Definitivat invățători/educatori

Subiecte-Definitivat teste rezolvate  

 

 

Receptarea mesajului scris Actul cititului implica factori cognitivi, estetici, afectivi. El este un instrument de pret al activitatii intelectuale. Lectura ramâne o cale importanta de comunicare culturala si în aceasta era informatica, iar activitatea cu cartea este înca o tehnica raspândita. Lectura unei carti ofera satisfactii aparte: ea reprezinta un prilej de reflectie si de meditatie, îndeamna la introspectie, angajeaza valori formativ-educative ce influenteaza decisiv comportamentul cititorului. Elevii nu trebuie sa stie doar sa citeasca, ei trebuie sa stie sa învete, sa exploateze lectura.   Obiectivele cadru ale  activitatii cu cartea sunt: 1. însusirea mesajului cartii, a valorilor multiple ale acestuia 2. initierea elevilor cu instrumente ale muncii cu cartea. Obiectivele de referinta recomanda ca elevii: Sa desprinda informatii de detaliu dintr-un text citit, literar-nonliterar, prin exercitii de citire explicativa si selectiva, exercitii de delimitare a unui text narativ în fragmente logice, exercitii de formulare a ideilor principale ale unui text citit. Sa sesizeze semnificatia cuvintelor în functie de context prin exercitii de sesizare a schimbarii semnificatiei unor cerinte în functie de contextul în care apar acestea, jocuri didactice de utilizare a cuvintelor: sinonime, antonime, omonime etc. Sa sesizeze utilizarea corecta a cuvintelor în flexiune prin exercitii de identificare a partilor de vorbire învatate, exercitii de stabilire a acordurilor gramaticale Sa recunoasca secventele dialogate dintr-un text narativ dat prin exercitii de identificare a secventelor de dialog dintr-un text, exercitii de argumentare a folosirii dialogului în texte narative. Continuturile învatarii unui mesaj scris prevad: 1  Delimitarea textului în fragmente logice 2. Povestirea pe scurt, orala sau în scris, a continutului unor fragmente 3. Povestirea orala a textului integral  4. Cunoasterea personajelor  5. Dialogul ca element constitutiv al unui text narativ Tematica textelor are în vedere pe lânga valorile semantice, informative, educative si pe cele de teorie literara (spre exemplu recunoasterea textului narativ, a celui liric sau a celui dramatic). Programa prevede atât obiective de referinta, cât si exemple de activitati de învatare pentru exprimarea corecta. Observam faptul ca se preiau de la o clasa la alta obiective si tipuri de exercitii, în maniera concentrica, graduala. Obiectivele lecturii literare, ca domeniu al studiului Limbii si Literaturii Române: 1. Însusirea de catre elevi a mesajului unui text, a valorilor lui cognitive, formativ-educative, cultural-artistice, stilistice etc. 2. Familiarizarea elevilor cu capacitatea de a se orienta în textul citit. Calitatile citirii Conditiile de baza ale citirii: corectitudine, respectarea ritmului propriu vorbirii fiecarui cititor, constienta (sesizarea sensului celor cititite, întelegerea mesajului unui text), activa (implica si angajeaza gândirea elevilor, contracareaza atitudinea pasiva, contemplativa), expresiva. Pentru realizarea unei citiri expresive este necesara respectarea pauzelor gramaticale, logice, psihologice, evidentierea accentelor logice sau psihologice si o intonatie potrivita continutului citit. Simpla exersare a actului cititului nu asigura formarea capacitatii elevului de a se orienta într-un text daca nu este însotita de întelegerea mesajului literar, stiintific sau de alt tip. Analiza literara (lectura explicativa) Analiza literara, metoda folosita cu deosebire la clasele mari, poate fi utilizata si în clasele primare cu scopul de a-i pune pe elevi în contact cu cartea. A analiza un text înseamna a-l diseca, a-i delimita componentele extragându-i si valorificându-i continutul de idei si sentimente, identificându-i mijloacelor artistice. La clasele mici analiza literara se realizeaza cu ajutorul lecturii explicative. Componentele acestei activitati de învatare sunt: 1. privirea de ansamblu asupra textului printr-o lectura integrala, 2. stabilirea structurii, a componentelor si a fragmentelor acestuia, 3. Analiza fiecareia dintre secvente în vederea precizarii sensului, a întelegerii notiunilor, ideilor si mijloacelor artistice. În aceasta etapa a lecturii explicative este indicat a utiliza dictionarul. 4.  Formularea ideilor principale ale fragmentului discutat cu elevii sub forma unei propozitii sau fraze simple, ori sub forma de conspect. Suma ideilor principale alcatuiesc rezumatul sau conspectul lecturii respective. Dupa aceste operatii de analiza a textului se trece la sinteza: 1. lectura independenta, 2. reproducerea continutului textului pe baza planului ori a conspectului,   3.  