Tematică Licenta UCDC - Științe ale Educației

ELABORAREA PROBEI DE EVALUARE.   Testul de evaluare didactica se constituie ca o proba complexa formulata dintr-un ansamblu de itemi, care in urma aplicarii ofera informatii pertinente referitoare la modul de realizare a obiectivelor didactice, la progresul scolar etc. Denumirea de test docimologic, se atribuie testelor care indeplinesc o functie docimologica, adica de examinare si notare. Testul docimologic prezinta urmatoarele avantaje: - are un grad mare de obiectivitate; - prezinta regurozitate in masurarea didactica si in aprecierea modului de rezolvare a problemelor continute; - permit obtinerea de rezultate multiple - se pot construi relativ usor - dezv capacitatea de autoevaluare la elevi   Testul docimologic are urmatoarele componente: - obiectivele didactice stabilite in corelatie cu continuturile de invatamant - continuturile itemilor - rezolvarile itemilor si modul de acordare a punctajelor - performanta maxima specifica, care reprezinta nivelul comportamental maxim ce poate fi atins de elev; - performanta minima admisa   Elementele din care se compune un instrument de evaluare, enunturi, întrebari simple sau structurate, probleme, exercitii de orice tip poarta numele de itemi. Clasificarea itemilor: in functie de gradul de obiectivitate oferit de corectare : - itemi obiectivi - itemi semiobiectivi - itemi subiectivi (cu raspuns deschis)   I Itemi obiectivi,caracterizati prin : - asigrarea obiectivitatii în evaluare si notare - fidelitate ridicata - permit un feed-back rapid - capacitatea de a testa un numar mare de elemente de continut 1. Itemi cu alegere duala-   alegerea raspunsului corect din doua variante posibile, de tipul : adevarat-fals, corect-incorect, da-nu, fapt-opinie, cauza-efect etc. Avantaje : - obiectivitate - eficienta (pot acoperi un numar mare de obiective si de continuturi într-un timp relativ scurt de testare) - usurinta în notare Limite : - nu pot evalua creativitatea si nici capacitatea de sinteza - pot fi rezolvati relativ usor prin ,,ghicirea,, raspunsului (sansa de 50%) - utilizarea frecventa poate produce un efect negativ asupra învatarii   2. Itemi cu alegere multipla- acest item este format dintr-un enunt (premisa) urmat de un numar de optiuni din care elevul trebuie sa aleaga solutia corecta . Avantaje : - obiectivitate si fidelitate mare - eficienta - usurinta de notare - posibilitate redusa de ,,ghicire,, a raspunsului Limite : - nu pot evalua creativitatea si capacitatea de sinteza   3. Itemii de asociere-acest item, presupune stabilirea unor corespondente, asocieri între elementele distribuite pe doua coloane : pe una, premisele, iar pe cealalta solutiile. Avantaje : - obiectivitate si fidelitate mare - eficienta - usurinta în notare Limite : - nu pot masura rezultate ale învatarii situate la niveluri cognitive superioare precum analiza si sinteza - utilizarea frecventa poate produce un efect negativ asupra învatarii În realizarea itemilor de asociere tip pereche, pentru a evita ghicirea solutiilor prin eliminare, numarul acestora trebuie sa fie mai mare decât al premiselor.   II. Itemii semiobiectivi, caracterizati prin: - pot testa o gama larga de capacitati intelectuale - plaseaza elevul într-o situatie cognitiva cu un grad de complexitate ridicat - permit utilizarea unor materiale auxiliare   1. Itemii cu raspuns scurt/de completare- acest tip de item solicita elevul sa formuleze un raspuns scurt , sa completeze o afirmatie în asa fel încât aceasta sa dobândeasca sens si valoare de adevar. Avantaje: - validitate si aplicativitate mare - evalueaza atât capacitatile cognitive inferioare, precum cunoasterea si întelegerea, cât si medii, precum aplicarea - pot acoperi o arie ampla de continuturi cu ajutorul unui numar relativ de itemi Limite: - elaborarea raspunsului nu solicita dezvoltarea unor capacitati cognitive complexe precum analiza, sinteza si rezolvarea de probleme În realizarea itemilor cu raspuns scurt, raspunsurile solicitate trebuie sa fie relevante pentru evaluarea unei abilitati.   2. Itemii de completare- sunt de fapt o varianta mai ,, pretentioasa,, a itemilor cu raspuns scurt. Ei solicita producerea unui raspuns al carui rol este sa întregeasca un enunt lacunar sau incomplet. Avantaje: - validitate si aplicabilitate mare, evalueaza atât capacitatile cognitive inferioare (cunoastere si întelegerea) cât si medii precum aplicarea - pot acoperi o arie ampla de continuturi Limite: - elaborarea raspunsului nu solicita dezvoltarea unor capacitati cognitive complexe precum analiza, sinteza, rezolvarea de probleme. În realizarea itemilor de completare, formularile prea ample ale cerintelor sunt de evitat. 3. Întrebari structurate  - sunt itemi care contin mai multe sarcini de lucru si care fac trecerea de la itemii obiectivi la itemii subiectivi.         Este vorba de un anumit numar de aplicatii având ca punct de plecare acelasi material-suport (un text, o harta, o ilustratie). Avantaje: - permit utilizarea unor materiale suport stimilative - ofera posibilitatea testarii unei game largi de abilitati - se pot realiza cerinte variate ca si grad de dificultate Limite: - este dificil de apreciat gradul de dificultate al cerintelor - schema de notare este mai dificil de realizat, deoarece ea trebuie sa aiba în vedere o varietate de modalitati de exprimare a solutiilor În realizarea întrebarilor structurate, materialul-suport trebuie sa fie adecvat nivelului de întelegere al elevului .   III.  Itemii subiectivi -caracteristici generale: - permit evaluarea unor rezultate complexe ale învatarii, abilitati de tip analiza, argumentare, sinteza - corectarea si notarea nu prezinta un grad mare de obiectivitate - sunt proiectati si utilizati pentru obiective si situatii de evaluare în care intereseaza în mod deosebit demersul subiectului în producerea unui raspuns, nu întotdeauna unul singur posibil si corect.   