Functiile jocului (curs III - 7 martie 2017)
In raport cu etapa de dezvoltare si cu aportul in procesul de evolutie si integrare sociala avem urmatoarele functii ale jocului :
- Functii principale sau esentiale
- functii secundare
- functii marginale ale jocului
Functiile principale ale jocului
- asimilarea practica si mentala a caracteristicilor lumii si vietii este o functie de cunoastere
- exersarea complexa stimulativa a miscarilor de contributie activa la cresterea si dezvoltarea organismului
- functia formativ-educativa a fost pusa in evidenta de timpuriu de pedagogul Fröbel, care a pus bazele educatiei in gradinita inca din anul 1907.
Functiile secundare ale jocului
- functia de echilibru si tonificare prin caracterul activ si compensator pe care-l intretine complementar jocul fata de activitatile cu caracter tensional (jocul ca tip de educatie de tip loisir).
- functia de compensare este strans legata de functiile cathartice si proiective ale jocului
(catarsisul - efect terapeutic obtinut prin descarcarea unei trairi refulate)
Functiile jocului - terapeutica
- functia terapeutic - compensatorie devine functie principala in procesul de terapie complexa recuperatorie integrata la diferitele categorii de copii cu tulburari de dezvoltare.
Jocul poate fi intarziat la copiii cu retard intelectual sau cu deficiente senzoriale
Evolutia jocului in ontogeneza (dezvoltarea copilului in primul an de viata)
Primele forme de joc ale copilului
a) dupa structura psihologica a componentelor ce se organizeaza si se integreaza in activitate si comportamentul de tip ludic:
- jocul simplu
- jocuri mai complexe, de exercitare generala motorie si senzorio-perceptiva
- jocuri verbal intelectuale
- jocuri care antreneaza structuri psihologice complexe(organizate de adult cu ajutorul jucariilor)
b) dupa functiile formative indeplinite
- cu rol de organizare si fixare a unor structuri simple si complexe de miscari si intentionalitati (jocuri de manuire)
- jocuri care organizeaza si fixeaza structuri verbale simple si coplexe
- jocuri prin care antreneaza planul general intelectual(jocuri cu subiect simplu, sugerat de jucarii sau de momente concrete ale vietii zilnice)
Forme de conduita ludica
1. contemplarea activa
2. manipulare a obiectelor
3. vocalizare : ganguritul urmat de emisiile de silabe
4. simbolic - de scurta durata
Evolutia jocului in ontogeneza la 1-3 ani
Jocul se constituie ca:
- un izvor bogat de impresii si atitudini
- cadru de manifestare a simbolistii ludice, cu rol de stimulare a dezvoltarii gandirii copilului;
- instrument de generare dar si de solutionare a conflictului afectiv generat de dispropotionalitate intre ceea ce-si doreste si ceea ce poate sa faca un copil la aceasta varsta;
- cadru de socializare deoarece in joc se stimuleaza relatiile cu alti, in joc se "descarca" tensiuni acumulate in relatiile cu altii.
Copilul castiga in precizie si rapiditate, sesizeaza mai usor caracteristicile deosebite ale obiectelor si are tendinta de a transforma toate obiectele din campul sau de actiune si perceptie in obiecte de joc
- fantezia copilului devine tot mai bogata
Curiozitatea copilului il determina sa caute oriunde obiecte de joaca, rastoarna sertare, cosuri, face dezordine
Aduna jucariile gramada si apoi le ia si le arunca una cate una, actiune considerata de catre unii psihologi ca forma primara activa a procesului de numarare.
La un an si 3 luni, copilul poate face constructii din doua sau trei cuburi iar dupa doua luni reuseste sa introduca un obiect mai mic (o biluta) intr-un pahar, datorita unei mai bune coordonari ale mainilor si oculo-motorii.
Exersarea mersului se transforma intr-un joc si un exercitiu.
Ii place sa vorbeasca si vorbirea are caracter de joc. Datorita incapacitatii de concentrare indelungata a atentiei pe acelasi tip de activitate conduita copilului in joc se caracterizeaza prin instabilitate permanenta, cautare si miscare, fara a avea insa o directie clara.
Copilului ii face mare placere sa danseze pe o muzica ritmata, mai ales daca este aplaudat de adulti. De asemenea incepe sa deseneze cu creionul pe o foaie de hartie, pe pereti, pe dulapuri.
Jucaria este animata : papusa este pusa sa mearga, masinuta este pusa in miscare..
Pe la 3 ani copilul imita conduitele celor din jurul sau.
Evolutia jocului in ontogeneza prescolar
Copilul nu diferentiaza jocul de alte forme de activitate complementare, invatatura si munca. Aceasta diferentiere este posibila doar in jurul varstei de 5 ani.