Revederea întregului text citit. Ca metoda de învatamânt lectura explicativa îmbina lectura propriu-zisa cu explicatia pentru a permite întelegerea mesajului. Ea constituie uneori un complex de metode, o strategie didactica prin care se îmbina lectura cu conversatia, povestirea si demonstratia. Lectura explicativa este o analiza literara adaptata capacitatilor intelectuale ale scolarului de vârsta mica. Componentele lecturii explicative sunt: 1. pregatirea elevilor pentru citire, 2. citirea integrala a textului, 3. citirea pe fragmente si analiza acestora, 4. elaborarea planului scurt, de idei, al textului, 5. conversatia generalizatoare cu privire la continut, 6. reproducerea textului pe baza planului simplu printr-o exprimare originala, 7. citirea de încheiere.  Momentele analizei literare Conditia esentiala a temelor scrise la citire este de a determina elevii sa exerseze în egala masura atât scrierea cât si citirea. 1. Lectura  integrala a unui text se poate realiza si în mod independent. Numai ca aceasta activitate trebuie îndrumata riguros de catre învatator, obligându-l pe elev sa respecte fie niste cerinte formulate anterior, fie sa recepteze explicatii prealabile referioare la mesaj ori la forma artistica. Este necesar ca învatatorul sa aiba în vedere specificul textului: genul literar, specia, limbajul artistic utilizat (traditional sau modern) etc. Textele apartinând genului epic pot fi citite în general integral ca munca independenta, deoarece mesajul acestora nu ridica probleme foarte mari de întelegere. Altfel stau lucrurile cu o creatie lirica, ce transmite în mod direct sentimente si idei. Mesajul unei creatii lirice poate fi receptat corect numai de catre cititorii înarmati cu acele cunostinte specifice pentru descoperirea mesajului lor profund, artistic. Este bine ca un text liric sa fie precedat de lectii explicative cu privire la continutul expresiilor: epitete, comparatii, metafore, personificari s.a. 2. Delimitarea fragmentelor logice ale unui text epic sau liric implica abordari diferentiate. Unui text epic clasic i se poate identifica structura compozitionala: introducere, cuprins si încheiere. Pentru acelasi text se poate apela la recunoasterea celor cinci momente ale subiectului: expozitiune (având ca puncte de reper: locul si timpul actiunii, personajele principale), intriga (tema si motivele principalele, personajele cu biografia si rolul în desfasurarea evenimentelor), desfasurarea evenimentelor (nivele diferite ale naratiunii, sirul secventelor ce se înlantuie pentru a conduce la cel mai tensionat moment), punctul culminant(momentul naratiunii ce nu mai permite revenirea la starea initiala a evenimentelor, de la care urmeaza o lamurire de situatie si care marcheaza ireversibil destinul principalelor personaje) si deznodamântul(disparitia din naratiune a unor personaje, modificarea comportamentului prin renuntarea la o serie de valori si principii anterioare etc). Cea mai simpla si esentiala modalitate de determinare a structurii unui text epic îl constituie identificarea ideilor principale. În aceasta activitate este bine ca în clasa, cu ajutorul învatatorului sa se efectueze identificarea primelor idei principale pentru ca acasa elevii sa le descopere pe celelalte, sub forma temei scrise. Pentru textele lirice delimitarea structurii nu mai este relevanta deoarece în cazul acestora nu mai este vorba de o constructie literara savanta, arhitectonica, ci de un exercitiu artistic constând în adaptarea unei forme poetice prestabilite la un mesaj adesea emotional, în imagini proprii universului artistic al unui creator. De exemplu, în cazul unui pastel de Vasile Alecsandri se evidentiaza entuziasmul eului liric în fata spectacolului naturii, transmis prin intermediul unui tablou urias, animat doar în final de prezenta unor vietuitoare. Figurile artistice la care apeleaza poetul sunt clasice: epitete simple si duble, enumeratii si repetitii, comparatii, personificari si hiperbole, interogatii si exclamatii retorice. Imaginile  preferate de Vasile Alecsandri sunt cromatice (antitetice: alb-negru, culorile curcubeului: albastru, verde, rosu), sonore si dinamice. Un pastel eminescian are alte coordonate atât în mesajele sale, emotionale si imagistice. Spre deosebire de Alecsandri, eul liric eminescian nu se manifesta spontan si entuziast în fata spectacolului naturii: tonalitatea descrierii este grava, existentiala, meditativa. Pentru Eminescu natura este o creatie divina ce a împrumutat din atributele vesniciei si armoniei cosmice. Una dintre formele lirice de ilustrare a frumusetii naturii este dialogul (inserat în idila, egloga sau cântec liric) unor personaje cu valoare simbolica (spre exemplu codrul si poetul), ce se raporteaza antitetic, unul la celalalt. La Eminescu figurile artistice sunt complexe si accentuat individualizatore: antiteza de constructie si metafora analogica, personificarea implicita, simetria la nivel semantic si sintactic s.a. O