soluție coloidală                         b. cromatină- filamente lungi, încolăcite                                     *cromatina= șirag de mărgele format din proteine pe care se infășoară molecula de ADN                                     *1 filament de cromatină = 1cromozom spiralizat             c. 1-2 nucleoli- corpusculi denși lipsiți de membrană care conțin ADN, ARN, proteine și care au rol în sinteza proteinelor Rol: - coordonează activitatea celulară - conține informația genetică pentru sinteza proteinelor - transmiterea caracterelor ereditare               Acizii nucleici: ADN și ARN   -sunt formați din nucleotide. -o nucleotidă este formată dintr-o bază azotată, un glucid și un radical fosforic -mai multe nucleotide formează un lanț polinucleotidic   ADN= acidul dezoxiribonucleic -se află în nucleu, mitocondrii, cloroplaste -este format din 2 lanțuri(catene)  polinucleotidice înfășurate ca o elice în jurul unui ax comun - ADN-ul poate fi monocatenar sau bicatenar - la procariote (bacterii) ADN-ul este dublu catenar circular - la adenovirusuri este monocatenar   ARN= acidul ribonucleic -se află în nucleu și citoplasmă -are rol în sinteza proteinelor -este format dintr-un lanț polinucleotidic -ARN este materialul genetic la ribovirusurilor Tipuri de ARN celular: 1. ARN mesager (ARNm) -copiază informația genetică a unei catene  de ADN și o transferă la ribozomi care o traduc într-o secvența de aminoacizi. 2. ARN de transfer (ARNt)-transportă aminoacizii liberi din citoplasmă la locul sintezei proteice 3. ARN ribozomal (ARNr) -se află în ribozomi și are rol în sinteza proteinelor   Cromozomi: - sunt structuri prezente în nucleu, vizibili în timpul diviziunii celulare - reprezintă forma spiralizată a filamentului de cromatină               Tipuri de cromozomi: 1. cromozom de tip procariot = un cromozom= 1 moleculă de ADN circular 2.cromozom de tip eucariot ( mai mulți cromozomi) = ADN, ARN, mici cantități de lipide, ioni de Mg2+,Ca2+ - cromozomii corpului = autozomi -cromozomii de sex (X și Y)= heterozomi               După numărul de cromozomi celulele se clasifică în: a. celulele corpului = celule somatice=celule diploide - au număr dublu de cromozomi notat 2n b.celulele reproducătoare = gameți = celule haploide - au număr redus la jumătate de cromozomi notat n               Cariotip= numărul, mărimea și forma cromozomilor caracteristice fiecărei specii             Cariotipul uman are 46 de cromozomi (23 de perechi):                         - 44 autozomi(22 perechi)                         - 2 hererozomi (X și Y): femeia are XX și bărbatul are XY               Structura cromozomului eucariot- cromozomul este format din 2 cromatide unite prin centromer                                    

II. DIVIZIUNEA CELULARĂ                 Diviziunea= este un proces prin care dintr-o celulă mamă se formează celule asemănătoare.             Diviziunea poate fi: 1. directă- amitoză 2. indirectă - mitoză și meioză               Diviziunea indirectă (cariochineză)               Ciclul celular= este timpul scurs de la formarea unei celule pană la următoarea ei diviziune             Ciclul celular= diviziunea propriu-zisă + interfaza Interfaza= perioada de replicare a materialului genetic, cuprinde 3 perioade:             1. presintetică(G1)- are loc despiralizarea cromozomilor             2. sinteză(S) - are loc dublarea cantității de ADN             3. postsintetică (G2) -are loc sinteza unor proteine necesare fusului de diviziune și sinteza ATP-ului.   MITOZA (diviziunea mitotică)   - se desfășoară în celulele corpului (somatice) - dintr-o celulă diploidă se formează 2 celule diploide identice -se desfășoară în 4 faze: profază, metafază,anafază, telofază.             