1. Eseul structurateste o compunere ce trateaza o anumita tema, indicata în cerinta. Tema la rândul ei presupune un numar variabil de cerinte, ce vor fi dezvoltate în cuprinsul eseului. Ordinea integrarii cerintelor nu este obligatorie, eseul structural vizând atât cunostintele punctuale ale elevului, cât si creativitatea si originalitatea. Avantaje: - proiectarea necesita un timp relativ redus - nu necesita auxiliare Limite: - acopera o arie mica de continuturi, desi timpul necesar pentru elaborarea raspunsului este în general mare - schema de notare este greu de realizat Schema de notare trebuie realizata în relatie cu instructiunile privind rezolvarea.   2. Eseul libereste o compunere în care se indica tema ce va fi tratata, elevul fiind cel ce decide asupra parcursului, asadar asupra aspectelor pe care este necesar sa insiste, precum si asupra ordinii în care acestea vor fi integrate în cuprinsul textului. Avantaje: - proiectarea necesita un timp redus - nu necesita materiale auxuiliare Limite: - acopera o arie mica de continuturi - necesita mult timp pentru evaluare - fidelitatea este scazuta Utilizarea lui încurajeaza activitatile creatoare si critice, precum argumentarea unor opinii, analiza situatiilor complexe. În realizarea eseului liber, alegerea temei trebuie realizata în functie de obiectivul de evaluare si în paralel cu schema de notare.   3. Rezolvarea de problemeacest tip de item se refera la o situatie-problema, sarcina de lucru în care elevul se confrunta, în general, cu un caz pentru care nu exista o solutie învatata anterior, o unica solutie. Scopul este de a pune elevul sa-si foloseasca cunostintele si deprinderile însusite la obiectul respectiv, dar nu numai, pentru a formula o posibila solutie a problemei. Avantaje: - poate fi utilizata în cadrul oricarei discipline - permite folosirea de materiale-suport - ofera posibilitatea testarii unei game largi de abilitati - stimuleaza gândirea critica Limite: - schema de notare este mai dificil de realizat, deoarece exista o varietate de modalitati de exprimare a solutiilor - necesita mult timp pentru evaluare În realizarea rezolvarilor de probleme , situatia-problema trebuie sa fie în concordanta cu vârsta si nivelul de pregatire al elevului, iar formularea cerintelor sa fie adecvata obiectivului de evaluare.

Invatarea scolara I. Concept Invatarea are 3 acceptiuni 1. Dobandirea de catre o vietate a unei forme de comportament sau modificarea celor existente; acest tip de invatamant este specific vietatilor si ne prezinta un proces evolutiv, din perspectiva animalelor, acest invatamant se realizeaza prin reflexe conditionat dar si prin incercari si erori. 2. Invatamantul specific uman - insusirea experientei sociale de catre un individ. Omul fiind o fiinta sociala, stabileste relatia de comunicare cu semenii sai, dobandind limba, limbaj, procese specifice, rationamente, scheme operationale. Omul invata pentru satisfacerea nevoilor sale sociale si pentru a raspundetrebuintelor sociale. Elementele experienteo sunt insusite activ (se implica) si selectiv (nu preia totul din experienta sociala) Caracteristicile invatarii umane sunt : a) caracter constient, adica, intentionat; tine de diferite motivari b) caracter rational - se bazeaza pe procesele psihice superioare cu precadere gandirea c) caracter activ - omul se implica d) caracter selectiv - preia numai ce tine de o noua adaptare e) control si autocontrol 3. Invatarea scolara - forma tipica de invatare umana cu aspect psihologic si pedagoggic. Aspectul psihologic - achizitii pe baza interiorizarii. Aspectul pedagogic - rezultatele obtinute in urma unei activitati organizate, planificate, conduse. Din perspectiva programelor scolare , orice invatare scoalra are un fond apreciativ (cunostinte anterioare) si actiuni practico-aplicative.  Caracteristicile invatarii scolare Orice invatare scolara este dependenta de predare/instruire scolara si apare ca rezultat al comunicarii dintre cadrul didactic si copil/elev - caracter actional - elevul trebuie sa participe activ si constient - caracter gradual - se pleaca de la simplu pentru a se ajunge la complex; se pleaca de la concret pentru a se ajunge ;la abstract - caracter transformator - produce transformarea continuturilor prevazute in programe scolara in achizitii psihice - caracter procesual - trebuie vazut sub aspect dinamic prin implicare psihologica. Din punct de vedere pedagogic invatarea scolara se poate desfasura plurimodal (individual, frontal, pe grupuri, euristic, algoritmic, programat, etc). Din perspectiva psiho-pedagogica invatarea este un proces ce tine de informare (asimilare, memorare, de cunostinte) si aspect formal, adica dezvoltarea proceselor psihice ce conduc la dezvoltarea personalitatii umane. III. Tipuri fundamentale de invatare A. Invatarea scolara senzio-motorie B. Invatarea scolara cognitiv-intelectuala (notiuni, judecati rationale) C. Invatarea afectiv-sociala In aceste tipuri de aceste tipuri fundamentale, apar tipologii noi si anume : 1. dupa continut: - invatarea perceptiva - invatarea verbala - invatarea conceptuala - invatarea motorie 2. Dupa modul de operare cu stimuli - prin  discriminare - prin repetare - prin transfer - prin generalizare 3. Dupa modelul de organizare a informatiei - invatarea algoritmica - invatarea euristica - invatarea creativa - invatarea programata - liniara si ramificata IV. Conditiile invatarii scolare Conditiile invatarii scolare 1. conditii interne 2. conditii externe 1. Conditiile interne fac referire la : - factorii fiziologici - factorii cognitivi - factorii afectivi-motivationali - factorii volitivi-caracterial - factorii instrumentali - aptitudinea scolara, priceperea elevului, abilitatea de a invata, capacitatea de stapanire a cunostintelor, de transfer de cunostinte si de expresie 2. Conditiile externe - conditii ce tin de disponibilitatea si profesionalismul cadrului didactic, de obligatiile scolii, de obligatiile familiei, de grupul de apartenenta, conditiile igienico-sanitare. V. Etapele invatarii scolare Generalizate etapele invatarii scolare sunt : 1. sensibilizarea elevilor fata de continutul invatarii, se realizeaza prin : - motivatie - anuntarea obiectivelor pe intelesul copiilor, motivarea actului de cunostinte, crearea de situatii problema, organizate de experiente conform stadialitatii (conform varstei copilului); - activarea cerebrala si mobilizarea energiei psihice nervoase 2. intelegerea si elaborarea generalizarilor - se realizeaza din perspectiva urmatorului traseu: - perceperea materialului - analiza si prelucrarea informatiei prin operatii logice - desprinderea unor relatii esentiale - formarea notiunilor si ideilor noi - formarea notiunilor si ideilor noi - realizarea generalizarilor din perspectiva cunostintelor 4. fixarea si retinerea continuturilor - trebuie sa vezi ce a ramas in urma a 40-50 de minute. Invatarea scolara este : - invatarea "tinerei generatii" - intensiva 5. Transferul - aplicarea cunostintelor in contacte noi si variate VI. Invatarea centrata pe elev a) informatiile se obtin de regula prin schimburi (cadru didactic-elev, elev-elev) - accent pe gandirea critica/divergenta - abordari in contexte fata de nevoi si interese b) situatie de invatare din perspectiva situatiilor problema, punandu-se accent pe intelegerea generalizata, organizarea flexibila a formei de desfasurare a lectiei, accent pe colaborare si cooperare, activitati interactive, evaluari formative, munca independenta, care sa corespunda dorintelor elevului, cadrul didactic fiind moderator al cunoasterii.  

  MIJLOACELE DE ÎNVATAMÂNT       DEFINITIE: totalitatea resurselor materiale concepute si realizate în mod explicit pentru a servi profesorului în activitatea de predare si elevului în activitatea de învatare. Componenta a procesului de învatamânt care desemneaza un ansamblu de resurse sau instrumente materiale si tehnice, produse, adaptate ori selectate în vederea îndeplinirii sarcinilor instructiv-educative din scoli.   FUNCTIILE MIJLOACELOR DE ÎNVATAMÂNT: Functia de comunicare Mijloacele de învatamânt au proprietatea de a transmite diverse informatii. Cu ajutorul lor, elevii asimileaza mai usor cunostintele, înteleg mai rapid notiuni, concepte, derularea unor fenomene, desfasurarea unor evenimente.   Functia ilustrativ-demonstrativa Mijloacele de învatamânt vin sa sustina si sa îmbunatateasca comunicarea verbala, orala sau scrisa, sa dovedeasca un adevar, un fapt, o afirmatie, sa permita elevilor sa-si formeze anumite deprinderi, sa efectueze anumite operatii, sa dovedeasca anumite comportamente.   Functia formativ-educativa Mijloacele didactice ajuta elevii în organizarea si sistematizarea înformatiilor, contribuie la dezvoltarea operatiilor gândirii, a imaginatiei, a memoriei, la activizarea atentiei, la stimularea curiozitatii stiintifice, la formarea unor priceperi si deprinderi intelectuale, practic-aplicative, a competentelor profesionale.   Functia stimulativa Mijloacele de învatamânt determina cresterea motivarii elevilor pentru învatare. Multe dintre ele, fiind captivante si atragatoare, declanseaza impresii puternice, stari afective, momente de buna dispozitie.   Functia de rationalizare a efortului în activitatea de predare-învatare Mijloacele de învatamânt faciliteaza activitatea de învatare a elevilor, prin realizarea unor sarcini mult mai repede si mai usor.   Functia de evaluare a randamentului scolar Mijloacele de învatamânt da posibilitatea de a diagnostica si aprecia mai rapid si mai obiectiv progresele inregistrate de elevi în învatare.                CLASIFICAREA MIJLOACELOR DE ÎNVATAMÂNT - criteriul: functia îndeplinita   1. Mijloace de învatamânt informative si ilustrativ-demonstrative Aceste mijloace sunt importante prin faptul ca reprezinta sursa de informatie, pot servi la transmiterea cunostintelor, la exemplificarea sau ilustrarea notiunilor, la întelegerea unor fenomene.   Materiale intuitive naturale: plante si animale, vii/ conservate (insectare, ierbare, incluziuni,preparate, diorame etc.), colectii de roci, substante chimice, obiecte tehnice (ampermetru, voltmetru, termometru) aparate si instrumente de laborator, unelte, masini etc. Aceste materiale ajuta la perceperea corecta a realitatii. Ele determina elevii sa caute informatia, sa cerceteze, sa efectueze investigatii pentru a descoperii tainele naturii, ale tehnicii.   Materiale elaborate sau construite special (substitute tridimensionale): mulaje, machete, corpuri geometrice, glob terestru, forme de relief miniaturizate, aparate si masini demontabile, modele         (complete- modelul moleculuei de metan, apa; în sectiune- sectiunea pe verticala sau pe orizontala a radacinii; detasabile- corpul omenesc, structura interna etc.), filme, casete audio si audiovizuale, CD-uri. Aceste materiale imita, reproduc sau reconstituie obiecte sau fenomene reale sau foarte complexe, facându-le accesibile observarii (obiecte foarte mari sau mici, obiecte departate în timp si spatiu, obiecte sau fiinte care nu mai exista etc.)   Materiale sau reprezentari figurative (substitute bidimensionale): ilustratii, fotografii, albume, planse, tablouri, documente, harti, atlasuri, diapozitive, diafilme, folii, filme, casete audio si audiovizuale, CD-uri, diverse jocuri etc. Aceste materiale redau imaginea lucrurilor reale. Perceperea lor este, de obicei, însotita de trairi afective,determina interes si curiozitate, asigura mentinerea atentiei mai mult timp.   