poezie contemporana, semanta de Ana Blandiana, nu mai poate fi analizata în maniera traditionala: descrierile din pastelurile acestei poete au aparenta unui inventar de obiecte banale, exprimarea este neutra, adesea conventionala, împrumutata din stereotipia textelor functionale (proces verbal, epistola, comunicat de radio sau de televiziune). Sub aparenta accesibilitate si neutralitate a mesajelor se ascunde o lectie de viata: dorinta de a trai în armonie si în buna ordine traditionala a oricarui om, respectul pentru natura, societate, oameni etc. 3. Analiza textului pe fragmente se realizeaza cu deosebire în clasele II-IV. Ea presupune: o lectura repetata a fragmentului respectiv, întelegerea semnificatiilor unor evenimente, recunoasterea tipului de limbaj utilizat (oral, erudit-savant, stiintific, literar, administrativ, functional etc). Reproducerea în gând a continutului textului citit, în paralel cu formularea ideii l principale cu propriile cuvinte. Învatatorul îndruma în mod diferentiat si pe cât se poate individualizat  fiecare elev în timpul acestei  activitati. 4. Verificarea masurii în care elevii au înteles continutul principal al fragmentului studiat. Se selecteaza cuvintele si expresiile noi solicitându-se elevilor sa gaseasca sinonime Apoi acestea se introduc în enunturi noi pentru a se fixa în mintea elevilor. Se poate cere elevilor sa construiasca mici compozitii în care sa utilizeze cuvintele si expresiile frumoase identificate în textul analizat. Comentarea valorii artistice a textului are ca obiectiv folosirea unor cuvinte si expresii noi în practica exprimarii libere, si introducere lor în vocabularul activ al elevilor.     6. Citirea selectiva a unor fragmente, a unor pasaje de text pe baza cerintelor formulate fie de catre învatator, fie de catre elev si citirea pe roluri. 7. Raspunsurile orale sau scrise la întrebarile sau temele formulate la sfârsitul unor texte. Formularea în scris este mai dificila decât formularea orala si reclama mai mult discernamânt în stabirea modului de raspuns. E bine ca la început sa se insiste asupra unor raspunsuri scrise concise, precise si clare, în vreme ce raspunsurile orale se pot dezvolta si capata dimensiuni mai largi, cu digresiuni explicative si înlantuiri de secvente. 8. Copierea unei anumite parti a textului poate consta  în: copiere selectiva, identificarea unor constructii gramaticale cu expresii întâlnite în text, formularea unor idei sintetice. Lectura în gând Citirea cu cel mai înalt nivel de independenta este citirea în gând. Ea se învata prin exercitii efectuate în mod independent. Reproducerea continutului unui text citit reprezinta un mijloc de asimilare a achizitiilor din carti si de pastrare, valorificare si transfer ale acestora. Citirea în gând urmeaza dupa analiza textului, dupa cunoasterea lui integrala, dupa valorificarea sensurilor continutului lui. Citirea în gând este constiena, orientata în sensul învatarii active, este un exercitiu independent de lucru cu cartea. Când citirea în gând se efectueaza în clasa (cu obligatia ca textele sa fie scurte) învatatorul verifica cum elevii desprind ideile principale si determina fragmentele textului citit. Alte sarcini ale citirii independente sunt: caracterizarea personajelor, retinerea si explicarea unor cuvinte si expresii noi, desprinderea de norme morale. Pentru a ajunge la aceleasi rezultate cu toti elevii se poate recurge la lectura cu voce tare, la orientarea ferma spre întelegerea continutului textului prin folosirea corecta a fiecaruia dintre componentele lecturii explicative. Elevii învata astfel cum sa lucreze asupra textului, cum sa realizeze o citire cu înteles, sa reciteasca textul pâna când reusesc sa înteleaga  corect mesajul acestuia. Pentru dezvoltarea capacitatii de învatare se cere punerea în corespondenta a textului cu altele de acelasi fel, cunoscute fie din lectura lor particulara, fie studiate anterior la clasa. Elevii sunt solicitati astfel sa faca legaturi între textele si operele studiate, sa integreze un text într-un sistem de idei, sa-si creeze repere în gruparea si clasificarea lor. Întrebari 1.      Enumerati patru obiective de referinta ale receptarii unui mesaj scris. 2.      Care sunt cele cinci continuturi ale învatarii unui mesaj scris? 3.      Precizati componentele lecturii explicative. 4.      Expuneti momentele analizei literare. Test Bifati raspunsul corect: 1. Calitatile citirii sunt: a) corecta, b) fluenta, c) activa, d) expresiva, e) inteligenta, 2. Analiza unui text literar, la clasele primare, presupune: a) lectura integrala, b) precizarea structurii, componentelor si a fragmentelor, c) analiza fiecarei secvente si formularea ideilor principale, d) cunoasterea aspectelor istorice de elaborare si tiparire, 3. Calitatile citirii în gând sunt: a) independenta, b) constienta, c) expresiva.