Profază: -  este faza cea mai lungă -  dispare membrana nucleară și nucleolii -  se individualizează cromozomi bicromatidici prin spiralizarea filamentului de cromatină - se formează fusul de diviziune pe care se prind cromozomii prin centromer - spre sfarșitul profazei cromozomii migrează spre partea centrală a fusului de diviziune               Metafază: - cromozomii bicromatidici sunt maxim spiralizați și sunt așezați în mijlocul fusului formând placa metafazică. - are loc clivarea (ruperea) longitudinală a cromozomilor și se formează cromozomi cu o singură cromatidă (monocromatidici)               Anafază: - cromozomii monocromatidici migrează spre polii fusului de diviziune             Telofază: - cromozomii monocromatidici ajunși la polii fusului se despiralizează - se formează membranele nucleare și nucleolii - dispare fusul de diviziune             După formarea celor doi nuclei, începe diviziunea citoplasmei(citochineza)și se formează un perete despărțitor care va împărți celula în două celule   Cele două celule rezultate intră în interfaza cand se dublează cantitatea de ADN               Importanța mitozei: - generează celule pentru creșterea organismului - furnizează celule pentru țesuturi rănite sau îmbătrânite - dă naștere la clone (celule care pot reface fragmente sau întreg organismul) - organismele unicelulare se pot înmulți asexuat generand descendenți identici cu părinții     MEIOZA (diviziunea meiotică)   - se desfășoară în celulele diploide din organele reproducătoare și duce la formarea celulelor reproducătoare asexuate (spori) și sexuate (gameți) - dintr-o celulă diploidă se formează 4 celule haploide cu număr redus la jumătate de cromozomi - se desfășoară în 2 etape: reducțională și ecvațională I .Prima etapă - etapa reducțională: - se desfășoară în 4 faze: profază I, metafază I, anafază I, telofază I             Profază I : -este mai lungă decat profaza de la mitoză -se individualizează cromozomi bicromatidici - cromozomii bicromatidici omologi (de la mamă și tată) se unesc în perechi și formează cromozomi tetracromatidici = tetrade (are loc schimb de segmente cromozomale prin procesul de crossing-over și formează cromozomi recombinați)             Metafază I: - tetradele sunt așezate în placa metafazică - are loc clivarea(ruperea) longitudinală a cromozomilor și se formează cromozomi bicromatidici             Anafază I : - cromozomii bicromatidici migrează spre polii fusului             Telofază I: - cromozomii bicromatidici se despiralizează - se reface membrana nucleară - are loc diviziunea citoplasmei și apare un perete care împarte celule în două celule             Cele 2 celule intră intr-o interfază scurtă când nu se dublează cantitatea de ADN   II. A doua etapă- etapa ecvațională= mitoză obișnuită   - Cele 2 celule trec prin: profază II, metafază II, anafază II, telofază II - În final se formează 4 celule cu număr redus la jumătate de cromozomi(gameți) care nu se mai divid, nu mai intră în interfază   Importanța meiozei: - menține un număr constant de cromozomi pentru fiecare specie - duce la apariția variațiilor individuale între membrii aceleiași specii                                                

III. EREDITATEA ȘI VARIABILITATEA LUMII VII   1.CONCEPTE:             Genetica - este știința care studiază ereditatea și variabilitatea             Ereditatea - este capacitatea tuturor indivizilor de a avea o informație genetică pe baza căreia se transmit caractere la urmași.             Variabilitatea - propietatea indivizilor de a se deosebi între ei - Caracterele se transmit prin intermediul factorilor ereditari(gene) - În celulele corpului există gene pereche             Organisme homozigote: au factori ereditari de același fel             Organisme heterozigote: au factori ereditari diferiți (la acestea se manifestă factorul dominant, cel recesiv rămane ascuns) EX:             a - gena pt ochi albaștrii             A - gena pt. ochi căprui Gena A este dominantă asupra genei a(se scrie cu literă mare)             aa - ochi albaștii(homozigot)             AA - ochi căprui(homozigot) sau Aa - ochi căprui(heterozigot)             Genotip: reprezintă totalitatea factorilor ereditari sau genelor unui organism             Fenotip: reprezintă totalitatea însușirilor morfologice, fiziologice, biochimice ale unui individ rezultate din interacțiunea dintre genotip și mediu             AA,Aa, aa - genotip             ochi albaștrii, ochi căprui - fenotip   2.MECANISMELE TRANSMITERII CARACTERELOR EREDITARE   - fondatorul geneticii ca știință este Gregor Mendel care a elaborat primele legi ale eredității - a făcut experiențe pe mazăre și a realizat încrucișări cu plante având caractere diferite Hibridarea: este încrucișarea dintre indivizi care se deosebesc prin unul sau mai multe caractere       Legea I (Monohibridarea)               Monohibridarea: este încrucișarea dintre indivizi care se deosebesc printr-o pereche de