Recent Posts
Proiectarea activitatii didactice
I. Conceptul ...
Procesul de invatamant
Sistem si functionalitate...
Predare - invatare - evaluare
Predarea - c...
Moduri si forme de organizare a activitatii didact...
MIJLOACELE DE ÎNVATAMÂNT
...
Metodologie. Metoda. Functiile metodei
1. Conce...
Functiile jocului (curs III - 7 martie 2017)
In...
Posts
Evaluarea scolara - actul prin care - referitor la o prestatie orala, scrisa sau practica - se formuleaza o judecata prin prisma unor criterii. Evaluarea si notarea scolara alcatuiesc o modalitate de codare numerica - insotita de aprecieri calitative - a rezultatelor obtinute de elevi, servindu-se de scara de la 1 la 10.
Prin evaluare se intelege masurarea si aprecierea cantitativa a efectelor invatarii scolare.
Evaluarea este aplicabila in doua planuri:
1. cu referire la efectele invatarii - vizeaza relatia profesor-elev: nivelul de pregatire a elevilor si evolutia acestuia in timp, in functie de posibilitatile lor reale de invatare prin raportare a performantelor obtinute de scoala la cele asteptate de societate.
2. cu referire la insusi procesul instructiv-educativ - vizeaza autoestimarea profesorului, factorii de indrumare si control ai invatamantului in vederea asigurarii unei verificari sistematice si integrale a performantelor elevilor, a conceperii si realizarii unui proces instructiv-educativ capabil sa cultive interesul ptr studiu al elevilor.
ETAPE
Procesul de evaluarii presupune mai multe etape:
• definirea obiectivelor procesului de invatamant.
• crearea situatiilor de invatare care sa permita elevilor achizitionarea comportamentelor preconizate prin obiective.
• selectarea metodelor si instrumentelor de evaluare necesare.
• desfasurarea procesului de masurare a cunostintelor achizitionate.
• evaluarea si interpretarea datelor obtinute.
• concluzii si aprecieri diagnostice si prognostice
Actiunea de evaluare didactica include trei operatii : MASURAREA, APRECIEREA si DECIZIA.
Masurarea presupune aplicarea unor tehnici specifice pentru a cunoaste efectele actiunii instructiv- educative si a obtine date în perspectiva unui scop determinat. Exactitatea masurii este conditionata de calitatea instrumentelor de masura folosite si de modul cum sunt acestea aplicate.
- presupune o determinare obiectiva prin surprinderea riguroasa a unor achizitii si nu implica emiterea unor judecati de valoare.
Apreciereasau evaluarea propriu-zisa constituie procesul de judecata de valoare a rezultatelor constatate, prin compararea acestora cu scopurile urmarite .
- presupune si semnificatia unui rezultat observabil sau masurabil într-un cadru de referinta axiologic.
Decizia reprezinta operatia de evaluare care asigura prelungirea aprecierii într-o nota scolara, caracterizare, hotarâre, recomandare,etc. cu valoare de prognoza pedagogica.
- se realizeaza în raport cu anumite criterii pedagogice, spre exemplu :
a) potentialul elevului, valorificat la maximum ;
b) cresterea calitativa a activitatii didactice ;
c) prin anticiparea corect-pozitiva, prin metamorfoza diagnozei în prognoza ;
d) îndrumarea evaluatului prin termeni manageriali.