                                                                                        MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ŞTIINȚIFICE    P R O G R A M A   PENTRU  EXAMENUL NAȚIONAL DE DEFINITIVARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT     ÎNVĂȚĂTORI/INSTITUTORI/PROFESORI PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR (ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR ÎN LIMBA ROMÂNĂ)       DISCIPLINA DE EXAMEN:  LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ ȘI MATEMATICĂ Și METODICA PREDĂRII ACESTORA     NOTĂ DE PREZENTARE     Programa se adresează învățătorilor, institutorilor și profesorilor pentru învățământul primar, din unitățile școlare cu limba de predare română, care s-au înscris și vor susține examenul de definitivare în învățământ.             În elaborarea programei s-au avut în vedere următoarele principii: principiul continuității formării inițiale şi continue, realizat prin evoluție în carieră și dezvoltare profesională; principiul coerenței modular-tematice a programei, asigurat prin articularea proiectării ei, prin modul de elaborare a competențelor generale şi specifice, prin modul de selectare a conținuturilor ce vor face obiectul evaluărilor vizate, prin diversitatea formelor şi a strategiilor evaluative sugerate pentru a fi utilizate în contextul acestor examinări; principiul adecvării şi armonizării finalităților şi a conținuturilor învățământului primar românesc cu direcțiile şi spiritul schimbărilor din societate; principiul optimizării şi inovării activității în învățământul primar, prin asimilarea celor mai noi achiziții din ştiințele educației şi din ştiințele conexe. Programa pentru examenul naţional de definitivare în învăţământ a învățătorilor/ institutorilor/profesorilor pentru învățământ primar cu predare în limba română vizează  competenţe abordabile din perspectiva dimensiunii cognitive, procedural-aplicative și atitudinale și propune o tematică ce corespunde tendințelor în evoluția disciplinelor. Este structurată pe trei secțiuni: secțiunea 1   – discipline de specialitate (Limba și literatura română și Matematică); secțiunea 2   – metodica predării disciplinelor de specialitate (Metodica predării limbii și literaturii române și Metodica predării matematicii).   COMPETENŢE GENERALE   competențe în specialitate la Limba și literatura română și Matematică: de a utiliza adecvat conținutul științific propriu disciplinelor de examen; de a aplica în situații educaționale concrete conținutul științific, valorizând valențele formative; de a integra conținuturile de specialitate în contextul altor științe, argumentând și promovând strategii activ – participatice de învățare; de a produce corelații inter-/intradisciplinare, prin utilizarea unor tehnici eficiente de activitate intelectuală, stimulând creativitatea și inovația în plan profesional.   competențe didactico-metodologice, aferente predării la ciclul primar a disciplinelor Limba și literatura română și Matematică: de a prelucra conținuturile științifice specifice disciplinelor de examen, prin aplicarea în situații educaționale variate, specifice învățământului primar; de a valorifica conținuturile metodicilor de specialitate, în vederea formării la elevi a competențelor cheie și transversale; de a realiza conexiuni intra-/interdisciplinare, în contexte educaționale specifice învățământului primar; de a opera cu conținuturile metodicilor de specialitate pentru luarea unor decizii care să conducă la reglarea (dezvoltarea / ameliorarea) componentelor procesului instructiv – educativ.     Competențele specifice ce derivă din competențele generale vor fi prezentate în cadrul fiecărei secțiuni a programei. Programa este structurată pe 2 secțiuni, corelate cu structura subiectului la proba scrisă.   SECŢIUNEA 1 – DISCIPLINE DE SPECIALITATE   LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ   A. COMPETENŢE SPECIFICE:               Candidații vor dovedi formarea următoarelor competenţe specifice: identificarea temei şi a modului de reflectare a acesteia în textele studiate; identificarea şi analiza principalelor componente de structură, de compoziţie şi de limbaj specifice textului narativ; identificarea şi analiza principalelor componente de structură şi de limbaj specifice textului dramatic; identificarea şi analiza elementelor de compoziţie şi de limbaj în textul liric;   2.1. utilizarea normelor ortografice, ortoepice, de punctuaţie, morfosintactice şi folosirea adecvată a unităţilor lexicosemantice, compatibile cu situaţia de comunicare; 2.2. utilizarea relaţiilor de sinonimie, antonimie, omonimie, polisemie în organizarea mesajului scris;   3.1. elaborarea unei argumentări scrise pe baza textelor studiate; 3.2. utilizarea unui lexic diversificat, recurgând la categoriile semantice studiate şi la mijloacele de îmbogăţire a vocabularului, pentru exprimarea nuanţată;   4.1. utilizarea categoriilor gramaticale învăţate, în diverse tipuri de propoziţii, prin folosirea unor tehnici eficiente de activitate intelectuală; 4.2. identificarea organizării morfologice şi sintactice a textelor realizând corelații inter-/intradisciplinare.   