caractere                         Experiment 1:             A încrucișat mazăre cu bob neted(NN) cu mazăre cu bob zbărcit (zz) . În prima generație pe care a notat-o F1  a obținut numai plante cu bob neted. -caracterul bob neted= caracter dominant - caracterul bob zbacit =caracter recesiv pt că nu apare în prima generație                           Experiment 2: A autopolenizat plantele din F1. În a doua generație notată F2a obținut un raport de 75% bob neted la 25% bob zbarcit (3:1)   Explicația lui Mendel:  Segregarea(separarea )în F2 se datorează unor factori ereditari sau gene. În timpul meiozei factorii ereditari se separă, fiecare gamet primește un factor ereditar din pereche, prin combinarea factorilor ereditari apare în F2 raportul de segregare 3:1 Legea I=legea purității gameților(gameții sunt puri din punct de vedere genetic adică au un factor ereditar din pereche)   Legea II (Dihibridarea)   Dihihibridarea: este încrucișarea dintre indivizi care se deosebesc prin două perechi de caractere             Experiment 1:             A încrucișat mazăre cu bob neted și galben(NNGG) cu mazăre cu bob zbărcit și verde (zzvv) . În prima generație pe care a notat-o F1 și a obținut numai plante cu bob neted și verde.               Experiment 2: A autopolenizat plantele din F1. În a doua generație notată F2a obținut un raport de  9:3:3:1( 9-bob neted și galben, 3-bob neted și verde, 3 bob zbarcit și galben, 1- bob zbarcit și verde) Legea II=legea segregării independente a perechilor de caractere (arată  că perechile de factori ereditari segregă independent de alte perechi)     Abateri de la segregarea mendeliană   Codominanța: este fenomenul de interacțiune dintre două gene alele dominante care coexistă, interacționează și duc la apariția unui fenotip nou( de exemplu grupa de sange AB IV)             În populația umană există 4 grupe de sange notate O(I), A(II), B(III), AB(IV). Cele 4 grupe sunt determinate genetic de 3 gene notate LA,LB,I. Genele LA,LB sunt dominante asupra genei l, iar împreună sunt codominante adică determină apariția grupei AB(IV)   Grupa de sange (fenotip) Gena Genotip O(I) l II A(II) LA LAL Asau  LAI B(III) LB LBLB sau  LBI AB(IV) LAși LB LALB           3.RECOMBINAREA GENETICĂ  PRIN SCHIMB RECIPROC DE GENE               - recombinarea genetică reprezintă totalitatea proceselor prin care iau naștere noi combinații de gene, reprezintă sursa variabilității organismelor             - Thomas Morgan și colaboratorii au făcut experimente pe musculița de oțet și au elaborat cele 3 teze ale teoriei cromozomiale:                         Teza 3 este : Schimbul reciproc de gene între cromozomii omologi (CROSSING- OVER) - se realizează în profaza I a meiozei (etapa reducțională)       4. DETERMINISMUL GENETIC AL SEXELOR   - în determinarea sexelor intervin 2 cromozomi de sex (heterozomi) X și Y             Tipuri de determinare a sexelor:   A. Tipul Drosophila - se întâlnește la plante (cânepă, hamei, spanac), mamifere și om             femela =XX (sex homogametic)             masculi = XY (sex heterogametic)     B. Tipul Abraxas (pasăre) - se întâlnește la insecte, amfibieni, reptile, păsări             femela =XY (sex heterogametic)             masculi = XX (sex homogametic)       5. INFLUENȚA MEDIULUI ASUPRA EREDITĂȚII  - MUTAȚII   Definiție: Mutația este fenomenul prin care se produc modificări în structura și funcțiile materialului genetic care nu este cauza recombinării genetice Clasificare: A. După modul de apariție:             - naturale (apărute spontan în natură)             - artificiale (provocate de om) B. După tipul de celule afectate:             - gametice ( se transmit ereditar)             -somatice (nu se transmit ereditar) C. După efectul lor:             -folositoare                                   - neutre             - dăunătoare                                - letale/mortale D. După tipul cromozomilor afectați:             - autozomale             -heterozomale E. După cantitatea de material genetic afectat:             -genice             -cromozomale             -genomice             Mutații genice: afectează  gena în totalitate sau anumite perechi de nucleotide; cea mai mică mutație se numește punctiformă.             