FUNCTII ALE EVALUARII
In cadrul sist. de invatamant evaluarea are urm. functii:
1. Functii de constatare si diagnosticare a performantelor obtinute de elevi, explicate prin factorii si conditiile care au dus la succesul sau insuccesul scolar (factori psihologici, de natura pedagogica, sociala, factori stresanti)
2. Functii de reglare si perfectionare continua a metodologiei instruirii pe baza informatiilor obtinute din explicarea factorilor si a conditiilor ce au determinat rezultatele la invatatura.Aceasta functie se realizeaza prin feed-back
3. Functia de informare a parintilor elevilor si a societatii cu privire la rezultatele si evolutia pregatirii elevilor in scoala pt integrarea lor socio-profesionala
4. Functia motivationala , de stimulare a interesului pentru invatatura, autocunoastere si autoapreciere corecta, in raport cu obiectivele invatarii scolare
5. Functia de predictie (prognostica) si de decizie privind desfasurarea in viitor a activitatii instructiv-educative in scopul ameliorarii ei pe baza cunoasterii cauzelor ineficientei
6. Functii de selectionare si clasificare a elevilor in raport cu rezultatele scolare obtinute
7. Functia formativ –educativa , de ameliorare a metodelor de invatare folosite de elevi , de stimulare si optimizare a invatarii si de consolidare a competentelor scolare
8. Functia de perfectionare si inovarea intregului sistem scolar
FORME DE EVALUARE
Dupa modul de integrare a verificarii si evaluarii in procesul de invatamant:
1. Evaluarea initiala – probe initiale de evaluare, orale sau practice sunt elemente pe baza carora se alcatuieste programul de instruire de catre profesor(se stabileste nivelul de pregatire al elevului la inceputul unei perioade sau etape de lucru, la inceputul unei teme mari, capitol, precum si conditiile in care acesta se poate integra in programul de instruire)
2. Evaluarea sumativa, cumulativa sau de bilant, se realizeaza la finele unei etape de instruire, la finele studierii unei teme, al unui capitol si, periodic, la sfarsitul semestrelor, al anului scolar, al ciclului de scolarizare prin conceperea unor subiecte cuprinzatoare care sa acopere intreaga arie tematica abordata.
3. Evaluarea continua (formativa), presupune verificarea permanenta a rezultatelor, pe tot parcursul procesului de instruire, de obicei operandu-se pe secvente mici. Trecerea la secventa urmatoare se realizeaza numai dupa ce se cunoaste modul de desfasurare si eficienta educationala a secventei evaluate, rezultatele obtinute de elevi, prin adoptarea de masuri de ameliorare privind procesul de invatare si performantele unor elevi.
STRATEGII DE EVALUARE
= modalitatile sau tipurile specifice de integrare a operatiilor de masurare-apreciere-decizie în activitatea didactica/educativa, integrare realizabila la diferite intervale de timp scurt, mediu si lung si în sensul îndeplinirii unor functii pedagogice specifice.
1. Din punct de vedere al situatiilor de evaluare, putem identifica doua strategii :
? evaluare realizata în circumstante obisnuite, bazata pe observarea activitatii elevilor;
? evaluare specifica, realizata în conditii special create ce presupune elaborarea si aplicarea unor probe, partenerii angajati în proces fiind constienti de importanta demersurilor de verificare si apreciere întreprinse;
2. Dupa accentul pus pe proces sau pe sistem:
? evaluarea de proces– se refera la performantele elevilor;
?evaluarea de sistem – accentul se pune pe sistemul în care se desfasoara procesul de învatamânt
3. Dupa functia dominanta îndeplinita, putem identifica doua strategii:
- evaluare diagnostica (se realizeaza o diagnoza descriptiva ce consta în localizarea lacunelor si erorilor în cunostinte si abilitati dar si a “punctelor forte” si o diagnoza etiologica care releva cauzele care au generat neajunsurile constatate);
- evaluare predictiva prin care se urmareste prognozarea gradului în care elevii vor putea sa raspunda pe viitor unui program de instruire;