B. TEMATICA   I. Literatura română Proza – Specii narative: basmul cult, povestirea, nuvela, romanul. Conţinuturi: instanțele comunicării narative (autor, narator, personaj, cititor); perspectivă narativă (narator obiectiv/subiectiv, narațiune scrisă la persoana I/ la persoana a III-a); construcția discursului narativ (particularitățile speciilor literare: basmul cult, povestirea, nuvela, romanul; acțiune, temă, momentele subiectului, conflict, incipit, final, moduri de expunere, stil direct, stil indirect, stil indirect liber, repere spațio-temporale); personaje (tipologie, modalități de caracterizare); limbajul naratorului. Notă: Conceptele operaționale se vor aplica pe un text narativ aparținând unuia dintre următorii autori: Ion Creangă, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu. Poezia – Poezia romantică. Poezia modernă. Conţinuturi: structura discursului poetic (titlu, motiv literar, idee poetică, instanțele comunicării poetice, mărci lexico-gramaticale ale eului poetic; elemente de prozodie); figuri de stil (aliterația, asonanța, antiteza, comparația, epitetul, enumerația, hiperbola, metafora, personificarea, repetiția). Notă: Conceptele operaționale se vor aplica pe texte poetice aparținând următorilor autori: Mihai Eminescu (două texte poetice); George Bacovia, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichita Stănescu (câte un text poetic). Dramaturgia – Specii ale genului dramatic: comedia, drama. Conţinuturi: structura discursului dramatic (act, scenă, tablou, conflict dramatic, intrigă, relații spațio-temporale, dialog, monolog, categorii estetice: comicul); personajele operei dramatice (tipologii, tehnici de caracterizare). Notă: Conceptele operaționale se vor aplica pe un text dramatic aparținând următorilor autori: Ion Luca Caragiale, Marin Sorescu.   II. Limba română Nivelul fonetic: normele actuale de ortografie și ortoepie în limba română; aspecte funcționale referitoare la: sunetele limbii române, regulile pentru despărțirea cuvintelor în silabe; diftongi, triftongi, hiat; accent; abateri de la normă și corectarea lor. Nivelul lexico-semantic: cuvântul, structură; categorii semantice: sinonime, antonime, omonime, paronime, cuvinte monosemantice/ polisemantice; neologisme, regionalisme, arhaisme; unități frazeologice (expresii/ locuțiuni); sensul cuvintelor în context/ sens denotativ și sens conotativ; vocabularul limbii române; mijloace de îmbogățire a vocabularului: interne (derivarea, compunerea, conversiunea), externe (împrumuturile şi neologisme). Nivelul morfosintactic: părțile de vorbire flexibile: substantivul (fel, număr, gen, cazuri, funcții sintactice, locuțiuni substantivale); articolul (clasificare); adjectivul (flexiune, grade de comparație, funcții sintactice, ortografiere); pronumele (tipuri, adjective pronominale, funcții sintactice, ortografierea formelor pronominale); numeralul (clasificare, cazuri, funcții sintactice, ortografierea numeralelor); verbul  (verbele predicative, auxiliare, copulative, locuțiuni verbale, diateze, moduri, timpuri, funcții sintactice); părțile de vorbire neflexibile: adverbul (clasificare, grade de comparație, funcții sintactice, ortografierea adverbelor); conjuncția (clasificare); prepoziția (regimul cazual al prepozițiilor); interjecția (clasificare, funcții sintactice, valori expresive, punctuația interjecției); sintaxa propoziției (părți de propoziție: principale, secundare; acordul gramatical între predicat și subiect; acordul logic, acordul prin atracție; acordul atributului cu partea de vorbire determinată); sintaxa frazei (propoziția – criterii de clasificare, felul propozițiilor; fraza; raporturi sintactice la nivelul propoziției și al frazei). Nivelul ortografic și de punctuație: aspecte privind aplicarea normelor de ortografie și de punctuație în receptarea/ construirea mesajului scris. Nivelul stilistic: stilurile funcționale; tipurile de text receptate: narative, descriptive, dialogate, informative, argumentative; stil direct, stil indirect, stil indirect liber.   C. BIBLIOGRAFIE I. Literatură Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Semne, București, 2003. Călinescu, G., Opera lui Mihai Eminescu, E.P.L., București, 1969. Călinescu, G., Universul poeziei, Ed. Minerva, București, 1974. Manolescu, N., Arca lui Noe, Ed. 100+1 Gramar, București, 2000. Manolescu, N., Despre poezie, Ed. Aula, Brașov, 2002. Munteanu, G., Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici, E.D.P., București, 1980. Simion, E., Scriitori români de astăzi, Ed. Cartea Româneasc, București, 1987. Vianu, T., Arta prozatorilor români, Ed. 100+1 Gramar, București, 2002. *** Manualele de Limba și literatura română pentru clasele IX-XII, în vigoare la  data examenului   II. Limba română Avram, M., Gramatica pentru toți, Ed. Humanitas, 