Mutații cromozomale: afectează structura cromozomilor producand rupturi cromozomale de tipul- deleție, duplicație, inversie, translocație sau numărul cromozomilor             Mutații genomice: afectează genomul  și pot apărea următoarele fenomene:                         a. poliploidie= mărirea numărului de seturi de cromozomi (3X,4X,5X)                         b. aneuploidie= variații ale numărului de cromozomi fără multiplicarea numărului de bază; are drept cauză non-disjuncția (nesepararea) unei perechi sau mai multe de cromozomi în timpul formării gameților în meioză și duce la apariția unor organisme de tipul 2n-1,  2n-2, 2n+1, 2n+2   Factori (agenți) mutageni   A. Fizici: - radiații ionizante, neionizante și cosmice - variații bruște de temperatură             Efecte: modificări în structura acizilor nucleici, efect cancerigen și teratogen (malformații la făt)   B. Chimici: - agenți alkilanți (dimetilsulfat, colchicină) - coloranți, antibiotice, acidul nitros             Efecte: induc multiplicarea eronată a ADN, efect cancerigen și teratogen   C. Biologici: - virusuri și microorganisme parazite             Efecte: determină fragmentări cromozomale, efect cancerigen și teratogen     6. GENETICA UMANĂ - BOLI EREDITARE   - prin mutații cromozomale și genice pot apărea boli ereditare (maladii) - maladiile sunt provocate de modificări în structura sau numărul cromozomilor, aceste modificări produc afecțiuni de tipul sindroamelor               ABERAȚII CROMOZOMALE             I. ABERAȚII NUMERICE A. Aberații numerice autozomale   Trisomia 21=Sindromul Down=Mongolism -în perechea 21 apare un cromozom suplimentar - indivizii au 47 de cromozomi - caracteristici: talie redusă, figură specifică( ochi oblici, obraz rotund și plat, nas scurt, buze groase)   B. Aberații numerice heterozomale (au drept cauză non- disjuncția cromozomilor XX în cursul meiozei)   Sindromul Turner= Monosomia XO - afectează femeile (au 45 de cromozomi) -caracteristici: talie redusă, atofia ovarelor,sterilitate, intârziere mintală Sindromul Klinefelter= Trisomia XXY - afectează bărbații (au 47 de cromozomi) -caracteristici: dezvoltarea anormală a mamelelor, obezitate, atrofia testiculelor, sterilitate               II. ABERAȚII STRUCTURALE   Sindromul cri-du-chat = țipătul pisicii - apare prin ruperea parțială al brațului scurt al cromozomului 5(deleție) -caracteristici: dezvoltarea anormală a laringelui, microcefalie, înapoiere mintală, întarziere de creștere   III. BOLI EREDITARE DETERMINATE DE MUTAȚII GENICE(METABOLICE)               A. DOMINANTE:   Polidactilia (degete suplimentare) Sindactilia (lipirea degetelor)               B. RECESIVE:   Albinism (absența pigmenților melanici din piele, păr, ochi) Anemia falciformă (apare prin mutație în gena pentru sinteza hemoglobinei, ca urmare globulele roșii iau formă de seceră; în stare homozigotă este letală dar în stare heterozigotă conferă avantaj indivizilor afectați de malarie)               C. SEX-LINKATE (HETEROZOMALE GENICE)   Daltonism (incapacitatea de a distinge roșu de verde) Hemofilia (lipsa unor factori de coagulare a sângelui)   d - gena pt. daltonism h - gena pt. hemofilie   XdY - barbat bolnav de daltonism XdXd - femeie bolnavă de daltonism XdX - femeie sănătoasă dar purtătoare a genei pt. daltonism                           D. BOLI APĂRUTE PRIN MUTAȚII GENICE CARE PERTURBĂ LANȚUL METABOLIC   Guta, Diabetul zaharat              

IV. DIVERSITATEA LUMII VII     NOȚIUNI INTRODUCTIVE:               *  Imensa varietate a organismelor a impus necesitatea incadrării în mai multe categorii sistematice= taxoni : specia, genul, familia, ordinul, clasa,  încrengătura, regnul             * Denumirea organismelor: orice organism are o denumire populară și o denumire în limba latină  care cuprinde 2 cuvinte: primul = genul(se scrie cu literă mare) al doilea= specia(se scrie cu literă mică); aceasta se numește nomenclatură binară introdusă pt prima data de Karl Linne              EX: Măceșul - Rosa canina( Rosa= genul, canina= specia)   Lumea vie este împărțită În 5 regnuri:   1.Regnul  Monera ( Procariota) - bacterii 2.Regnul Protista - protozoare, alge 3. Regnul Fungi - ciuperci 4. Regnul Plante 5.Regnul Animal   - virusurile nu fac parte din nici un regn fiind structuri acelulare     VIRUSURI   Caractere generale: - sunt entități infecțioase - sunt organisme acelulare - nu au metabolism propriu și se multiplică doar în celule gazdă pe care o