4. Dupa modul în care se integreaza în desfasurarea procesului didactic, putem identifica trei strategii:
- evaluare initiala, realizata la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul la care se situeaza elevii;
- evaluare formativa, care însotete întregul parcurs didactic, organizând verificari sistematice în rândul tuturor elevilor din toata materia;
- evaluarea sumativa, care se realizeaza de obicei, la sfâritul unei perioade mai lungi de instruire;
5. Dupa autorul care efectueaza evaluarea, putem identifica trei strategii:
- evaluare interna, întreprinsa de aceeasi persoana/institutie care este direct implicata si a condus activitatea de învatare (de exemplu, învatatorul sau profesorul clasei);
- evaluarea externa, realizata de o alta persoana/institutie, alta decât cea care a asigurat derularea predarii si învatarii;
- autoevaluare, efectuata de subiectul însusi asupra propriului progres;
6. Nu este mai putin importanta nici departajarea ce se face între:
- evaluarea preponderent pedagogica, vizând în esenta ceea ce subiectii au asimilat, ceea ce stiu sa faca si ce capacitati si trasaturi si-au format;
- evaluarea preponderent psihologica, privind functiile psihice implicate în activitatea de învatare. Evaluarile psihologice vizeaza aptitudinea subiectului de a învata, adica ceea ce poate sa faca;
7. Dupa obiectul evaluarii:
- evaluarea procesului de învatare (atât a achizitiilor cât si a procesului în sine);
- evaluarea performantelor (realizate individual, în grup sau de catre grup);
- evaluarea a ceea ce s-a învatat în scoala sau a ceea ce s-a învatat în afara scolii;
8. Dupa domeniu:
- evaluarea în domeniul psihomotor (capacitati, aptitudini, deprinderi);
- evaluarea în domeniul socio-afectiv ( atitudini);
- evaluarea în domeniul cognitiv (cunostinte);
9. Dupa modul în care pot sau nu pot fi cuantificate rezultatele:
- evaluare cantitativa – rezulatele sunt cuanti-ficabile în functie de un punctaj;
- evaluare calitativa – la care rezultatele nu pot fi masurate prin cuantificare;
Evaluarea initiala (predictiva)
- se efectueaza la începutul unui program de instruire.
- permite sa se prevada sansele de succes ale programului.
- profesorul poate sa verifice punctele forte si punctele slabe ale elevilor – poate apoi alege modul cel mai adecvat de predare a noului continut, dar si de a gândi modalitati de instruire diferentiata.
- poate fi desfasurata nu numai la începutul anului, ci si la mijlocul sau sfârsitul lui, atât înaintea unei teme, cât si în orice moment al ei
- utila pentru refacerea sau remedierea unei stari de fapt, pentru aplicarea unui scurt program de recuperare sau de refacere a notiunilor fundamentale ce vor fi implicate în sustinerea învatarii urmatoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunostinte si abilitati indispensabile unui nou proces.
Evaluarea continua( formativasau de progres)
- pe tot parcursul desfasurarii procesului de învatamânt.
- probe sau teste de diagnoza, formative si de progres, adecvate, administrate la sfârsitul fiecarei unitati parcurse -> se poate determina daca fiecare elev a ajuns sa-si însuseasca materia corespunzatoare
- furnizeaza profesorului si elevului un feed-back despre gradul de stapânire a materiei si despre dificultatile întâmpinate sau cu alte cuvinte, unde se situeaza rezultatele partiale fata de cele finale proiectate – poate duce la reluarea explicatiei, la modificarea unor elemente ale demersului didactic sau la organizarea unor programe de recuperare
- functie de diagnosticare si ameliorare a procesului instructiv-educativ (se constituie astfel într-un mijloc de prevenire a situatiilor de esec scolar)
- nu vizeaza sanctionarea rezultatelor slabe ale elevilor, ci evidentierea rezultatelor bune, oricât de mici ar fi progresele înregistrate
- este o evaluare centrata pe procese, destinata rectificarii, reajustarii si adaptarii acestora, ameliorarii si optimizarii, reglarii si autoreglarii învatarii si predarii.
