Cartea mea cu povești de la Clasa pregătitoare

  ALBĂ CA ZĂPADA   A FOST ODATĂ O PRINȚESĂ DULCE ȘI FRUMOASĂ PE NUME ALBĂ-CA-ZĂPADA. ÎI PLĂCEA FOARTE MULT SĂ SE JOACE CU ANIMĂLUȚELE CARE TRĂIAU ÎN APROPIEREA PALATULUI SĂU ȘI PROFITA DE ORICE CLIPĂ LIBERĂ PENTRU A LE VIZITA. MAMA EI VITREGĂ, REGINA, ERA FOARTE ORGOLIOASĂ ȘI VOIA SĂ FIE MEREU CEA MAI FRUMOASĂ.         EA AVEA O OGLINDĂ FERMECATĂ PE CARE O ÎNTREBA ZILNIC . - OGLINDĂ, OGLINJOARĂ, CINE E CEA MAI FRUMOASĂ DIN ȚARĂ ?   ȘI OGLINDA ÎI RĂSPUNDEA ÎNTOTDEAUNA CĂ ERA EA. PÂNĂ INTR-O ZI, CÂND I-A RĂSPUNS CĂ ALBA-CA-ZĂPADA ERA CEA MAI FRUMOASĂ. FURIOASĂ, REGINA A PORUNCIT UNUI VÂNĂTOR S-O DUCĂ PE FATĂ ÎN PĂDURE ȘI S-O OMOARE, DAR ACESTUIA I S-A FĂCUT MILĂ ȘI A LĂSAT-O SĂ FUGĂ, ÎNSOȚITĂ DE TOATE ANIMALELE.   DESCUMPĂNITĂ, SPERIATĂ ȘI FOARTE OBOSITĂ, ALBĂ-CA-ZĂPADA A MERS PRIN PĂDURE PÂNĂ CÂND A AJUNS LA O CĂSUȚĂ SIMPATICĂ ȘI A INTRAT ÎN EA.               CE CIUDAT! TOTUL ACOLO ERA ÎN MINIATURĂ.   OBOSITĂ DE ATÂTA ALERGĂTURĂ, A MÂNCAT PUȚIN, APOI S-A ÎNTINS SĂ DOARMĂ PESTE CELE ȘAPTE PĂTUCURI. CÂND AU SOSIT STĂPÂNII CASEI, ȘAPTE PITICI CARE LUCRAU ÎNTR-O MINĂ, AU RÂMAS UIMIȚI.   CÂND S-A TREZIT, ALBĂ-CA-ZĂPADA LE-A SPUS POVESTEA EI TRISTĂ ȘI TOȚI AU FOST DE ACORD S-O ADĂPOSTEASCĂ ÎN CĂSUȚA LOR ȘI SĂ TRĂIASCĂ ALĂTURI DE EI.       TÂNĂRA ÎI PUTEA AJUTA SĂ AIBĂ GRIJĂ DE GOSPODĂRIE..   REGINA CEA REA S-A UITAT DIN NOU ÎN OGLINDĂ ȘI ASTFEL A AFLAT CĂ ALBĂ-CA-ZĂPADA ERA ÎN VIAȚĂ. A DESCOPERIT UNDE SE ASCUNDEA ȘI S-A DUS ACOLO, DEGHIZATĂ ÎNTR-O BĂTRÂNĂ, ȘI I-A DAT UN MĂR OTRĂVIT.   CÂND S-AU ÎNTORS DE LA LUCRU, PITICII AU GĂSIT-O PE FATĂ ÎNTINSĂ PE JOS ȘI AU CREZUT-O MOARTĂ. PLÂNGÂND, AU PUS-O ÎNTR-UN SICRIU DE CRISTAL ȘI AU DUS-O ÎN MIJLOCUL PĂDURII.   CHIAR ATUNCI, A TRECUT PRIN PĂDURE UN PRINȚ PE CALUL SĂU, CARE A ÎNTREBAT CE SE ÎNTÂMPLASE. PITICII I-AU POVESTIT TRIȘTI TOT CE SE ÎNTÂMPLASE SI EL, VĂZÂND-O ATÂT DE FRUMOASĂ PE ALBĂ-CA-ZĂPADA, A SĂRUTAT-O BLÂND. ATUNCI....EA S-A TREZIT!   CEI DOI TINERI S-AU ÎNDRĂGOSTIT PE LOC UNUL DE ALTUL ȘI MAI TÂRZIU S-AU CĂSĂTORIT.   AU TRĂIT FERICIȚI PÂNĂ LA ADÂNCI BĂTRÂNEȚI.