Reprezentari simbolice: grafice, scheme, formule matematice, fizice, chimice, planse cu text scris etc. Cele mai multe simbolizeaza date reale si concentreaza o mare cantitate de informatie. Cu cât elevii cunosc mai bine aceste simboluri, cu atât vor putea sa citeasca sau sa calculeze mai bine, sa descifreze desene, scheme, harti, planuri, sa descrie fenomene fizice sau chimice, sa interprezenze mai usor unele evenimete. Reprezentarile simbolice contribuie la dezvoltarea operatiilor gândirii (abstractizare, concretizare, generalizare), la dezvoltarea capacitatii de rezolvare de probleme.   Mijloace de învatamânt pentru formarea si exersarea priceperilor si deprinderilor: jocuri de constructii, jocuri de creatie, truse de piese demontabile, abacuri, alfabetare, socotitoare, aparate si instrumente de laborator, materiale si aparate pentru educatie fizica, instrumente muzicale, softuri, calculator etc.   Acestea asigura exersarea operatiilor intelectuale, formarea si dezvoltarea unor deprinderi practico-aplicative, tehnice, artistice, fizice,  specifice diferitelor domenii ale cunoasterii.   Mijloace de învatamânt pentru rationalizarea timpului: harti de contur, sabloane, stampile didactice etc.     Mijloace de învatamânt pentru evaluarea rezultatelor scolare:  teste, fise de munca independenta, softuri, instalatii complexe de verificare, simulatoare.

Evaluarea scolara - actul prin care - referitor la o prestatie orala, scrisa sau practica - se formuleaza o judecata prin prisma unor criterii. Evaluarea si notarea scolara alcatuiesc o modalitate de codare numerica - insotita de aprecieri calitative - a rezultatelor obtinute de elevi, servindu-se de scara de la 1 la 10. Prin evaluare se intelege masurarea si aprecierea cantitativa a efectelor invatarii scolare.   Evaluarea este aplicabila in doua planuri: 1. cu referire la efectele invatarii - vizeaza relatia profesor-elev: nivelul de pregatire a elevilor si evolutia acestuia in timp, in functie de posibilitatile lor reale de invatare prin raportare a performantelor obtinute de scoala la cele asteptate de societate.   2. cu referire la insusi procesul instructiv-educativ - vizeaza autoestimarea profesorului, factorii de indrumare si control ai invatamantului in vederea asigurarii unei verificari sistematice si integrale a performantelor elevilor, a conceperii si realizarii unui proces instructiv-educativ capabil sa cultive interesul ptr studiu al elevilor.   ETAPE              Procesul de evaluarii presupune mai multe etape: • definirea obiectivelor procesului de invatamant. • crearea situatiilor de invatare care sa permita elevilor achizitionarea comportamentelor preconizate prin obiective. • selectarea metodelor si instrumentelor de evaluare necesare. • desfasurarea procesului de masurare a cunostintelor achizitionate. • evaluarea si interpretarea datelor obtinute. • concluzii si aprecieri diagnostice si prognostice   Actiunea de evaluare didactica include trei operatii : MASURAREA, APRECIEREA si DECIZIA.   Masurarea presupune aplicarea unor tehnici specifice pentru a cunoaste efectele actiunii instructiv- educative si a obtine date în perspectiva unui scop determinat. Exactitatea masurii este conditionata de calitatea instrumentelor de masura folosite si de modul cum sunt acestea aplicate.                  - presupune o determinare obiectiva prin surprinderea riguroasa a unor achizitii si nu implica emiterea unor judecati de valoare.   Apreciereasau evaluarea propriu-zisa constituie procesul de judecata de valoare a rezultatelor constatate, prin compararea acestora cu scopurile urmarite .                    - presupune si semnificatia unui rezultat observabil sau masurabil într-un cadru de referinta axiologic. Decizia reprezinta operatia de evaluare care asigura prelungirea aprecierii într-o nota scolara, caracterizare, hotarâre, recomandare,etc. cu valoare de prognoza pedagogica.            - se realizeaza în raport cu anumite criterii pedagogice, spre exemplu : a) potentialul elevului, valorificat la maximum ; b) cresterea calitativa a activitatii didactice ;             c) prin anticiparea corect-pozitiva, prin metamorfoza diagnozei în prognoza ;             d) îndrumarea evaluatului prin termeni manageriali.           FUNCTII ALE EVALUARII   In cadrul sist. de invatamant evaluarea are urm. functii:   1. Functii de constatare si diagnosticare a performantelor obtinute de elevi, explicate prin factorii si conditiile care au dus la succesul sau insuccesul scolar (factori psihologici, de natura pedagogica, sociala, factori stresanti)   2. Functii de reglare si perfectionare continua a metodologiei instruirii pe baza informatiilor obtinute din explicarea factorilor si a conditiilor ce au determinat rezultatele la invatatura.Aceasta functie se realizeaza prin feed-back   3. Functia de informare a parintilor elevilor si a societatii cu privire la rezultatele si evolutia pregatirii elevilor in scoala pt integrarea lor socio-profesionala   4. Functia motivationala , de stimulare a interesului pentru invatatura, autocunoastere si autoapreciere corecta, in raport cu obiectivele invatarii scolare   5. Functia de predictie (prognostica) si de decizie privind desfasurarea in viitor a activitatii instructiv-educative in scopul ameliorarii ei pe baza cunoasterii cauzelor ineficientei   6. Functii de selectionare si clasificare a elevilor in raport cu rezultatele scolare obtinute   7. Functia formativ –educativa , de ameliorare a metodelor de invatare folosite de elevi , de stimulare si optimizare a invatarii si de consolidare a competentelor scolare   8.      