Evaluarea sumativa ( periodica sau finala)
- o evaluare de bilant al instruirii(la sfârsitul parcurgerii unui ansamblu de sarcini de învatare ce constituie un tot unitar, corespunzator, de exemplu unei programe, unei parti mai mari din programa) sau indica rezultatele obtinute la sfârsitul unei perioade de învatare- semestru, an scolar, ciclu de studii, stadiu de ucenicie.
- evidentiaza finalul, efectul terminal rezultat de pe urma învatarii parcurse si nu cum s-a ajuns la acest produs
- functie de constatare a rezultatelor si de clasificare a elevilor- nu mai ofera ameliorarea în timp a rezultatelor scolare ale elevului
- se desfasoara intr-o perioada compacta de trei saptamâni la sfârsitul fiecarui semestru - se vor realiza recapitulari, sistemmatizari ale materiei, care vor permite elevului sa se concentreze asupra aspectelor esentiale ale continuturilor parcurse, asupra conceptelor-cheie si a exercitiilor obligatorii, pregatindu-se astfel pentru probele de evaluare sumativa care urmeaza recapitularii
- este utilizata pentru a furniza informatii de tip bilant, în vederea:
• diagnosticarii într-o forma globala, a realizarii obiectivelor generale (sau terminale) ale unei programe (sau parti ale programei), a rezultatelor înregistrate de elevi la sfârsitul unei perioade de învatare în raport cu asteptarile sau obiectivele fixate initial
• certificarii sau recunoasterii atingerii unui nivel de pregatire, îndeplinirii unei învatari pana la sfârsit, dobândirii unor competente
• adoptarii unei decizii legate de promovarea/nepromovarea, acceptarea/respingerea, acordarea unei diplome, etc.
• stabilirii unei diferentieri sau ierarhizari (clasificari) intre elevi
• confirmarii infirmarii eficientei prestatiei profesorilor, a unor strategii utilizate, a valorii unor programe, manuale scolare si suporturi didactice
- se încheie cu atribuirea unei note sau a unui calificativ, ori a unui certificat, diplome.
METODE DE EVALUARE
= cale prin care profesorul ofera elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stapânire a cunostintelor, de formare a diferitelor capacitati testate prin utilizarea unei diversitati de instrumente adecvate obiectivului de evaluare propus.
1. Metodele traditionale
• Probele orale
• Probele scrise
• Probele practice
2. Metode complementare
• observarea sistematica a activitatii si a comportamentului elevilor
• referatul
• investigatia
• proiectul
• portofoliul
• autoevaluarea.
Metodele traditionale
Verificarea orala = conversatie(individuala, frontala sau combinata) prin care profesorul urmareste identificarea cantitatii si calitatii instructiei.
- avantaje - comunicare deplina intre profesor si clasa de elevi
- feed-back-ul este mult mai rapid
- favorizeaza dezvoltarea capacitatilor de exprimare ale elevilor
- dezavantaje - obiectivitatea ascultarii orale poate fi periclitata de interventiile unor variabile: starea de moment a educatorului, gradul diferit de dificultate a intrebarilor puse, starea psihica a evaluatilor etc.
- nu toti elevii pot fi verificati, ascultarea fiind realizata prin sondaj.
Verificarea scrisa - apeleaza la anumite suporturi scrise, concretizate in lucrari de control sau teze.
- elevii isi prezinta achizitiile educatiei fara interventia profesorului
- posibilitatea verificarii unui numar relativ mare de elevi intr-un interval de timp
- raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare
- avantajarea unor elevi timizi sau care se exprima defectuos pe cale orala
- implica feed-back mai slab, in sensul ca unele erori sau neimpliniri nu pot fi eliminate operativ, prin interventia profesorului
Probele practice- presupun aplicarea cunostintelor teoretice insusite precum si deprinderilor si priceperilor anterior formate.
Metode complementare(moderne de evaluare)
Observarea sistematica a comportamentului elevilor în timpul activitatii didactice furnizeaza profesorului o serie de informatii utile, diverse si complete, greu de obtinut astfel prin intermediul metodelor de evaluare traditionale.