1997. Beldescu, G., Ortografia actuală a limbii române, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1984. Ciompec, G., Dominte, C., Forăscu, N., Guțu, Romalo, V., Vasiliu E., Limba română contemporană. Fonetica. Fonologia. Morfologia, ediție revizuită și adăugită, E. D. P., București, 1985. Popescu, Ș., Gramatica practică a limbii române, Ed. TEDIT FZH, București, 2001. ***Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2005. *** Gramatica de bază a limbii române, (coord. Gabriela Pană Dindelegan), Ed. Univers Enciclopedic Gold, București, 2010. ***Gramatica limbii române, vol. I-II, Ed. Academiei Române, București, 2005. *** Manualele de Limba și literatura română pentru clasele V-VIII, în vigoare la  data examenului ***Sinteze de limba română, (coord. Theodor Hristea), E.D.P., București, 1984   MATEMATICĂ   A. COMPETENȚE SPECIFICE:               Candidații vor dovedi formarea următoarelor competenţe specifice: 1.1. selectarea şi utilizarea unor modalităţi adecvate de reprezentare a mulţimilor şi a operaţiilor cu mulţimi; 1.2.  recunoaşterea și identificarea caracteristicilor  numerelor naturale și raționale;   1.4. aplicarea regulilor de calcul și a proprietăților operațiilor cu numere naturale și raţionale în rezolvarea ecuațiilor şi a sistemelor de ecuaţii a problemelor matematice; 1.5. organizarea datelor în tabele şi reprezentarea lor grafică; 1.6. operarea cu unități de măsură standardizate, folosind transformări; 1.7. utilizarea formulelor de calcul pentru aflarea perimetrului, ariei (pătrat, dreptunghi), volumului (cub, paralelipiped) și exprimarea acestora în unități de măsură corespunzătoare; 1.8. recunoaşterea unor figuri și corpuri geometrice în configuraţii date și aplicarea proprietăților și a formulelor de calcul pentru determinarea unor elemente ale acestora;   2.2. identificarea în exemple/limbajul cotidian a noțiunilor: numere prime, numere compuse, fracţii ordinare, fracţiilor zecimale; 2.4. analizarea şi interpretarea rezultatelor obţinute prin rezolvarea unor probleme din viața cotidiană;   3.1. utilizarea operaţiilor aritmetice şi a proprietăţilor acestora în calcule cu numere naturale; 3.2 analizarea unor situații practice cu ajutorul elementelor de organizare a datelor;   4.1. transpunerea unei situaţii-problemă în limbaj matematic, rezolvarea problemei obținute utilizând mulţimi, relaţii şi operaţii cu mulţimi, ecuații, organizarea datelor și interpretarea rezultatului obținut; 4.2  interpretarea matematică a unor probleme practice prin utilizarea operațiilor cu fracții ordinare/ zecimale și a ordinii efectuării operațiilor.   B. TEMATICA Mulţimi     Noţiunea de mulţime. Exemplificări. Element. Apartenenţă. Moduri de determinare     Relaţia de incluziune. Definiţie. Proprietăţi     Egalitatea mulţimilor     Operaţii cu mulţimi. Definiţii. Proprietăți. Reuniune. Intersecţie. Diferenţă. Complementara unei          mulţimi. Produs cartezian     Mulţimea numerelor naturale Relaţia de echipotenţă Cardinalul unei mulţimi Axiomele lui Peano Sisteme de numeraţie. Sisteme poziționale/ nepoziționale Operaţii în N. Definiţii. Proprietăţi    Mulţimile (N, Q) Definiţii, proprietăţi (N, Q) Operaţii în N, Q Transformarea fracţiilor ordinare în fracţii zecimale Transformarea fracţiilor zecimale în fracţii ordinare                                   Ecuaţii şi sisteme de ecuaţii Probleme care se rezolvă cu ajutorul ecuațiilor   Elemente de organizare a datelor. Reprezentarea și interpretarea unor dependențe funcținale prin tabele, diagrame și grafice    Unităţi de măsură pentru lungime, arie, volum -capacitatea vaselor, masă, timp. Transformări    Elemente de geometrie Punct, dreaptă, semidreaptă, segment, linie frântă\curbă, unghiuri Poligoane: triunghiul; patrulatere: paralelogramul, dreptunghiul, rombul, pătratul, trapezul; Cercul Relaţii metrice în triunghiul dreptunghic Corpuri: paralelipided, cub, piramidă, cilindru, con, sferă (recunoaştere, construcţie).   C. BIBLIOGRAFIE: Aron I., Herescu Gh., Dumitru A. - Aritmetica pentru învăţători, E.D.P., Bucuresti, 1996 Rosu M., Roman M. -  Matematica pentru perfecţionarea învăţătorilor, Ed. All, Bucuresti, 1999 Manuale de matematică pentru clasele V-VIII SECŢIUNEA 2 – METODICA PREDĂRII DISCIPLINELOR DE SPECIALITATE   METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE   A. COMPETENŢE SPECIFICE               Candidații vor dovedi formarea următoarelor competenţe specifice: 1.1. abordarea flexibilă a curriculumului şcolar şi analiza funcţională a conţinuturilor învăţării; 1.2. aplicarea adecvată a principiilor, formelor şi metodelor specifice comunicării orale și scrise; 1.3. utilizarea strategiilor specifice însușirii normelor limbii literare la clasele CP-IV;   2.1.valorificarea valenţelor educative ale textelor literare/nonliterare utilizate în lecțiile de comunicare în limba română/limba şi literatura română din clasele CP-IV; 2.2. alegerea și adecvarea strategiilor didactice de predare-învățare-evaluare în vederea formării competențelor