Functia de perfectionare si inovarea intregului sistem scolar   FORME DE EVALUARE   Dupa modul de integrare a verificarii si evaluarii in procesul de invatamant:   1. Evaluarea initiala – probe initiale de evaluare, orale sau practice sunt elemente pe baza carora se alcatuieste programul de instruire de catre profesor(se stabileste nivelul de pregatire al elevului la inceputul unei perioade sau etape de lucru, la inceputul unei teme mari, capitol, precum si conditiile in care acesta se poate integra in programul de instruire)   2. Evaluarea sumativa, cumulativa sau de bilant, se realizeaza la finele unei etape de instruire, la finele studierii unei teme, al unui capitol si, periodic, la sfarsitul semestrelor, al anului scolar, al ciclului de scolarizare prin conceperea unor subiecte cuprinzatoare care sa acopere intreaga arie tematica abordata.   3. Evaluarea continua (formativa), presupune verificarea permanenta a rezultatelor, pe tot parcursul procesului de instruire, de obicei operandu-se pe secvente mici. Trecerea la secventa urmatoare se realizeaza numai dupa ce se cunoaste modul de desfasurare si eficienta educationala a secventei evaluate, rezultatele obtinute de elevi, prin adoptarea de masuri de ameliorare privind procesul de invatare si performantele unor elevi.   STRATEGII DE EVALUARE   = modalitatile sau tipurile specifice de integrare a operatiilor de masurare-apreciere-decizie în activitatea didactica/educativa, integrare realizabila la diferite intervale de timp scurt, mediu si lung si în sensul îndeplinirii unor functii pedagogice specifice.   1. Din punct de vedere al situatiilor de evaluare, putem identifica doua strategii : ?  evaluare realizata în circumstante obisnuite, bazata pe observarea activitatii elevilor; ?  evaluare   specifica,   realizata   în   conditii   special   create   ce   presupune elaborarea   si  aplicarea  unor  probe,  partenerii  angajati  în  proces  fiind constienti de importanta demersurilor de verificare si apreciere întreprinse;   2. Dupa accentul pus pe proces sau pe sistem: ?  evaluarea de proces– se refera la performantele elevilor; ?evaluarea de sistem – accentul se pune pe sistemul în care se desfasoara procesul de învatamânt   3. Dupa functia dominanta îndeplinita, putem identifica doua strategii: - evaluare  diagnostica  (se  realizeaza  o  diagnoza  descriptiva  ce  consta  în localizarea lacunelor si erorilor în cunostinte si abilitati dar si a “punctelor forte” si o    diagnoza  etiologica  care  releva  cauzele  care  au  generat  neajunsurile constatate); - evaluare predictiva prin care se urmareste  prognozarea gradului în care elevii vor putea sa raspunda pe viitor unui program de instruire;   4. Dupa  modul în care  se integreaza în desfasurarea procesului didactic, putem identifica trei strategii: - evaluare  initiala,  realizata  la  începutul  demersurilor  instructiv-educative, pentru a stabili nivelul la care se situeaza elevii; - evaluare formativa, care însotete întregul parcurs didactic, organizând verificari sistematice în rândul tuturor elevilor din toata materia; - evaluarea sumativa, care se realizeaza de obicei, la sfâritul unei perioade mai lungi de instruire;   5. Dupa autorul care efectueaza evaluarea, putem identifica trei strategii: - evaluare interna, întreprinsa de aceeasi persoana/institutie care este direct implicata  si a condus activitatea de învatare (de exemplu, învatatorul sau profesorul clasei); - evaluarea externa, realizata de o alta persoana/institutie, alta decât cea care a asigurat derularea predarii si învatarii; - autoevaluare, efectuata de subiectul însusi asupra propriului progres;     6.  Nu este mai putin importanta nici departajarea ce se face între: - evaluarea preponderent pedagogica, vizând în esenta ceea ce subiectii au asimilat, ceea ce stiu sa faca si ce capacitati si trasaturi si-au format; - evaluarea  preponderent  psihologica,  privind  functiile  psihice  implicate  în activitatea   de   învatare.   Evaluarile   psihologice   vizeaza   aptitudinea subiectului de a învata, adica ceea ce poate sa faca;   7. Dupa obiectul evaluarii: - evaluarea procesului de învatare (atât a achizitiilor cât  si a procesului în sine); - evaluarea performantelor (realizate individual, în grup sau de catre grup); - evaluarea a ceea ce s-a învatat în scoala sau a ceea ce s-a învatat în afara scolii;   8. Dupa domeniu: - evaluarea în domeniul psihomotor (capacitati, aptitudini, deprinderi); -  evaluarea în domeniul socio-afectiv ( atitudini); - evaluarea în domeniul cognitiv (cunostinte);   9. Dupa modul în care pot sau nu pot fi cuantificate rezultatele: - evaluare cantitativa – rezulatele sunt cuanti-ficabile în functie de un punctaj; - evaluare calitativa – la care rezultatele nu pot fi masurate prin cuantificare; Evaluarea initiala  (predictiva)                  - se efectueaza la începutul unui program de instruire.  -  permite sa se prevada sansele de succes ale programului.  - profesorul poate sa verifice punctele forte si punctele slabe ale elevilor – poate apoi  alege modul cel mai adecvat de predare a noului continut, dar si de a gândi modalitati de instruire diferentiata.  - poate fi desfasurata nu numai la începutul anului, ci si la mijlocul sau sfârsitul lui, atât înaintea unei teme, cât si în orice moment al ei  -  utila pentru refacerea sau remedierea unei stari de fapt, pentru aplicarea unui scurt program de recuperare sau de refacere a notiunilor fundamentale ce vor fi implicate în sustinerea învatarii urmatoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunostinte si abilitati indispensabile unui nou proces.   