- prof. foloseste: - fisa de evaluare (calitativa)
- scara de clasificare
- lista de control/verificare
Fisa de evaluare - date factuale despre evenimentele cele mai importante pe care profesorul le identifica în comportamentul sau în modul de actinue al elevilor sai (fapte remarcabile, probleme comportamentale, evidentierea unor aptitudini deosebite într-un domeniu sau altul)
- interpretarile profesorului asupra celor întâmplate, permitându-i acestuia sa surprinda modelul comportamental al elevilor sai.
Scara de clasificare - însumeaza un set de caracteristici (comportamente) ce trebuie supuse evaluarii, însotit de un anumit tip de scara, de obicei scara Likert
- elevului îi sunt prezentate un numar de enunturi în raport de care aceasta trebuie sa manifeste acordul sau dezacordul, discriminând între 5 trepte :
- puternic acord
- acord
- indecis (neutru)
- dezacord
- puternic dezacord
Lista de control/ verificare- prin intermediul ei doar se constata prezenta sau absenta unei caracteristici, comportamente etc. fara a emite o judecata de valoare oricât de simpla.
- in listele de control se recomanda :
- completarea informatiilor asupra comportamentului elevului în timpul activitatilor didactice
- aplicarea lor numind cazul copiilor cu dificultati de învatare
Referatul- permite o apreciere nunantata a învatarii si identificarea unor elemente de performanta individuala a elevului, care îsi au originea în motivatia lui pentru activitatea desfasurata.
- doua tipuri de referate :
a. referat de investigatie stiintifica, bazata pe descrierea demersului unei activitati desfasurate în clasa si pe analiza rezultatelor obtinute
b. referat bibliografic, bazat pe informarea documentara, bibliografica.
Investigatia ofera posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ cunostintele însusite în situatii noi si variate, pe parcursul unei ore sau a unei succesiuni de ore de curs.
- presupune definirea unei sarcini de lucru cu instructiuni precise, întelegerea acesteia de catre elevi înainte de a trece la rezolvarea propriu-zisa, prin care elevul demonstreaza si exerseaza totodata, o gama larga de cunostinte si capacitati în contexte variate.
- se poate formula si sub forma unor teme pentru acasa, dar definitivarea se va face în clasa, prin comentarea concluziilor.
- presupune parcurgerea cel putin a urmatorilor pasi :
· enuntarea sarcinii de lucru (de catre profesor)
· identificarea modalitatilor prin care se pot obtine datele/informatiile necesare (de catre elev, dar si cu îndrumarea profesorului)
· strângerea datelor/informatiilor (de catre elev)
· stabilirea strategiei de utilizare a datelor/informatiilor ( de catre elev cu îndrumarea profesorului)
· scrierea unui raport privind rezultatele investigatiei (de catre elev)
- pune în valoare : • creativitatea si initiativa
• cooperarea si participarea la lucru în echipa
• constanta si concentrarea atentiei
• perseverenta
• flexibilitatea gândirii si deschiderea catre noi idei
- trebuie adaptata vârstei elevului si experientei lor intelectuale
Proiectul - metoda complexa de evaluare individuala sau de grup, recomandata pentru evaluarea sumativa.
-subiectul este stabilit de catre profesor, dar dupa ce se obisnuiesc cu acest tip de activitate, elevii însisi vor putea propune subiectele.
- presupune parcurgerea cel putin a urmatorilor pasi :
· enuntarea sarcinii de lucru
· repartizarea responsabilitatilor în cadrul grupului
· colectrea datelor, a materialelor
· realizarea produsului
· prezentarea
- evalueaza : - capacitatea de a observa si de a alege metodele de lucru
- capacitatea de a masura si de a compara produsele (rezultatele)
- capacitatea de a utiliza corespunzator bibliografia
- capacitatea de a manevra informatia si de a utiliza cunostinte
- capacitatea de a rationa si de a utiliza proceduri simple
- capacitatea de a sintetiza si de a organiza materialul
- capacitatea de a realiza un produs.