    ALADIN SI LAMPA FERMECATĂ           DEMULT, ÎNTR-UN ORAȘ DIN ORIENT, TRĂIA UN CROITOR SĂRAC, CU BUNA LUI SOȚIE ȘI FIUL LOR ALADIN.  TATĂL A MURIT ȘI ALADIN A TREBUIT SĂ-ȘI CAUTE DE LUCRU CA SĂ POATĂ TRĂI  ȘI EL ȘI MAMA LUI. ÎNTR-O ZI UN VRĂJITOR SOSIT DIN AFRICA, S-A APROPIAT DE BĂIAT ȘI I-A OFERIT MULȚI BANI CU CONDIȚIA SĂ-L ÎNSOȚEASCĂ ÎNTR-UN LOC MISTERIOS.       OMUL L-A DUS ÎN AFARA ORAȘULUI, UNDE NU ERAU OAMENI, ȘI AJUNGÂND LÂNGĂ NIȘTE MUNȚI A ROSTIT NIȘTE CUVINTE PE CARE ALADIN NU LE ÎNȚELEGEA.   ABIA CÂND VRĂJITORUL A TERMINAT DE VORBIT, ALADIN ȘI-A DAT SEAMA CĂ ACESTA ROSTISE O VRAJĂ, PENTRU CĂ DEODATĂ S-A AUZIT UN ZGOMOT INFRICOȘĂTOR, PĂMÂNTUL S-A DESCHIS ȘI A APĂRUT O COMOARĂ URIAȘĂ   VRĂJITORUL I-A PORUNCIT LUI ALADIN SĂ COBOARE ȘI BĂIATUL L-A ASCULTAT.   - MIE DĂ-MI DOAR LAMPA, COMOARA ESTE PENTRU TINE ! - I-A STRIGAT VRĂJITORUL.   ALADIN, UIMIT DE CEEA CE VEDEA, NU-L MAI ASCULTĂ ȘI ÎNCET PEȘTERA S-A ÎNCHIS ÎN URMA SA. eRAU ATÂTEA COMORI ASCUNSE ACOLO...!       GĂSI LAMPA PE CARE O VOIA STRĂINUL ȘI A ȘTERS-O DE PRAF CU MÂNECA DE LA CĂMAȘĂ, CÂND DEODATĂ, DIN EA  A IEȘIT UN DUH CARE I-A SPUS: - O! STĂPÂNE! SUNT DUHUL TĂU, CERE-MI TOT CE DOREȘTI.   ALADIN A DORIT SĂ SE TRANSFORME ÎNTR-UN PRINȚ ȘI DORINȚA LUI S-A ÎNDEPLINIT.   BOGAT ÎNVEȘMÂNTAT, S-A DUS SĂ CEARĂ MÂNA PRINȚESEI ȘI S-AU CĂSĂTORIT!   ÎNTR-O DIMINEAȚĂ, VRĂJITORUL, SUPĂRAT PE ALADIN, S-A DUS LA PALAT ȘI A PĂCĂLIT O SERVITOARE CA SĂ-I ADUCĂ LAMPA FERMECATĂ. A ȘTERS-O PUȚIN ȘI I-A CERUT DUHULUI SĂ-I IA TOATE BOGĂȚIILE LUI ALADIN, INCLUSIV PALATUL ÎN CARE LOCUIA.   ALADIN CÂND A VĂZUT UNA CA ACEASTA, ȘI-A ADUS AMINTE CĂ PĂSTRASE UN INEL FERMECAT PE CARE L-A STERS CU DOSUL CĂMĂȘII. DIN EL A IESIT UN DUH, CĂRUIA I-A CERUT: - ADU-MI ÎNAPOI BOGĂȚIILE, PALATUL ȘI PE VRĂJITOR.       ȘI DUHUL INELULUI A FĂCUT INTOCMAI CUM I-A CERUT ALADIN. DUPĂ CE ȘI-A VĂZUT DORINȚA INDEPLINITĂ, ALADIN I-A MAI SPUS SĂ-L DUCĂ PE VRĂJITOR ÎNTR-OO ȚARĂ ÎNDEPĂRTATĂ, DE UNDE NU MAI PUTEA FACE RĂU NIMĂNUI.   DE ATUNCI A TRĂIT BOGAT ȘI FERICIT CU PRINȚESA, SERVIT MEREU DE CELE DOUĂ DUHURI, CARE S-AU ÎMPRIETENIT ȘI L-AU AJUTAT SĂ CONDUCĂ ȚARA CU ÎNȚELEPCIUNE CÂND, DUPĂ CÂȚIVA ANI A AJUNS REGE.