parazitează             Structură: 1. capsidă (formată din proteine numite capsomere) 2. genom viral (1 moleculă de ADN sau 1 moleculă de ARN, niciodată ambele, excepție virul HIV - are 2 molecule de ARN)     Clasificare: 1. dezoxiribovirusuri = adenovirusuri - virusuri cu ADN (ex: virusul herpetic, bacteriofagi) 2. ribovirusuri - virusuri cu ARN (HIV, virusul gripal, virusul turbării, virusul poliomelitei)               Viroze:  bolile produse de virusuri ( gripa sau guturaiul, turbarea, variola, varicela, poliomelita, oreion, hepatita virală, pesta, boala vacii nebune)     REGNUL PROCARIOTA( MONERA)   Caractere generale: - sunt organisme procariote (fără  nucleu individualizat - fără  membrană nucleară și nucleoli) - cele mai vechi forme de viața - se clasifică în bacterii ( arhebacterii și eubacterii) și alge albastre verzi (cianobacterii)               Eubacterii: - structură - vezi celula procariotă (membrană, perete celular, citoplasmă, capsulă, nucleoid, plasmid - material genetic independent de cromozomul bacterian) - forme:  sferice (coci), bastonaș (bacili), spiralate (spirili și spirochete), virgulă (vibrion) - exemple: bacilul Koch (produce TBC), bacilul fânului, vibrionul holerei, bacilul tetanosului Importanță:             1. au rol în circuitul materiei în natură (bacterii nitrificatoare)             2.îmbogățesc solul în azot (bacterii fixatoare de azot)             3.sunt folosite la fabricarea unor produse alimentare (vin, oțet, produse lactate) prin procese de fermentație             4. unele bacterii sunt folosite în biotehnologiile moderne pentru obținerea unor hormoni, medicamente, în extragerea țițeiului             5. bacteriile saprofite produc alterarea alimentelor sau sunt descompunători și redau componentele minerale în sol             6.bacteriile parazite produc boli numite bacterioze: tuberculoza, tetanosul, pneumonia, meningita, difteria, sifilisul, holera.     REGNUL PROTISTA             Caractere generale: - trăiesc în mediul acvatic, sol umed și în lichidele din corpul plantelor și animalelor Clasificare: 1. protiste asemănătoare plantelor (alge și euglene) 2. protiste asemănătoare animalelor (protozoare) 3. protiste asemănătoare ciupercilor                 Alge -trăiesc în mediul acvatic și în locuri umede - au nutriție autotrofă prin fotosinteză   Alge unicelulare: verzeala zidurilor, Pinularia (are perete celular impregnat cu siliciu, după moartea lor  se formează o rocă numită diatomită)               Euglene -sunt organisme care au 1-2 flageli cu rol de locomoție (la baza flagelului se află stigma cu rol de orientare a animalului spre sursa de lumină) - nutriția este mixtă (ziua se hrănesc autotrof iar noaptea se hrănesc heterotrof) - reprezentanți: Euglena verde               Sporozoare - sunt parazite care produc spori de rezistență - reprezentanți: - organisme parazite: babesiile, coccidiile, plasmodium malariei (produce malaria la om și boala este transmisă de femela țanțarul Anofel)     REGNUL FUNGI   Caractere generale: - corpul este un miceliu format din hife - au perete celular chitinos - nu au pigmenți și au nutriția heterotrofă (saprofită și parazită)   Clasificare: 1. Ascomicete:             a. drojdii (drojdia de bere, drojdia vinului)             b. specii saprofite (mucegaiul verde)             c. specii parazite ( cornul secarei)             d. specii comestibile (zbârciogul)   2. Bazidiomicete:             a. specii parazite (rugina grâului, tăciunele negru al porumbului)             b. specii saprofite (cu pălărie și picior)                         - comestibile (ciuperca de câmp, hribul, bureți, ghebe)                         - otrăvitoare (pălăria șarpelui, buretele viperei)   Importanță:             1. speciile saprofite intervin în circuitul materiei în natură             2. unele specii reprezintă o sursă importantă de hrană             3. din unele ciuperci se obțin substanțe farmaceutice (din mucegaiul verde se obține penicilina, din cornul secarei se obține ergotina), alcool, vitamine             4. drojdiile sunt utilizate in diferite tipuri de fermentație     REGNUL PLANTE     Clasificare: 1. plante talofite avasculare (alge pluricelulare și mușchi) 2. plante cormofite vasculare:             - ferigi             - plante cu sămânță (spermatofite): gimnosperme și angiosperme                Alge