- se poate derula într-o perioada mai mare de timp, pe secvente determinate dinainte sau structurate circumstantial.
- criterii de evaluare: - validitate
- elaborare si structurare
- creativitate
- calitatea materialului utilizat
- raportare la tema proiectului
- documentare
- lucru în echipa (distribuirea si asumarea adecvata a sarcinilor)
- calitatea rezultatelor (valorificarea în practica, aplicabilitate)
Portofoliul - o metoda de evaluare complexa, longitudinala, proiectata într-o secventa mai lunga de timp, care ofera posibilitatea de a se emite o judecata de valoare, bazata pe un ansamblu de rezultate.
- poate contine:
- lucrari scrise
- teste
- chestionare
- compuneri
- fise
- proiecte
- informatii despre activitatile extrascolare la care elevul a participat
Autoevaluarea presupune:
• prezentarea sarcinii de lucru, a obiectivelor curriculare si de evaluare pe care trebuie sa le atinga elevii
• încurajarea elevilor pentru a-si pune întrebari legate de modul de rezolvare a unei sarcini de lucru
• încurajarea evaluarii în cadrul grupului sau al clasei
• completarea la sfârsitul unei sarcini de lucru importante a unui chestionar
- are efect numai daca este folosita în mod constant
Jocul didactic
Exista mai multe criterii de clasificare a jocurilor didactice:
Dupa scopul educational urmarit :
a) jocuri de miscare (jocuri motrice) care urmaresc dezvoltarea calitatilor, priceperilor si deprinderilor motrice;
b) jocuri ce vizeaza dezvoltarea psihica, acestea se pot clasifica in :
1. jocuri senzoriale ce vizeaza, in principal dezvoltarea sensibilitatii. Se pot organiza jocuri diferite pentru :
-dezvoltarea sensibilitatii auditive
- dezvoltarea sensibilitatii tactile si chinestezice
- dezvoltarea sensibilitatii vizuale
- dezvoltarea sensibilitatii gustativ-olfactive
2. jocuri de dezvoltarea a perspicacitatii
Jocuri vizand priceperea - imbunatatirea cognitiva
1. jocuri de dezvoltare a capacitatii de scriere
2. jocuri de dezvoltare a pronuntiei corecte
3. jocuri de atentie
4. Jocuri ale perspicacitatii
6. Jocuri pentru dezvolatarea imaginatiei si creativitatii
7. Jocuri pentru stimularea inhibitiei voluntare si a capacitatii de autocontrol
Dupa sacina didactica urmarita, cu prioritate jocurile didactice se impart in :
- jocuri pentru fixarea si sitematizarea cunostintelor
- jocuri de verificare si evaluare a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor
- jocuri de transmitere si de insusire de noi cunostinte
Dupa continut, jocurile didactice se pot grupa in :
- jocuri didactice pentru cunoasterea mediului inconjurator
- jocuri didactice pentru educarea limbajului - ce pot fi fonetice, lexicale-semantice gramaticale
- jocuri didactice cu continut matematic, jocuri logico-matematice
- jocuri pentur insusirea unor norme de comportament civilizat, formarea de deprinderi si obisnuinte de conduita morala, de circulatie rutiera..etc
Dupa prezenta sau absenta materialului didactic
- jocuri cu material didactic natural sau confectionat, jucarii, jocuri de masa, imagini, diafilme, diapozitive
- jocuri fara material didactic ( jocuri de rol...etc)
Dupa locul pe care-l ocupa in activitate
- jocuri organizate ca activitae de sine statatoare
- jocuri integrate in activitate, ca momente ale acesteia sau in completarea ei....
Moduri si forme de organizare a activitatii didactice:concept, tipologie (frontal, pe grupe, individual). Lectia activitate didactica de baza. Alte forme de organizare
Forma de baza a activitatii didactice este lectia.