specifice stabilite prin curriculumul pentru învățământul primar; 2.3. adaptarea demersului didactic la nevoile reale ale elevilor, prin individualizarea și diferențierea învățării;   3.1. valorificarea corelațiilor intra-, interdisciplinare prin abordarea integrată a învățării la disciplinele Comunicare în limba română/ Limba și literatura română; 3.2. argumentarea utilizării diverselor modalităţi de abordare a textului literar;   4.1. valorificarea lecturii personalizate a programei școlare în proiectarea didactică pe termen lung și scurt; 4.2. utilizarea strategiilor adecvate de evaluare a activităţii elevilor în cadrul disciplinei Comunicare în limba română/ Limba şi literatura română; 4.3. conceperea unor instrumente de evaluare, analiză și interpretarea rezultatelor în scopul optimizării acțiunii didactice.   B. TEMATICA I. Curriculum  în învățământul primar Specificul curriculumului şi al conţinuturilor curriculare pentru disciplina Comunicare în limba română/Limba și literatura română (ciclul primar)   II. Aspecte metodologice privind curriculumul de limba și literatura română în învățământul primar 1. Comunicarea orală Strategii de formare a comportamentului de ascultător/emițător; Strategii de formare a câmpului auditiv (propoziție, cuvânt, silabă, sunet); Forme de activități care contribuie la sesizarea elementelor semnificative ale unui mesaj ascultat (CP - I-II și III-IV); Metode, procedee didactice și mijloace de învățământ folosite în dezvoltarea exprimării orale;  Formarea competențelor de comunicare: conținuturi și contexte de realizare, articularea componentelor competenţelor, criterii și cerințe în exersarea exprimării corecte. 2. Receptarea mesajului scris. Exprimarea scrisă. Procesul didactic (de predare-învăţare-evaluare) la disciplina Comunicare în limba română  în  clasa pregătitoare; Strategii de predare - învățare - evaluare a citit-scrisului la clasa I (metode și procedee specifice, mijloace de învățământ); Specificul abordării textelor în învățământul primar: - Textul narativ (elaborarea planului de idei, povestirea, personajul literar, dialogul, descrierea); - Textul liric; - Textul nonliterar. 3. Organizarea textului scris în funcție de scopul redactării.  Tehnica elaborării unui text scris: planul initial, părțile componente. Contexte de realizare pentru clasele II-IV; Scrierea funcțională (bilet, felicitare, afiș, fluturaș, invitație, scrisoare, email); Scrierea imaginativă (pe baza unui șir de întrebări, pe baza unui suport vizual); Scrierea despre textul literar (povestirea, descrierea). 4. Formarea deprinderilor de exprimare scrisă în învățământul primar - particularităţi ale însușirii normelor limbii literare în clasele CP- I-II și III-IV (ortografie, ortoepie, punctuație). 5. Modalități de integrare a elementelor de construcție a comunicării în cadrul lecţiilor de Comunicare în limba română  /Limba și literatura română (fonetică, vocabular, clase morfologice, sintaxă). 6. Învățarea integrată a disciplinelor Comunicare în limba română/ Limba și literatura română. Multidisciplinaritate, pluridisciplinaritate, interdisciplinaritate, transdisciplinaritate Ilustrarea didactică a unor abordări integrate în studiul disciplinelor  Comunicare în limba română/ Limba și literatura română. 7. Modalităţi de activizare a elevilor în lecţia de Comunicare în limba română/Limba și literatura română Forme de organizare a activităţii elevilor; strategii de diferenţiere,  strategii de individualizare; învăţarea prin cooperare; .  8. Jocul didactic în orele de Comunicare în limba română/Limba și literatura română   III. Evaluarea nivelului de pregătire a elevilor la Comunicare în limba română/ Limba și literatura română. Forme/tipuri de evaluare a rezultatelor și progresului școlar; Metode tradiționale și alternative de evaluare; Tipuri de itemi utilizați în practica școlară (CP și  I-IV).   C. BIBLIOGRAFIE: Barbu. M. – Metodica predării limbii și literaturii române - învățământ primar, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2008 Cerghit, I. - Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, E.D.P., Bucuresti, 1983    Cristea, S. – Dicționar de pedagogie, Editura Litera, Chișinău, 2002 Molan, V. - Didactica disciplinelor “Comunicare în limba română” și “Limba și literatura română” din învățământul primar (ediție revizuită, actualizată și completată. Studii critice), Ed. MINIPED, București, 2014 Șerdean, I. -  Metodica predării limbii române la clasele I-IV, E.D.P., București, 1985 Șerdean, I.- Didactica Limbii și literaturii române în învățământul primar, Ed. Corint, București, 2007 ***Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învățare pentru formarea competențelor cheie la școlarii mici, Program de formare continua de tip “blended learning” pentru cadrele didactice din învățământul primar, proiect POSDRU/87/1.3/S/63113 (beneficiar MECTS), suport de curs, 2012 ***Ghid de evaluare pentru învățământul primar, SNEE, București, 1999 ***Programe școlare pentru învățământul primar - Comunicare în limba română/Limba şi literatura română, în vigoare la data examenului. Metodica predaării matematicii A. COMPETENŢE SPECIFICE               Candidații vor dovedi formarea următoarelor competenţe specifice: 1.1.  