Evaluarea continua( formativasau de progres)   - pe tot parcursul desfasurarii  procesului de învatamânt. - probe sau teste de diagnoza, formative si de progres, adecvate, administrate la sfârsitul fiecarei unitati parcurse -> se poate determina daca fiecare elev a ajuns sa-si însuseasca materia corespunzatoare - furnizeaza profesorului si elevului un feed-back despre gradul de stapânire a materiei si despre dificultatile întâmpinate sau cu alte cuvinte, unde se situeaza rezultatele partiale fata de cele finale proiectate – poate duce la reluarea explicatiei, la modificarea unor elemente ale demersului didactic sau la organizarea unor programe de recuperare - functie de diagnosticare si ameliorare a procesului instructiv-educativ (se constituie astfel într-un mijloc de prevenire a situatiilor de esec scolar) - nu vizeaza sanctionarea rezultatelor slabe ale elevilor, ci evidentierea rezultatelor bune, oricât de mici ar fi progresele înregistrate - este o evaluare centrata pe procese, destinata rectificarii, reajustarii si adaptarii acestora, ameliorarii si optimizarii, reglarii si autoreglarii învatarii si predarii.   Evaluarea sumativa ( periodica sau finala)   - o evaluare de bilant al instruirii(la sfârsitul parcurgerii unui ansamblu de sarcini de învatare ce constituie un tot unitar, corespunzator, de exemplu unei programe, unei parti mai mari din programa) sau indica rezultatele obtinute la sfârsitul unei perioade de învatare- semestru, an scolar, ciclu de studii, stadiu de ucenicie. - evidentiaza finalul, efectul terminal rezultat de pe urma învatarii parcurse si nu cum s-a ajuns la acest produs - functie de constatare a rezultatelor si de clasificare a elevilor- nu mai ofera ameliorarea în timp a rezultatelor scolare ale elevului - se desfasoara intr-o perioada compacta de trei saptamâni la sfârsitul fiecarui semestru - se vor realiza recapitulari, sistemmatizari ale materiei, care vor permite elevului sa se concentreze asupra aspectelor esentiale ale continuturilor parcurse, asupra conceptelor-cheie si a exercitiilor obligatorii, pregatindu-se astfel pentru probele de evaluare sumativa care urmeaza recapitularii - este utilizata pentru a furniza informatii de tip bilant, în vederea: • diagnosticarii într-o forma globala, a realizarii obiectivelor generale (sau terminale) ale unei programe (sau parti ale programei), a  rezultatelor înregistrate de elevi la sfârsitul unei perioade de învatare în raport cu asteptarile sau obiectivele fixate initial  • certificarii sau recunoasterii atingerii unui nivel de pregatire, îndeplinirii unei învatari pana la sfârsit, dobândirii unor competente • adoptarii unei decizii legate de promovarea/nepromovarea, acceptarea/respingerea, acordarea unei diplome, etc. • stabilirii unei diferentieri sau ierarhizari (clasificari) intre elevi • confirmarii infirmarii eficientei prestatiei profesorilor, a unor strategii utilizate, a valorii unor programe, manuale scolare si suporturi didactice - se încheie cu atribuirea unei note sau a unui calificativ, ori a unui certificat, diplome. METODE DE EVALUARE   = cale prin care profesorul ofera elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stapânire a cunostintelor, de formare a diferitelor capacitati testate prin utilizarea unei diversitati de instrumente adecvate obiectivului de evaluare propus.   1. Metodele traditionale   • Probele orale • Probele scrise • Probele practice 2.                     Metode complementare • observarea sistematica a activitatii si a comportamentului elevilor • referatul • investigatia • proiectul • portofoliul • autoevaluarea.   Metodele traditionale   Verificarea orala =  conversatie(individuala, frontala sau combinata)  prin care profesorul urmareste identificarea cantitatii si calitatii instructiei. - avantaje - comunicare deplina intre profesor si clasa de elevi                 - feed-back-ul este mult mai rapid                 - favorizeaza dezvoltarea capacitatilor de exprimare ale elevilor - dezavantaje - obiectivitatea ascultarii orale poate fi  periclitata de interventiile unor variabile: starea de moment a educatorului, gradul diferit de dificultate a intrebarilor puse, starea psihica a evaluatilor etc.                       - nu toti elevii pot fi verificati, ascultarea fiind realizata prin sondaj.   Verificarea scrisa - apeleaza la anumite suporturi scrise, concretizate in lucrari de control sau teze.  - elevii isi prezinta achizitiile educatiei fara interventia profesorului - posibilitatea verificarii unui numar relativ mare de elevi intr-un interval de timp - raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare - avantajarea unor elevi timizi sau care se exprima defectuos pe cale orala - implica  feed-back mai slab, in sensul ca unele erori sau neimpliniri nu pot fi eliminate operativ, prin interventia profesorului   Probele practice- presupun aplicarea cunostintelor teoretice insusite precum si deprinderilor si priceperilor anterior formate.     Metode complementare(moderne de evaluare)   Observarea sistematica a comportamentului elevilor în timpul activitatii didactice furnizeaza profesorului o serie de informatii utile, diverse si complete, greu de obtinut astfel prin intermediul metodelor de evaluare traditionale. - prof. foloseste: - fisa de evaluare (calitativa)                             - scara de clasificare                             - lista de control/verificare Fisa de evaluare - date factuale despre evenimentele cele mai importante pe care profesorul le identifica în comportamentul sau în modul de actinue al elevilor sai (fapte remarcabile, probleme comportamentale, evidentierea unor aptitudini deosebite într-un domeniu sau altul)                             - interpretarile profesorului asupra celor întâmplate, permitându-i acestuia sa surprinda modelul comportamental al elevilor sai. Scara de clasificare  - însumeaza un set de caracteristici (comportamente) ce trebuie supuse evaluarii, însotit de un anumit tip de scara, de obicei scara Likert                                    - elevului îi sunt prezentate un  numar de enunturi în raport de care aceasta trebuie sa manifeste acordul sau dezacordul, discriminând între 5 trepte : - puternic acord - acord - indecis (neutru) - dezacord - puternic dezacord     Lista de control/ verificare- prin intermediul ei doar se constata prezenta sau absenta unei caracteristici, comportamente etc. fara a emite o judecata de valoare oricât de simpla.                                             - in listele de control se recomanda : - completarea informatiilor asupra comportamentului elevului în timpul activitatilor didactice - aplicarea lor numind cazul copiilor cu dificultati de învatare   Referatul- permite o apreciere nunantata a învatarii si identificarea unor elemente de performanta individuala a elevului, care îsi au originea în motivatia lui pentru activitatea desfasurata. - doua tipuri de referate : a. referat de investigatie stiintifica, bazata pe descrierea demersului unei activitati desfasurate în clasa si pe analiza rezultatelor obtinute b.  referat bibliografic, bazat pe informarea documentara, bibliografica.   Investigatia ofera posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ cunostintele însusite în situatii noi si variate, pe parcursul unei ore sau a unei succesiuni de ore de curs. - presupune definirea unei sarcini de lucru cu instructiuni precise, întelegerea acesteia de catre elevi înainte de a trece la rezolvarea propriu-zisa, prin care elevul demonstreaza si exerseaza totodata, o gama larga de cunostinte si capacitati în contexte variate. - se poate formula si sub forma unor teme pentru acasa, dar definitivarea se va face în clasa, prin comentarea concluziilor. - presupune parcurgerea cel putin a urmatorilor pasi : ·       enuntarea sarcinii de lucru (de catre profesor) ·       identificarea modalitatilor prin care se pot obtine datele/informatiile necesare (de catre elev, dar si cu îndrumarea profesorului) ·       strângerea datelor/informatiilor (de catre elev) ·       stabilirea strategiei de utilizare a datelor/informatiilor ( de catre elev cu îndrumarea profesorului) ·       scrierea unui raport privind rezultatele investigatiei (de catre elev) - pune în valoare : • creativitatea si initiativa                             • cooperarea si participarea la lucru în echipa                             • constanta si concentrarea atentiei                             • perseverenta                             • flexibilitatea gândirii si deschiderea catre noi idei - trebuie adaptata vârstei elevului si experientei lor intelectuale   Proiectul - metoda complexa de evaluare individuala sau de grup, recomandata pentru evaluarea sumativa. -subiectul este stabilit de catre profesor, dar dupa ce se obisnuiesc cu acest tip de activitate, elevii însisi vor putea propune subiectele. - presupune parcurgerea cel putin a urmatorilor pasi : ·         enuntarea sarcinii de lucru ·         repartizarea responsabilitatilor în cadrul grupului ·         colectrea datelor, a materialelor ·         realizarea produsului ·         prezentarea - evalueaza : - capacitatea de a observa si de a alege metodele de lucru                     - capacitatea de a masura si de a compara produsele (rezultatele)                     - capacitatea de a utiliza corespunzator bibliografia                    - capacitatea de a manevra informatia si de a utiliza cunostinte                    - capacitatea de a rationa si de a utiliza proceduri simple                    - capacitatea de a sintetiza si de a organiza materialul                    - capacitatea de a realiza un produs. - se poate derula într-o perioada mai mare de timp, pe secvente determinate dinainte sau structurate circumstantial. - criterii de evaluare: - validitate                                   - elaborare si structurare                                   - creativitate                                   - calitatea materialului utilizat                                   - raportare la tema proiectului                                   - documentare                                   - lucru în echipa (distribuirea si asumarea adecvata a sarcinilor)                                   - calitatea rezultatelor (valorificarea în practica, aplicabilitate)   Portofoliul - o metoda de evaluare complexa, longitudinala, proiectata într-o secventa mai lunga de timp, care ofera posibilitatea de a se emite o judecata de valoare, bazata pe un ansamblu de rezultate. - poate contine:                    - lucrari scrise                    - teste                    - chestionare                    - compuneri                    - fise                    - proiecte                    - informatii despre activitatile extrascolare la care elevul a participat   Autoevaluarea  presupune: • prezentarea sarcinii de lucru, a obiectivelor curriculare si de evaluare pe care trebuie sa le atinga elevii • încurajarea elevilor pentru a-si pune întrebari legate de modul de rezolvare a unei sarcini de lucru • încurajarea evaluarii în cadrul grupului sau al clasei • completarea la sfârsitul unei sarcini de lucru importante a unui   chestionar - are efect numai daca este folosita în mod constant 