Forme secundare de invatamant: consultatiile (pentru elevii buni, pentru cei slabi; individual sau in grupuri mici), meditatiile (clasele terminale), forme extradidactice (peridid.): cercurile, concursurile, olimpiadele
Organizarea activitatilor didactice reprezinta actiunea complexa de asigurare ordonata, disciplinara, rationala, coerenta, eficienta a activitatilor didactice, a fortelor si mijloacelor umane si materiale necesare componetelor esentiale ale procesului de invatamant – obiective, continuturi, strategii didactice, evaluarea.
Proiectarea reprezinta actiunea complexa de concepere anticipata, sistematizata a modelelor activitatilor didactice in functie de care vor fi indeplinite componentele procesului de invatamant: obiective, continuturi, strategii, evaluarea, precum si formele de activitate didactice.
Organizarea si proiectarea se conditioneaza reciproc. Ele sunt sisteme didactice deschise, maleabile, flexibile, adaptabile si creative.
Directiile principale de organizare si proiectare a procesului de invatamant privesc:
1) timpul de desfasurare a procesului de invatamant pe cicluri de studii, anual, semestrial, saptamanal, zilnic si pe fiecare ora didactica (lectie);
2) obiectivele operationale;
3) continuturile invatamantului (curriculum-ul) selectat pe grupe de discipline, cicluri de studii, clase, profile, specializari.
4)modurile de desfasurare si de organizare a activitatilor didactice (frontal, pe echipe, individual);
5) evaluarea rezultatelor scolare si realizarea feed-back – ului.
Lectia – forma fundamentala
Obiectivele lectiei :
a) stabileste, in mod sistatic, modulele informationale pentru fiecare disciplina de învatamant, in concordanta cu programele analitice;
b) imbina, in mod adecvat, rational si eficient, modul de activitate didactica frontal, cu cele in echipa si individual, dezvoltand spiritul loial de competitie intelectuala si profesionala;
c) imbina, pregatirea teoretica cu pregatirea practica si de cercetare stiintifica, asigurand varietatea tipurilor de activitati didacrice;
d) asigura dezvoltarea si manifestarea, capacitatilor generale si speciale (profesionale), dinamizand spiritul de observatie si participarea activa, independenta si creativa, formare calitatilor cognitive si socio- profesionale necesare integrarii cu randament a absolventilor învatamantului in viata socio– utila.
Cerinte generale ale conceperii, organizarii, proiectarii si desfasurarii lectiilor:
a) cunoasterea locului si importantei specifice disciplinei de învatamant in pregatirea elevilor;
b) cunoasterea continutului programei analitice, a manualului si bibliografiei suplimentare specifice disciplinei de învatamant;
c) asigurarea relatiilor interdisciplinare;
d) stabilirea felului de activitate didactica (teoretica sau practica), a tipului de lectie si incadrarea lui intr-un sistem de lectii.;
e) elaborarea structurii specifice tipului de lectie stabilit;
f) stabilirea obiectivelor de specialitate, operationale si acelor pedagogice;
g) stabilirea continutului temei noi;
h) stabilirea adecvata a strategiilor didactice necesare desfasurarii lectiei;
i) stabilirea modului de desfasurare a acticitatilor didactice;
j) stabilirea timpului (in minute) pentru fiecare etapa a lectiei.
Tipurile si structura lectiilor
Tipul de lectie este un model didcatic sub forma unui asamblu de elemente caracteristice (momente sau etape) pe baza caruia se proiecteaza structura unei anumite lectii.
Principalele tipuri de lectii sunt :
*de comunicare de noi cunostinte
*de recapitulare
*de fixare si aplicarea cunostintelor
*de formare a priceperilor si deprinderilor
*de verificare si apreciere a cunostintelor
*lectii mixte (combinate).