pluricelulare: Caractere generale: - trăiesc în mediul acvatic și în locuri umede - au nutriție autotrofă prin fotosinteză - corpul lor este un tal (corp nediferențiat în rădăcină, tulpină, frunze) = plante talofite   Clasificare:             1. alge verzi - salata de mare, mătasea broaștei, lâna broaștei, Volvox-algă colonială             2. alge roșii - Ceramium rubrum, Porfira             3. alge brune- Laminaria, Fucus Importanță:             1. producători de substanță organică             2. algele - utilizate la fabricarea hârtiei, în industria farmaceutică, agricultură ca îngrășământ                         MUȘCHI = BRIOFITE Caractere generale: - sunt primele plante verzi de uscat - se găsesc în locuri umede - sunt plante talofite avasculare - au caracter de algă verde dar și caractere noi datorită adaptării la viața de uscat Clasificare:             Mușchi frunzoși= Briate - mușchiul de pământ, mușchiul de fântână Importanța: 1. reduce eroziunea solului 2. mușchiul de turbă- formează turba(cărbune)                 FERIGI= PTERIDOFITE   Caractere generale: - sunt plante cormofite - corpul este corm (diferențiat în rădăcină, tulpină, frunze) -tulpina este subterană și se numește rizom - apar cele mai simple vase conducătoare - nu au flori - înmulțirea se face prin spori             Clasa Filicate - feriga comună, feriguța, năvalnic, țolul lupului       Importanță: - ferigile fosile au format depozite de cărbuni - sunt utilizate ca plante medicinale, decorative - au importanță economică                 GIMNOSPERME (gymnos=nud, sperma= sămânță)             Caractere generale: - apare pentru prima dată sămânța care protejează și hrănește embrionul (sămânță neînchisă în fruct) - sunt plante lemnoase(arbori și arbuști) - au frunze aciculare - sunt primele plante cu flori             Clasa Conifere (Rășinoase) - florile sunt grupate în conuri - plante lemoase -au frunze aciculare - au canale rezinifere - reprezentanți: brad, pin, molid, zadă, tisă, ienupăr,tuia(arborele vieții), jneapăn, arborele mamut  Importanță: - formează păduri pe suprafețe întinse - lemnul este utilizat în construcții, fabricarea mobilei etc - rășina este utilizată pentru extragerea unor subst. antifungice și insecticide - plante decorative - unele sunt folosite în medicină               ANGIOSPERME (gymnos=nud, sperma= sămânță, a= fără)   Caractere generale: - au sămanța închisă în fruct - sunt cele mai evoluate plante -sunt plante erbacee sau lemnoase - embrionul are 1 sau 2 cotiledoane   Clasificare:       1. Clasa Dicotiledonate(embrionul are 2 cotiledoane)             Familia rosacee: măceș, căpșun, zmeur, măr, cireș             Familia papilionacee(leguminoase): mazăre, fasole, soia, linte, trifoi             Familia asteracee: floarea soarelui, salată, păpădia, margareta, pelin             Familia crucifere: varză, ridiche, muștar, rapița             Familia ranunculacee: piciorul cocoșului, bujor             Familia umbelifere: morcov, patrunjel, pastarnac, țelină, mărar, leuște             Familia solanacee: cartof, pătlăgeaua, ardei, tutun, petunia             Familia chenopodiacee: spanac, sfeclă, loboda             Familia fagacee: stejar, fag, castan             Familia iugladancee: nuc 2. Clasa Monocotiledonate (embrionul are un cotiledon)             Familia poacee(graminee): grâu, porumb, orz, orez, ovăz, secară             Familia liliacee: ceapă, usturoi, laleaua, crin, zambila, viorea             Familia iridacee: stanjenel, gladiolă             Familia amarilidacee: ghiocel, narcisă             Familia ciperacee: pipirig, rogoz, papirusul   Importanță: - reprezintă principalii producători de substanțe organice - constitue sursă de hrană pentru om și animale - lemnul-material de construcție     REGNUL ANIMAL   Clasificare: A.NEVERTEBRATE             1. celenterate             2. viermi             3. moluște             4. artropode   B. CORDATE- VERTEBRATE             1.pești,             2. amfibieni             3. reptile             4. păsări             5.  