utilizarea elementelor metodice specifice pentru formarea unor concepte matematice; 1.2. identificarea resurselor materiale adecvate, a algoritmilor şi tehnicilor specifice  formării deprinderilor de calcul;   2.1. alegerea strategiilor didactice adecvate formării competențelor specifice disciplinelor Matematică și explorarea mediului / Matematică; 2.2. identificarea unor exemple relevante din cotidian care conduc la înţelegerea noţiunii de problemă şi valorificarea lor în proiectarea didactică; 2.3. adaptarea demersului didactic pentru valorificarea laturii formative a activităţilor de rezolvare de probleme; 2.4 crearea unor demersuri didactice adecvate nevoilor reale ale elevilor, prin individualizarea și diferențierea învățării în contexte educaționale diverse;   3.1. valorificarea corelațiilor intra-, interdisciplinare prin abordarea integrată a învățării la disciplinele Matematică și explorarea mediului/ Matematică; 3.2 conceperea și argumentarea alegerii unor activități de învățare adaptate la diverse contexte educaționale, care să contribuie la formarea capacităţii de explorare/ investigare /rezolvare de probleme;   4.1. valorificarea lecturii personalizate a programei școlare în proiectarea didactică pe termen lung și scurt; 4.2. conceperea unor instrumente de evaluare, analiză și interpretarea rezultatelor în scopul optimizării acțiunii didactice; 4.3. alegerea unor strategii adecvate de reglare a procesului de predare-învățare-evaluare a conceptelor matematice şi argumentarea soluţiilor alese.   B. TEMATICA   1. Specificul Curriculumului Naţional şi al conţinuturilor curriculare la disciplina Matematică şi explorarea mediului/Matematică în ciclul primar 2. Elemente pregătitoare pentru formarea conceptului de număr natural în clasa I 3. Metodologia didactică a predării operaţiilor în N 4. Metodologia didactică a predării fracţiilor şi a operaţiilor cu fracţii 5. Metodologia didactică a predării unităţilor de măsură 6. Metodologia didactică a predării elementelor de geometrie 7. Algoritmii de calcul în clasele CP - IV Adunarea, scăderea, înmulţirea, împărţirea, ordinea operaţiilor 8. Metode de rezolvare a problemelor de matematică Metoda figurativă (sumă şi diferenţă, sumă şi raport, diferenţă şi raport), metoda comparaţiei, metoda falsei ipoteze, metoda drumului invers, regula de 3 simplă, probleme nonstandard Etapele rezolvării problemelor 9. Modalităţi de activizare a elevilor în lecţia de matematică Forme de organizare a activităţii elevilor; strategii de diferenţiere, strategii de individualizare; învăţarea prin cooperare 10. Jocul didactic în lecţia de matematică 11. Caracterul practic-aplicativ al matematicii Contexte de aplicare  (explorare, investigare, aproximare, comparare, măsurare, experimentare) 12. Abordări didactice interdisciplinare în studiul matematicii                         C. BIBLIOGRAFIE: Aron, I. - Metodica predării aritmeticii la clasele I-IV, E.D.P., Bucuresti, 1973 Bolboacă, L. - Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001          Burtea, G. (coordonator) -  Matematica şi logica pentru şcolari, Ed. Corint, Bucuresti, 1995 Cerghit, I. - Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, E.D.P., Bucuresti, 1983         Cristea, S. – Dicționar de pedagogie, Editura Litera Educațional, Chișinău, 2002 Magdaş, I. -  Didactica matematicii pentru învăţământul primar şi preşcolar- actualitate şi perspective, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2010 Neacșu, I. (coordonator) - Metodica predării matematicii la clasele I-IV, E.D.P. Bucuresti, 1988 Paraschiva Purcaru, M. – Metodica activităţilor matematice şi a aritmeticii pentru institutori/profesori din învăţământul primar şi preşcolar, Ed. Universităţii “Transilvania” Braşov, 2008 Petrovici, C. - Didactica matematicii pentru învăţământul primar, Ed. Polirom, Bucuresti, 2014 Rosu, M., Roman M -  Didactica matematicii în invatamantul primar, MEC, Proiectul pentru Invatamantul Rural, 2007; http://www.bp-soroca.md/pdf/matematica%20in%20clasele%20primare.pdf Săvulescu, D. (coordonator) – Metodica predării matematicii în ciclul primar, Ed. “Gheorghe Alexandru”, Craiova, 2008; ***Programe școlare pentru învățământul primar - Matematică şi explorarea mediului/Matematică, în vigoare la data examenului https://didactika.files.wordpress.com/2008/05/modul-recuperarea-ramanerii-in-urma-la-matematica.pdf ***Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învățare pentru formarea competențelor cheie la școlarii mici, Program de formare continua de tip “blended learning” pentru cadrele didactice din învățământul primar, proiect POSDRU/87/1.3/S/63113 (beneficiar MECTS), suport de curs, 2012 ***Ghid de evaluare pentru învățământul primar, SNEE, București, 1999