SCUFIȚA ROȘIE ÎNTR-UN SĂTUC, TRĂIA SCUFIȚA ROȘIE CU MAMA EI. I SE SPUNEA AȘA PENTRU CĂ PURTA MEREU PE CAP O SCUFIȚĂ ROȘIE. ÎNTR-O ZI A IEȘIT DIN CASĂ PENTRU A MERGE S-O VADĂ PE BUNICUȚA EI, CARE TRĂIA LA CELALALT CAPĂT AL PĂDURII ȘI ERA BOLNAVĂ. ÎI DUCEA TURTE ȘI PRĂJITURELE FĂCUTE DE MĂMICA EI, CARE, ÎNAINTE DE PLECARE, I-A SPUS SĂ AIBĂ GRIJĂ CU LUPUL, CĂCI ERA FOARTE RĂU ȘI VOIA S-O MĂNÂNCE. PE DRUM, EA S-A ÎNTÂNIT CU LUPUL, CARE A ÎNTREBAT-O: - UNDE TE DUCI, FETIȚO? - MĂ DUC ÎN VIZITĂ LA BUNICUȚA MEA,CARE E BOLNAVĂ, I-A RĂSPUNS EA POLITICOASĂ. LUPUL A ÎNTREBAT-O UNDE LOCUIA BUNICA ȘI I-A SPUS SCUFIȚEI CĂ STIE EL UN DRUM MULT MAI SCURT, CA SĂ AJUNGĂ MAI REPEDE, SĂ NU SE INSEREZE. I-A MAI SPUS CA DRUMUL E PLIN DE FLORI ȘI SĂ NU UITE SĂ-I CULEAGĂ ȘI BUNICII UN BUCHET. SCUFIȚA ROSIE L-A CREZUT SI A PORNIT LA DRUM, IAR LUPUL ȘIRET A LUAT-O PE ALT DRUM, AJUNGÂND INAINTEA FETEI LA CASA BUNICUȚEI. BĂTU LA UȘĂ. BĂTRÂNICA, CREZÂND CĂ ERA NEPOȚICA EI, A DESCHIS UȘA ȘI S-A TREZIT FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU LUPUL, CARE NU A STAT PE GÂNDURI ȘI S-A REPEZIT S-O MĂNÂNCE. APOI S-A ÎMBRACAT ÎN HAINELE EI ȘI S-A ARUNCAT ÎN PAT S-O AȘTEPTE PE SCUFIȚA ROSIE. SCUFIȚA A INTRAT ȘI, VĂZÂNDU-L, A EXCLAMAT: - BUNICUȚO, CE URECHI MARI AI ! - CA SĂ TE AUD MAI BINE, A RĂSPUNS LUPUL CU VOCE RĂGUȘITĂ. DAR FETIȚEI I SE PĂREA CIUDAT SI A ÎNTREBAT IAR : - BUNICUȚO, DAR CE OCHI MARI AI ! - CA SĂ TE VĂD MAI BINE ! A EXCLAMAT LUPUL - BUNICUȚO, DAR CE GURĂ MARE AI ! - CA SĂ TE MĂNÂNC MAI BINE, SPUSE LUPUL ARĂTÂNDU-ȘI COLȚII ȘI PE DATĂ O ÎNGHIȚI PE LOC. SĂTUL LUPUL S-A AȘEZAT ÎN PAT ȘI A ADORMIT. PE DRUM TRECEAU NIȘTE VÂNĂTORI CARE CUNOȘTEAU CASA BUNICII ȘI LI S-A PĂRUT CURIOS CĂ BUNICUȚA SFORĂIA DE SE ZGUDUIAU FERESTRELE. INTRARĂ ÎN CASĂ ȘI-L VĂZU PE LUP, APOI SE UITARĂ LA BURTA LUI URIAȘĂ. ”HMMM NU E LUCRU CURAT AICI!”, ZISE UNUL DINTRE VÂNĂTORI. TĂIE BURTA LUPUL ȘI DIN EA SĂRIRĂ BUNICUȚA SI SCUFIȚA ROSIE, CARE S-AU ÎMBRAȚIȘAT FERICITE CĂ AU SCĂPAT DIN BURTA LUPULUI. VÂNĂTORUL ÎI PUSE NISTE PIETROAIE ÎN BURTĂ ȘI PLECARĂ. LUPUL CÂND SE TREZI, O LUĂ LA FUGĂ DAR NU PUTEA FUGI REPEDE CĂCI PIETROAIELE ATÂRNAU GREU, DAR A CONTINUAT SĂ ALERGE SĂ NU FIE PRINS DE VÂNĂTORI. ȘI ASTFEL SCUFIȚA ROȘIE A ÎNVĂȚAT CĂ NU TREBUIE SĂ VORBȘTI NICIODATĂ CU NECUNOSCUȚII.