mamifere   NEVERTEBRATE               CELENTERATE Clasa hidrozoare - hidra de apă dulce Clasa scifozoare - meduza fără văl               VIERMI   Viermi plați             Clasa trematode - planaria, viermele de gălbează (parazit)             Clasa cestode - teniile Viermi cilindrici (nematelminți)             Clasa nematode: limbricul, oxiurul, trichina Viermi inelați (anelide)             Clasa   oligochete: râma                   Clasa hirudinee: lipitoarea               MOLUȘTE Gasteropode (melci)- melcul de livadă, limax, ghiocul Lamelibranhiate (scoici) - scoica de râu, scoica de lac, midia Cefalopode - sepie, caracatiță, nautil                                       ARTROPODE   Arahnide ( păianjeni)- păianjenul cu cruce, scorpionul, căpușa, sarcoptul râiei Crustacee - racul de rau, crab, homar, dafnia, ciclop Insecte - cărăbuș, țanțar, albină, albiliță   VERTEBRATE                 PEȘTI OSOȘI Teleosteeni: crap, știucă, șalău, guvid, somn, păstrăv Acipenseride (sturioni): cegă, nisetru, morun, păstrugă               AMFIBIENI Urodele (amfibieni cu coadă): salamandră, triton Anure (amfibieni fără coadă) : brosca de lac, brotăcelul, broasca de pădure               REPTILE Lacertilieni (șopârle): șopârla cenușie, gușterul Ofidieni (șerpi): șarpele de casă, viperă, piton, șarpele cu clopoței, boa Chelonieni ( broaște țestoase): broasca țestoasă de uscat, caretul, broasca țestoasă de apă Crocodilieni (crocodili): crocodilul de Nil, gavialul, aligator)               PĂSĂRI Acarenate (fără carenă): struți, pasărea kiwi, nandu, casuar   Carenate : vrabia, găina, barza, uliul, porubelul, cucul, pinguinii etc               MAMIFERE Placentare - chiroptere (liliac), cetacee (balena, delfinul, cașalotul) insectivore (cartița, ariciul), rozătoare (iepurele, veverița, castorul), carnivore (pisică, leu) copitate ( porc, vacă, cal, oaie), pinipede (focă, morsă)       CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ÎN ROMÂNIA     Rezervații ale biosferei : Delta Dunării, Retezat Parcuri naționale: Piatra Craiului, Cheile Bicazului, Lacul Roșu Rezervații naturale: Bucegi- Leaota Rezervații peisagistice: Postăvarul, Codrii de argint, Poiana cu narcise Rezervații științifice: Peștera Cloșani, Peștera Urșilor   Animale ocrotite în Romania: capra neagră, marmota, râsul, cocoșul de munte, acvila, ciuful, striga, dropia, egreta, lebăda, păstrăvul, broasca țestoasă dobrogeană Plante ocrotite în Romania: larice, tisă, laleaua pestriță, floarea de colț, narcisa, papucul doamnei, sângele voinicului, strugurii ursului                                                

CLASA A X A CUPRINS:   I. ȚESUTURI (vegetale și animale) II.STRUCTURA ȘI FUNCȚIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMELOR             II.1 FUNCȚII DE NUTRIȚIE NUTRIȚIA AUTOTROFĂ (fotosinteză), NUTRIȚIA HETEROTROFĂ - La fungi, la plante, NUTRIȚIA SIMBIOTROFĂ - licheni DIGESTIA RESPIRAȚIA CIRCULAȚIA EXCREȚIA               II.2 FUNCȚII DE RELAȚIE SENSIBILITATEA ( plante, animale - ORGANE DE SIMȚ, SISTEM NERVOS)  LOCOMOȚIA LA ANIMALE               II.3 FUNCȚIA DE REPRODUCERE (plante și animale)     ȚESUTURI               Definiție:  țesutul este o grupare de celule interdependente care au aceeași origine, formă, structură și îndeplinesc aceeași funcție             Clasificare: țesuturi vegetale și animale   ȚESUTURI VEGETALE I. Țesuturi embrionare II. Țesuturi definitive               I. Țesuturi embrionare (meristeme, țesuturi formatoare)- formate din celule  care au capacitatea de a se divide intens 1. apicale- se află în vârful rădăcinii, tulpinii și ramificațiilor și determină creșterea în lungime 2. intercalare- se găsesc la internodurile tulpinilor articulate la plantele graminee (grâu, porumnb, orz etc) și determină creșterea în lungime               II. Țesuturi definitive- au celule specializate care nu se mai divid  1. apărare - au rol de apărare ( ex: epiderma)  2. fundamentale (parenchimuri) - au rol de a produce sau depozita diferite substanțe             a) p. asimilator- are cloroplaste cu clorofilă, se găsește în frunze și are rol  în fotosinteză             b) p. de depozitare- are rol în depozitarea unor substanțe nutritive (în bulbi, tuberculi, rizomi) și în depozitarea apei (p. acvifer) la plantele din deșert și la plante de pe soluri sărăturate             c) p. aerifer- depozitează aer la plantele acvatice (ex: nufăr) 3. conducătoare             a) lemnos - conduce seva brută (apă + săruri minerale) de la rădăcină în toată planta  prin vase conducătoare lemnoase (trahee și traheide)             b) liberian - conduce seva elaborată (apă + substanțe organice) de la organele verzi în toată planta