Structura lectiei este un model didcatic care stabileste numarul de etape didactice si le ordoneaza intr-un mod coerent, corespunzator unui anumit tip de lectie.
Proiectarea poate sa se realizeze intr-o structura in care componentele ei sunt prezentate succesiv sau incadrate intr-o forma tabelara.
In procesul didactic se urmaresc cateva sarcini de instruire:
- transmiterea de cunostinte;
-recapitularea, fixare de cunostinte;
- verificare, evaluare de cunostinte;
- formare de priceperi si deprinderi.
In functie de acestea se clasifica si tipurile de lectii :
1) lectie mixta;
2) lectie de transmitere de noi cunostinte;
3) lectie de formare de priceperi si deprinderi (fixare);
4) lectie de recapitulare si sistatizare;
5) lectie de verificare si evaluare.
Fiecare lectie poate avea mai multe variante:
1) in functie de continut: lectie introductiva;
2) in functie de metode: lectie de dezbatere, lectie de instruire – programata;
3) in functie de mijloacele didactice: lectie pe baza de tv, diapozitive, modele;
4) in functie de forma de lucru: lectie frontala, munca pe grupe, individuala;
5) in functie de disciplina: lectie de formare de priceperi si deprinderi (lectie de exercitii, lectie de lucrari practice, lectie de lucrari de laborator)
Evenimentele instruirii sunt:
1) Captarea atentiei – stimuleaza interesul, curiozitatea elevului; un film releva un fenomen neobisnuit si astfel se dirijeaza atentia.
2) Informarea elevului cu privire la obiectivul urmarit – obiectivele trebuie comunicate efectiv, trebuie exprimate in cuvinte pe care elevul sa le inteleaga rapid.
3) Stimularea reactualizarii capacitatilor invatate anterior – o mare parte a noi invatari este o combinare a ideilor (de ex. masa rezulta din combinarea ideilor acceleratie si forta si inmultire), poate fi o comunicare care solicita o recunoastere, o reamintire.
4) Prezentarea materialului stimul – stimulii care trebuie prezentati elevului sunt cei implicati in performanta care reflecta invatarea.
5) Dirijarea invatarii;
6) Obtinerea performantei – in sirijarea invatarii elevul a „vazut” cum sa procedeze; acum ii cerem sa arate ca stie cum sa procedeze. Noi ii cerem nu numai sa ne convinga pe noi, ci si pe el insusi.
7) Asigurarea feed-back-ului – nu exista cai standard de formulare sau de prezentare a feed –back –ului ca o comunicare. Confirmarea corectitudinii, la stiintele exacte exista de regula la sfasitul manualului. Cand profesorul urmareste performanta elevului, comunicarea feed-back-ului poate fi sub forma unui gest de aprobare, un zambet, un cuvant (bravo!, bine!);
8) Evaluarea performantei;
9) Intensificarea retentiei si asiguarea transferului – teme pentru acasa!
In proiectarea unei lectii trebuie tinut cont si de:
1. obiective sau scopuri;
2. metode, materiale, mijloace, experiente si exercitii de invatare;
3. evaluarea succesului elevilor.
Etapele vizitelor si excursiilor de studii
a) pregatirea vizitei sau excursiei;
b) desfasurarea vizitei sau excursiei;
c) valorificarea rezulatelor obtinute: in timpul vizitei sau excursiei, la terminarea vizitei obiectivului, la scoala
d) conditii necesare
–pregatirea ghizilor;
-imbinarea utilului cu placutul;
-apare manifestarea respectului fata de cei cu care elevii vin in contact, cunoasterea mai buna a elevilor.
Activitati auxiliare lectiei:
a) sub forma individuala (lecturi, exersare in vederea imbunatatirii preformantelor);
b) pe grupe (cercuri pe obiecte (mat., fizica), alte cercuri (literare, artistice)). Conducerea cercului este asigurata de un cadru specializat;
c) excursiile si vizitele cu obiective instructiv – educative.