Proiectarea activitatii didactice I. Conceptul de proiectare pedagogica.  Proiectarea activitatii didactice reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anticipare a acesteia. I se asigura un caracter sistematic, rational . - procesul deliberativ de fixare mentala a pasilor ce vor fi parcursi in realizarea instructiei si educatiei; - un demers de anticipare a obiectivelor continuturilor, metodelor si mijloacele de invatare, a instrumentelor de evaluare si a relatiilor ce se stabilesc intre toate aceste elemente. In conducerea desfasurarii activitatilor instructiv-educative, profesorul exercita mai multe functii: - orientarea si planificarea activitatilor instructiv-educative: • se incepe cu studiul resurselor umane, materiale, al programelor scolare si al mijloacelor de invatamant; • precizarea obiectivelor si a continuturilor; • se aleg apoi strategiile didactice, metodele, mijloacele de invatare, formele de activitate cu elevii si instrumentele de evaluare. - conceperea si desfasurarea metodica a lectiilor in concordanta cu obiectivele vizate; - dirijarea proceselor de predare-invatare: • dirijarea directa a proceselor de predare se obtine folosind metodelor de comunicare expozitive si interogative; • dirijarea indirecta presupune folosirea partiala a metodelor interogative si, pe scara larga, a metodelor activ–participative (euristice); • dirijarea euristica dezvolta la elevi creativitatea si ii ajuta sa redescopere noi adevaruri prin efort propriu de gandire. - reglarea procesului de invatarea pe baza de feed-back: • feed-back-ul are functia de control, de reglare si autoreglare; • profesorul poate regla din mers predarea si invatarea; profesorul poate sa ia microdecizii in scopul optimizarii procesului predare-invatare mergand pana la o reproiectarea a instruirii. - controlul si evaluarea activitatilor de invatarea a elevilor: • prin metode de control si evaluare. - optimizarea, ameliorarea si inovarea procesului de predare-invatare-evaluare; optimizarea se realizeazaprin: • precizarea obiectivelor pedagogice; • structurarea logica a continutului; • adecvarea continutului la nivelul de intelegere al elevilor; • folosirea mijloacelor moderne de invatamant; • folosirea metodelor activ–participative; •eficacitatea procesului de invatamant creste atunci cand profesorul comunica elevilor obiectivele operatiunilor (competitii specifice), ii motiveaza, ii determina sa participe activ la lectie; • inovarea se obtine prin propunerea de noi mijloace si metode de invatamant, de noi programe si materiale scolare. - evaluarea si autoevaluarea activitatilor instructiv–educative: • evaluarea este realizata prin asistenta la ore, rapoarte de activitate, situatii statistice privind rezultatele la invatatura. Continuturile si structura proiectarii activitatii didactice 1)cunoasterea resurselor si a conditiilor de desfasurare a procesului didactic; trebuie cunoscute conditiile didactico-materiale la timpul de invatare disponibil, la nivelul de pregatire al elevului, la capacitatea lui de invatare 2)organizarea continutului procesului de instruire-consta intr-o analiza logico didactica a continutului logico informational, in vederea sistematizarii acestuia, a accesibilitatii lui, a esentializarii lui, a ritmului de parcurgere 3)precizarea scopurilor si a obiectivelor-scopul se refera la sarcina didactica fundamentala, obiectivele la modul de realizare si evaluare a scopului stabilit. 4)stabilirea activitatilor de predare-invatare. 5)stabilirea modalitatii de evaluare a rezultatelor. 1, 2,3 = conditii premergatoare activitatilor didactice, iar 4,5 =moduri de realizare si evaluare a rezultatelor obtinute .Se realizeaza anticipat . Etapele proiectarii pedagogice;  *definirea obiectivelor si a sistemelor de referinta spatio – temporal; *determinarea continuturilor; *stabilirea strategiei optime de actiune; *stabilirea criteriilor si a instrumentelor de evaluare Profesorul trebuie sa-si puna urmatoarele intrebari: • Ce voi face? • Cu ce voi face? • Cum voi face? • Cum voi sti daca ceaa ce trebuie dacut a fost facut? Raspunsurile la cele patru intrbari vor continua etapele proiectarii didactice: Ce voi face? - vizeaza obiectivele, care trebuie sa fie fixate si realizate; - obiectivele stabilite ce va sti si ce va sti sa faca elevul dupa lectie; obiectivele trebuie formulate explicit prin utilizarea unor „verbe de actiune”. Cu ce voi face? - stabilirea resurselor educationale (delimitarea continutului invatarii, a resurselor psihologice, a resurselor materiale); - un profesor este cu atat mai bine cu cat reuseste sa-l invete pe elev exact ceea ce poate elevul si are realmente nevoie; orice copil poate fi invatat ceva, cu conditia alegerii celor mai potrivite metode si mijloace de educatie. Cum voi face? - vizeaza conturarea strategiilor didactice optime. Imaginatia pedagogica a cadrului didactic este cea care prezideaza aleferea si combinarea, mai mult sau mai putin fericite, a metodelor, materialelor si mijloacelor folosite in invatamant. Profesorul trebuie sa stabileasca scenariul didactic. Cum voi sti daca ceea ce trebuie facut a fost facut? - vizeaza stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor invatarii; - o activitate didactica este cu atat mai eficienta cu cat obiectivele ei au fost realizate intr-un timp cat mai scurt, cu cheltuieli minime de resurse materiale, cu mai putina oboseala si cu mai multa placere pentru efortul depus. proiectare elaborata pe: ciclu, an, semestru, saptimana, ora In functie de orizontul de timp luat ca referinta, distingem doua tipuri fundamentale de proiectare pedagogica: - proiectarea globala – are drept referinta p aerioada mai mare din timpul de instruire: de la un ciclu scolar la un an de studiu; se concretizeaza in elaborarea planurilor de invatamant si a programelor scolare; - proiectarea esalonata – are drept referinta perioade mai mici de timp si se concretizeaza in: • planificarea anuala; • planificarea semestriala; • proiectarea unitatilor de invatare; • proiectarea lectiei. Proiecte elaborate pe: arii curriculare, disciplina scolara, tema, subiect