prin vase conducătoare liberiene (vase ciuruite sau tuburi ciuruite) 4. secretoare: formate din celule care au capacitatea de a produce și elimina diferite substanțe: nectar, latex, uleiuri volatile, rășini, arome, taninuri                ȚESUTURI ANIMALE I. ȚESUTUL EPITELIAL II. ȚESUTUL CONJUNCTIV III. ȚESUTUL MUSCULAR IV. ȚESUTUL NERVOS I. ȚESUTUL EPITELIAL   CLASIFICARE - Epitelii:             A. DE ACOPERIRE             B. GLANDULARE             C. SENZORIALE A. EPITELII DE ACOPERIRE - se găsesc la suprafața corpului (epiderma) sau căptușeșc interiorul organelor cavitare formând mucoase - au rol de protecție Clasificare:             1. unistratificat - în vilozități intestinale             2. pluristratificat - cheratinizat (îngroșat) în epidermă și necheratinizat (neîngroșat) în mucoase             3. pseudostratificat - (un singur strat dar cu celule la diferite înălțimi) în trahee   B. EPITELII GLANDULARE Tipuri de glande:             * exocrine - produsul lor este eliberat la suprafața pielii printr-un canal (glande sudoripare, sebacee, mamare) sau direct în cavități (glande gastrice, salivare)             * endocrine - produșii lor  se numesc hormoni și se varsă direct în sânge (hipofiza, epifiza, tiroidă)             * mixte (exocrine și endocrine): pancreas, ovar, testicul         C. EPITELII SENZORIALE - sunt alcătuite din celule care au capacitatea de a recepționa diferite informații din mediul extern și intern și îi transformă în impuls nervos, intră în alcătuirea organelor de simț II. ȚESUTUL CONJUNCTIV   - este format din celule conjunctive, fibre (de colagen, reticulină, elastice) și substanță fundamentală (moale, semidură, dură, fluidă) Clasificare:             A. Țesuturi conjunctive moi: lax (în sânge), adipos (în hipoderm și în jurul unor organe - ochi, rinichi), reticulat (în splină și ganglioni), fibros (ligamente și tendoane), elastic (plămâmi, corzi vocale)               B.Țesutul conjunctiv semidur (cartilaginos): -  substanța fundamentală este impregnată cu condrină (săruri de Na și Ca) Clasificare:             1. hialin- în cartilaje și suprafețe articulare             2. elastic - în pavilionul urechii             3. fibros - în discuri intervertebrale și meniscuri articulare   C.Țesutul conjunctiv dur (osos): - substanța fundamentală este impregnată cu oseină(săruri de Ca și P) - substanța fundamentală și celulele osoase se dispun sub formă de lamele osoase Clasificare:             1. compact ( lamelele osoase se dispun concentric  în jurul unor canale -canalele Havers -  care conțin vase și nervi; se află în diafiza oaselor lungi și la periferia oaselor scurte și late)             2. spongios ( lamelele osoase se întretaie si fornează niște cavități numite areole; se află în epifize și în interiorul oaselor scurte și late)           III. ȚESUTUL MUSCULAR - celula musculară se numește fibră musculară ( are organite specifice numite miofibrile) Clasificare: 1. striat (fibra este cilindrică cu mai mulți nuclei; intră în alcătuirea mușchilor scheletici dar și în unele organe interne: limbă, faringe) 2. neted (fibra este fusiformă cu un singur nucleu; intră în alcătuirea mușchilor organelor interne) IV. ȚESUTUL NERVOS     - este format din neuroni și celulele gliale  Neuronii= sunt celule specializate în generarea și conducerea impulsurilor nervoase Structura neuronului: 1. corpul celular (neuronal) - formează substanța cenușie a sistemului nervos 2. prelungiri (dendrite și axon) - formează fibre nervoase care intră în alcătuirea substanței albe a sistemului nervos și în structura nervilor Axonul: este o prelungire unică acoperită de 3 teci:             1. teaca de mielină             2. teaca Schwann             3. teaca Henle (acoperă și ultimile prelungiri ale neuronului) - ultimile prelungiri ale neuronului se numesc butoni terminali care conțin vezicule cu mediatori chimici cu rol în trasmiterea impulsului nervos Sinapsa: este legătura dintre neuroni și este formată din:             1. neuron presinaptic (buton terminal)             2. spațiu (fantă sinaptică)             3. neuron postsinaptic (dendrită sau corp celular) Celulele gliale: - sunt în număr de 10 ori mai mare decat neuronii - au forme și mărimi diferite - se divid intens - funcții: sinteză de mielină, hrănirea neuronilor, fagocitoza neuronilor distruși, susținere