MICA SIRENĂ
A FOST ODATĂ O FRUMOASĂ SIRENĂ CARE TRĂIA PE FUNDUL MĂRII. EA ERA TRISTĂ PENTRU CĂ NU I SE DĂDEA VOIE SĂ URCE LA SUPRAFAȚĂ. ÎȘI ÎNCHIPUIA CĂ ACOLO SUS, O AȘTEPTA O LUME MINUNATĂ.
REGELE, TATĂL EI, SE TEMEA ÎNSĂ CĂ I S-AR PUTEA ÎNTÂMPLA CEVA RĂU ȘI LE INTERZISESE TUTUROR FIICELOR SALE SĂ IASĂ DIN APĂ.
ÎNTR-O NOAPTE, SIRENA NU A MAI PUTUT ȘI A HOTĂRÂT SĂ URCE PE FURIȘ PÂNĂ LA SUPRAFAȚA MĂRII CA SĂ ADMIRE STELELE ȘI PEISAJUL MINUNAT CARE, ERA SIGURĂ, SE ÎNTREZĂREA PRINTRE SCLIPIRILE VALURILOR.
DIN PĂCATE, S-A PORNIT CHIAR ATUNCI O FURTUNĂ PUTERNICĂ ȘI MICA SIRENĂ A VĂZUT CUM O CORABIE SE SCUFUNDĂ BICIUITĂ DE VALURILE URIAȘE. UN TÂNĂR A CĂZUT ÎN APĂ ȘI EA A ÎNOTAT IUTE SĂ-L SALVEZE DE LA INEC.
L-A DUS PE PLAJĂ ȘI A VĂZUT L-AU AJUTAT SERVITORII LUI, DÂNDU-ȘI SEAMA CA ERA UN PRINȚ ȘI CĂ TRĂIA PRIN APROPIERE.
ATUNCI, MICA SIRENĂ ȘI-A DORIT SĂ AIBĂ PICIOARE, CA SĂ POATĂ SĂ-L ÎNSOȚEASCĂ ȘI SĂ AIBĂ GRIJĂ DE EL.
DORINȚA I-A FOST MAI PUTERNICĂ DECÂT PRUDENȚA ȘI A AJUNS LA VRĂJITOAREA MĂRII, CARE I-A ÎNDEPLINIT-O, CERÂNDU-I ÎN SCHIMB VOCEA EI MINUNATĂ DE SIRENĂ.
APOI A IEȘIT PE ȚĂRM, CHIAR ÎN MOMENTUL ÎN CARE PRINȚUL TRECEA PE ACOLO. TÂNĂRUL A DUS-O LA CASTELUL LUI ȘI A ÎNCERCAT SĂ AFLE MAI MULTE DESPRE EA, DAR MICA SIRENĂ NU PUTEA ROSTI NICI MĂCAR UN CUVÂNT.
ÎN SEARA ACEEA, ERA UN BAL LA CASTEL PENTRU A SERBA LOGODNA PRINȚULUI CU VIITOAREA LUI SOȚIE. TRISTĂ ȘI TĂCUTĂ, MICA SIRENĂ A HOTĂRÂT SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎN MARE.
DEȘI SE TEMEA DE MÂNIA TATĂLUI SĂU, REGELE, S-A DUS LA EL SĂ-I POVESTEASCĂ CE SE ÎNTÂMPLSE. EL, ÎNȚELEGĂTOR ȘI BUN, A IERTAT-O ȘI I-A REDAT COADA ȘI VOCEA.
DE ATUNCI ORI DE CÂTE ORI ESTE LUNĂ PLINĂ, MICA SIRENĂ, ÎNSOȚITĂ DE DELFINI ȘI PESCĂRUȘI, URCĂ LA SUPRAFAȚA MĂRII ȘI CÂNTĂ MELODII FRUMOASE, PRIVIND CORĂBIILE CARE TREC ȘI-ȘI AMINTEȘTE CU NOSTALGIE DE PRINȚUL EI.